Uncategorized ↓

Într-o perioadă dificilă din punct de vedere financiar, suporterii ar trebui să-şi ajute echipele, nu să le împovăreze

Pornită ca un uragan din Statele Unite ale Americii, cea mai mare criză financiară din istoria omenirii a trecut ca un tăvălug peste Europa şi loveşte din plin România. Fotbalul o resimte şi el. Corvinul Hunedoara şi CSM Reşiţa s-au desfiinţat, Forex Braşov a părăsit Liga a II-a, iar Prefab Modelu a anunţat că  încetează să mai existe. Ele sînt primele victime, cine urmează? Nu ştim!

Atunci cînd acţionarii greşesc, suporterii le cer din tribune să plece: “Rapidul sîntem noi”, scandează. Iar atunci cînd “preşedinţii” pătează imaginea clubului, ei le cer anchetatorilor pe forumuri să-i aresteze: “Steaua sîntem noi”, scriu. Şi au dreptate! Şi ei, şi alţii. De data aceasta însă, vorbele nu vor fi de ajuns. Fanii adevăraţi, nu cei care acum îşi împovarează cluburile, vor trebui să le ajute, umplînd pînă la refuz stadioanele.

Pentru ca dezastrul financiar în care am intrat, nu va pune doar lucrurile la punct în economie, ci va face şi diferenţa între ei. Între suporterii adevăraţi şi cei închipuiţi. În timp ce primii îşi susţin echipa, îi cumpără însemnele şi îi respectă simbolurile, ceilalţi jignesc pe bloguri, înjură pe forumuri şi se bat prin tribune. Între ei sau cu jandarmii, nu contează, rezultatul e acelaşi. Amenzi uriaşe pentru clubul pe care susţin că-l iubesc, dar pe care-l sabotează constant.

“Multe cluburi din Liga I se vor desfiinţa, veţi vedea!” - Mitică Dragomir

Prin declaraţiile făcute în ultima vreme, Cristian Chivu şi Adrian Mutu au reuşit să-i scoată din sărite pe tifoşii Romei, cu doar cîteva zile înaintea confruntărilor directe.

Într-un interviu acordat revistei “Calcio Italia”, Chivu a dezvăluit faptul că îşi dorea să ajungă la Inter, încă din 2003, an în care a semnat cu AS Roma. La intrebarea jurnalistului Dominique Antognoni: “De ce ai ales Nerazzurri şi nu Real Madrid sau Barcelona?“, Chivu a răspuns:“Întotdeauna mi-am dorit Inter şi numai Inter. Cred că modul în care au decurs negocierile a arătat foarte clar acest lucru. Pentru mine, ei au fost singura opţiune. A fost visul meu şi ştiţi că nu e bine să te pui cu visurile. Povestea mea de dragoste a început în vara lui 2003, cînd am fost foarte aproape să vin la Milano. A existat un mic obstacol, însă inima mea le aparţinea deja nerazzurilor.”

Declaraţia i-a nemulţumit profund pe suporterii Romei, care l-au numit mercenar şi chiar l-au ameninţat cu represalii înainte să plece. Pentru ei, a devenit astfel clar, faptul că nu fraţii Becali au fost cei care l-au direcţionat, ci însuşi Chivu a fost cel care a insistat să ajungă la Inter.

Lui Cristi i-a urmat colegul său de la naţională, Adrian Mutu. Într-un interviu acordat siteu-lui oficial al Fiorentinei, acesta l-a “provocat” pe atacantul Romei, Francesco Totti. “Este un foarte bun marcator, dar cred că sînt mai puternic şi mai rapid pe ultimii 20 de metri, decît el”, a spus Adrian. Ce a urmat? Discuţii aprinse pe forumurile suporterilor din Italia, care nu s-au ferit să-l acuze pe român de aroganţă.

Fiorentina întalneşte astăzi “Roma lui Francesco Totti”, pe care, dacă va reuşi să cîştige, o va devansa în clasament, iar sîmbătă, se pare că Mancini îl va “forţa” pe Chivu să apară în faţa suporterilor romani, pe Olimpico. Din păcate, duelul dintre Mutu şi Totti nu va fi posibil, deoarece italianul nu va juca .

Şi fiindcă tot vorbim de ei, iată două dintre capodoperele lor! Cu menţiunea că a doua nu este dintr-un meci oficial, dar e fantastică.

Adrian Mutu & Francesco Totti

După aflarea adversarelor pe care Steaua trebuie să le depăşească pentru a trece de grupe şi întrebat fiind dacă şi-l mai doreşte pe Fabien Camus, Gică Hagi a răspuns: “Nu! A declarat că vrea să vină la Steaua doar dacă se califică în CL, iar el joacă la o echipă care nici măcar nu ştie ce înseamnă. Acum nu-l mai vrem noi!”

Opinia lui Hagi coincide cu cele ale fanilor stelişti, exprimate cu cîteva zile în urmă. Le puteţi vedea AICI şi AICI.

Prezent la “Fanatik Show”, emisiune moderată de Horia Ivanovici, directorul executiv al FRF, Ionuţ Lupescu, a dezvăluit faptul că, “pe locul stadionului “Lia Manoliu” se va construi un stadion asemanător arenei “Commerzbank” din Frankfurt.”

