Fotbal intern ↓

“Sunt nişte copii, ce aveţi cu ei?”, au spus acţionarii de la Dinamo după ce cvartetul Torje, Ropotan, Pulhac şi fratele mai mic Goian a cântat cu foc Steaua e numai una. Tocmai luaseră două de la Braşov, dar au desfăcut baterie de Busuiocă dupa baterie. Ca să uite, probabil, pentru că aşa sunt copiii, urăsc să fie trişti.

Bucuria copiilor de la Dinamo e nepreţuită, merită să iei şi 5000 de euro amendă pentru o noapte de distracţie. Păcat însă că şefii de la Dinamo le-au scos ei banii din buzunar. Mamă, cum ar mai fi cotizat copiii 5000 de euro la un Salam, la un Minune, la un Vijelie, bancnotă după bancnotă, fără număr: pentru mine, pentru mine, pentru fata mea, pentru sora mea, pentru mine, până când pe podea se adunau 5000 de euro într-un morman care ar fi intrat apoi într-un sac de plastic. Asta e plăcerea lor, să fie remarcaţi, că doar îi ştie o ţară întreagă.

Cu excepţia lui Torje, copiii răsfăţaţi ai acţionarilor sunt trecuţi de 22 de ani. Câştigă 2000 de euro pe săptămână, au maşini la care alţi copii visează o viaţă întreagă. Totuşi, nu asta e problema, ascultă ce vor, cântă pentru cine vor, fac ce vor cu banii lor. Chiar dacă joacă de parcă au stat în cantonament la Bamboo, la Fratelli sau la Torje acasă, băieţii ăştia îşi pierd tinereţea la Săftica. Marea problemă pentru copiii de la Dinamo şi nu numai e că uită de unde au plecat. Mulţi au fugit de sărăcie şi au uitat ce înseamnă respectul, umilinţa şi o bancnotă de 1 leu. Peste 10 ani, pentru mulţi dintre ei faima va fi o amintire îndepărtată, în timp ce grija zilei de mâine le va bate la uşă. Au auzit oare copiii de azi de un anume Vasile Chitaru? A fost un mare talent al anilor ‘70, venit la Dinamo de la Bacău. Pe vremea aia, patronii de la Bamboo şi Fratelli erau sugari, însă viaţa din Bucureşti l-a învins pe copilul Chitaru. S-a sinucis în 2003, la 45 de ani, după ce şi-a băut până şi banii cerşiţi de la foştii coechipieri. N-a înţeles că viaţa de fotbalist e scurtă!

Va intrebati probabil ce legatura este intre cele doua poze de mai sus, intre Gigi Becali si Flavio Briatore. Unul e patron la Steaua, celalalt la Queens Park Rangers, in liga a doua din Anglia. Unul are gusturi la branzeturi, celalalt la femei. Becali sta in loja din Ghencea inconjurat de “papusi”, Briatore are in jurul sau numai manechine. Diferenta de stil, veti spune.

 Ce-i leaga pe cei doi de fapt in afara de interesul pentru fotbal? Becali l-a dat afara pe Lacatus dupa 11 etape. Motivul? Antrenorul care in 86 castiga cu Steaua Cupa Campionilor nu-l asculta orbeste pe cel care nici macar nu stia ca Lacatus a dat gol la Sevilla. La Londra, Briatore si-a concediat si el antrenorul dupa doar 6 etape. “Hahalerele” de la The Sun au scris ca Iain Dowie primea inainte de meciurile lui QPR foaia cu echipa pe care o voia patronul venit din Formula 1.

Inapoi la Bucuresti. Intr-un taxi decorat in rosu si albastru, soferul recunoaste. “Mi-a placut de Gigi la inceput. Voiam sa-l votez. Am inteles insa ce fel de om e atunci cand si-a batut joc de Hagi”. Are abonament la tribuna I, dar l-a facut cadou unei cunostinte: “Si ca mine sunt multi, sa stiti”.  Ca el sunt si multi suporteri englezi care au renuntat sa mai vina la meciurile lui Queens Park Rangers, satui de atitudinea lui Briatore.

 Si Becali si Briatore au bani pentru Mourinho, insa n-au nevoie de un antrenor. Vor doar o marioneta care sa accepte toate indicatiile date de antrenorii fara licenta de la loja. Au bani si daca au ei chef pot face orice aroganta. Pana la urma ce mare chestie ar fi ca la un meci sa antreneze si varul Virgil Becali? Sau de ce nu ar incerca si amanta Naomi Campbell?  

Fanii Stelei ii cer lui Gigi Becali sa plece inainte de a distruge definitiv un simbol. Becali nu va pleca, el da banii, el taie si spanzura. Solutia pentru suporterii disperati vine insa din Anglia.  Fanii lui QPR se gandesc deja sa infiinteze un nou club, semiprofesionist, care sa porneasca din subsolul ierarhiei. Modelul exista: suporterii lui Liverpool si Manchester United alungati de pe stadioane de preturile mari ale biletelor si de capriciile patronilor americani si-au facut propriile cluburi, AFC Liverpool si FC United of Manchester.  

E simplu, ca la calculatoare. Cand un virus te invadeaza, ai deja un backup unde ai depozitat in siguranta sufletul clubului.

Un baiat admirabil atunci cand nu e mofturos, Tamas face parte din specia rara numita fotbalist de bani gata. N-o spunem noi, a zis-o fostul lui antrenor din Franta, Jean Fernandez. Acum doua luni, un batran pe nume Guy Roux caruia i-au trecut generatii de jucatori pe mana il caracteriza pe Tamas intr-un interviu acordat lui Cristian Geambasu.

Cum vi se pare Tamas?
– E un tip simpatic, ca si Daniel Niculae, dar il influenteaza apropierea de Paris. Auxerre e prea aproape de Paris.

– Ce vreti sa spuneti?
– Parisul are o viata de noapte tumultoasa. Gata, si asa v-am zis prea mult. Sa nu ma spuneti!
 Fara grija zilei de maine, fara disperarea cu care Banel Nicolita a fugit de saracie, Gabi e un tip relaxat. La Auxerre si-a cumparat ultimul tip de Audi in conditiile in care colegii sai conduceau masini mai potrivite pentru statutul de club de provincie. La Moscova, le spunea prietenilor ca mai bine se da accidentat ca sa poata veni in tara, la lautari.

Baiatul unui politist cu greutate in judetul Brasov, Tamas a avut in vara asta sansa unei experiente unice pentru un fotbalist profesionist. Sa joace pe Celtic Park, intr-o atmosfera care le ridica parul pe sira spinarii pana si englezilor obisnuiti cu infernul de pe Old Trafford sau Anfield Road. Compatriotul nostru a refuzat-o. Apropiatii lui sustin ca a cerut un salariu fabulos, doua milioane de euro, spunand ca la Auxerre ia 750.000. In Franta, Tamas castiga de fapt mult mai putin. Atenti la bani dar si la oameni, scotienii de la Celtic s-au interesat si au aflat pana la urma cat castiga romanul. Evident, transferul a picat.

Urmarea o stiti prea bine. Macinat de dorul fascinatiilor autohtone, rasfatatul nostru personaj a ajuns pentru a treia oara la Dinamo. La 25 de ani, Tamas a risipit multe ocazii, dar promite inca mult. Deocamdata, unul dintre cei mai talentati fundasi romani din ultimii ani nu se poate lauda decat cu medalia Meritul Sportiv clasa a III-a, acordata de Traian Basescu pentru calificarea la Euro 2008. Iar tinicheaua asta a primit-o si saracul Deaconu pentru o bricheta in moalele capului!