“Noul stadion va fi gata în anul 2010 şi va avea o capacitate de 55.000 de locuri”, a mai spus oficialul FRF.

Iată cum arată acest stadion! Mai multe imagini puteţi vedea AICI.

Alte fotografii, AICI.

“Am fost un copil cu cheia de gât de când am intrat în clasa I, liber să fac toate drăciile care-mi treceau prin cap în timp ce ai mei erau la muncă. Şi-mi treceau, nu glumă. Nu eram chiar cel mai liniştit copil din lume pentru că aveam probleme importante de rezolvat în jurul blocului. Să dau cu pietre pe geamul de la baie al profei de desen care stătea în spatele blocului nostru şi să-i sparg oglinda…să dau prelata la o parte de pe maşina unui nene care mă supărase… Ocupaţii serioase pe care le-am exersat până când am decis că e momentul să mă apuc de cariera de fotbalist.

«Transferul» de la echipa de fotbal din apartament la Şcoala Sportivă a fost primul pas pe care l-am făcut pe drumul care m-a adus acum la Roma. Nu ştiam atunci unde o sa ajung, nu ştiam decât că mie îmi place să joc fotbal mai mult decât să dau cu pietre în geamul profei. Mergeam la cursuri dimineaţa, apoi aveam antrenament în fiecare zi. După antrenament, pentru că dura numai două ore şi nu-mi satisfăcea în totalitate nevoia de fotbal, mai rămâneam pe teren şi trăgeam la poartă până se însera. Acasă o luam de la căpăt…

Am avut un noroc chior în 1989 că a venit Revoluţia şi m-a scăpat de la un viitor de delincvent juvenil, locatar al şcolii de corecţie. Aveam nouă ani, era cu o săptămână înainte de momentul revoluţiei, când eu şi sor’mea ne-am decis să cercetăm sediul PCR care era la parterul blocului. Eram mic şi slab, singurul capabil să intre printre gratii şi să dea raportul, aşa că n-am stat mult pe gânduri. Am spart sediul PCR, mi-am marcat teritoriul pe hârtiile comuniştilor şi le-am furat ştampila. Am zis să nu mă duc la sor’mea cu mâna goală, având în vedere că-mi spăla echipamentul şi îmi dădea să mănânc, aşa că i-am făcut cadou ştampila comuniştilor să se joace cu ea. Ne-am ştampilat reciproc vreo trei zile, până când au venit PCR-iştii la noi la uşă hotărâţi să mă ducă la şcoala de corecţie. Revoluţia m-a scăpat de data asta şi m-am putut concentra iarăşi pe viitorul meu de fotbalist.

Prin clasa a 6-a tata şi-a dat în sfârşit verdictul. A anunţat-o pe mama, aşa îmi povesteşte ea, că o sa ajung un mare fotbalist. Nu ştiu cât de mult l-a crezut mama, dar în mod sigur a mai luat-o de pe capul meu cu notele mari şi veşnicul «Fă-ţi temele». Din punctul meu de vedere, tema cea mai importantă era să joc fotbal şi asta am făcut.”

Fragment din autobiografia lui Cristian Chivu, publicată pe site-ul său oficial, www.cristianchivu.ro

Să nu încetezi să-ţi încurajezi echipa, indiferent de scor. Să nu stai niciodată pe scaun în timpul jocului. Să mergi după echipa favorită, indiferent de preţul pe care-l plăteşti şi de distanţa pe care o parcurgi. Să fii ataşat de simbolurile şi culorile clubului pe care-l iubeşti. Să respecţi aceste legi nescrise. Asta înseamnă să fii ultras!

Fară ei, fotbalul n-ar mai avea culoare. Fără ei, fotbalul ar fi un spectacol trist.

Iată cîteva imagini senzaţionale cu Alen, liderul ultraşilor turci ai lui Beşiktaş!

P.S. În Anglia nu mai au voie să stea în picioare. Vinovaţi sînt huliganii!

În ziua aceea jucam la Slatina, aveam meci cu CSS ul. După nici 10 minute, era 2-0. Dăduse ambele goluri. După alte 10, primea înjurături de pe bancă: “Bai Ionele,…dacă mai tragi din careu, te scot afară!” Avea un antrenor bun, dar temperamental. Şi Ionel s-a conformat. Trăgea numai din afară, dar parcă nu era nici o diferenţă. S-a făcut 6, apoi 7-0. După aceea nu mai ştiu… îmi amintesc doar că arbitrul îi spunea şi el să se potolească. Nu mai avea loc să-şi noteze.

Pe tipul acela subţirel, dar tare pe picioare l-am revăzut peste cîţiva ani. De data asta, la televizor. Am zîmbit! Îmi aduceam aminte de Fane, portarul nostru, care la acel meci îi reamintea din cînd în cînd: “Bă, ţi-a zis ăla să nu mai tragi din careu!”

Pe unde a fost şi-a făcut datoria. Hulit de suporteri la început în “Groapă”, a strîns din dinţi şi a mers mai departe - în 2004 era desemnat cel mai bun jucător din campionat. Mult prea modest pentru cît talent are, jenat atunci cînd în faţa lui sînt mai mult de două microfoane. Jumătatea din N&D care, deşi a înscris un gol cu Manchester, nu-l va uita niciodată pe cel cu Galaţiul. Omagiul său “Pentru Mopsu”!