Echipa naţională ↓

25 octombrie 2008. Nimeni nu vorbeşte neîntrebat, toată lumea este concentrată. Cînd cineva greşeşte, în secunda următoare îl are pe antrenor lînga el. Nu există timpi morţi, ci doar pauze scurte. Razvan îi urmăreşte atent şi se implică activ: “Ai văzut? Asta trebuie să faci!”. Fundaşii sînt împărţiţi în două grupe de cîte 4. În timp ce prima atacă, cealaltă se apară. Unul iese la omul cu mingea, cel de lînga el îl dublează, toţi aleargă însă păstrînd o linie imaginară perfectă. Una vizibilă doar în clasament: FC Braşov are cea mai bună apărare din Liga I, doar 5 goluri primite în 11 etape.

Aşa arăta Braşovul atunci! Împreună cu Andrei, colegul meu de la Gazetă, am participat la o lecţie, după care am stat de vorbă cu “Profesorul”: “Care este jucătorul preferat pe care l-ai antrenat?”, l-am întrebat. “Fiecare jucător a fost ca propriul meu copil. Preferaţii mei sînt cei cu care împart atît bucuriile, cît şi necazurile”, a venit cu naturaleţe răspunsul. Continue reading →

În debutul meciului de la Piatra Neamţ, am remarcat încăpăţînarea Antenei 1 de a ne invita “să comentam în direct prin SMS la 1211 evoluţia tricolorilor în meciul de astăzi”, aşa că m-am conformat. Dar numai după ce am citit “regulamentul Vocea Suporterului disponibil pe www.antena1.ro.” Mesajele care taie textul nu-mi aparţin, sînt citate în forma lor originală de pe croll.

Aşa cum mă aşteptam şi cum ne doream cu toţii meciul a început ca un film cu Chuck Norris, adică ÎN FORŢĂ. Românya a dorit să arate că eşecul cu Serbia, din Serbia, a fost o ântâmplare şi le-a eşit. În sensu că bajetzii lui Răsvan Lucescu a marcat relativ repede gol Apostol în minutul 18 şut în forţă. - Ancepem sa aratam o noua atitudine. Bvo bajeţii! - Nelu dyn Pajkani

În tribune entiziasmul erea macsim, suporterii făcea valuri ca pe plaja la Mamaia, în tinp ce noi suporterii de acasă aşteptam TSUNAMI de la echipa României. Dar el n-a venit, aşa că am intrat la pauză cu un neverosimil 1-0. - Hai Romanya - ramo din Regyn

Cele 15 minute de la cabine s-a dovedit un sfetnic bun, la reintrarea pe teren aceşti minunaţii jucători ai noştri pe care îi iubim la maxim a făcut spectaol. - Eşti cea mai tare BUBU, te IUBIM MULT!!!

RECLAMĂ - Adeziv pentru Polistiren şi masă şpaclu - RECLAMĂ

Mai întîi a marcat CU CAPU!!! cel mai mic fotbalist , m-am referit aici la Bucur, min 64, apoi ei era să întoarcă soarta partidei, gol 2-1 în minutul 83, pentru ca în cele din urmă să dăm tot noi golu pe care-l aşteptam cu totzii. 3-1. - Hai Romania - pentru grohaila din Carpati

A fost o seară frumoasă, cum de mult nu am mai trăit. Bravo băieţii, sîntem în urna a II a, hai Românyaa! Aşteptăm cu nerăbdare următorul meci al naţionalei, transmis în direct de Antena 1. - Danyel de la Gazetă

Destinul te aşază într-un loc, liberul arbitru îţi dă de ales dacă rămîi acolo sau nu.

Atunci, pe tine destinul te-a aşezat lîngă Hagi, Gică Popescu, Dan Petrescu şi alţi 7 magnifici, iar pe noi ne-a aşezat în faţa televizoarelor. Era noapte, tîrziu, eram obosiţi, dar nimeni n-a îndrăznit să adoarmă. Cu toţii, însă, visam.

Visam cu ochii larg deschişi că de data asta o să reuşiţi, speram din tot sufletul s-o faceţi. Ne-am rugat, am strîns din dinţi şi, în timp ce voi loveaţi cu piciorul în minge, noi loveam cu pumnii prin aer. Într-un final, aţi reuşit! Continue reading →

Pe principiul: “Unde-s mulţi, puterea creşte”, tu-ţi reuneşti iar haiducii. La Constanţa, de data asta, unde-i bagi din nou la celebrul 5 contra doi. Nu înainte de a fereca porţile cantonamentului, ca nu cumva să-ţi vadă cineva stratagemele.

“Dă-i, dă-i, dă-i! Dă-i aşa, mă! Stînga sau dreapta? Ia stînga! Aşa, ia-o invers!”, se aude de dincolo de gard. Şi emoţiile ziariştilor din pomi dispar, e clar că deţii controlul. “Nu aşa, mă! Ia mai de jos, de coadă, şi dă-i tare! Roteeeşti şi dai cu ascuţitu’! Acu dau bine, nea Piţi?? Dă-i acolo, că dai bine!”, nu poate să însemne altceva.

Şi-ncepe meciul! “Hai, bibanilor, la muncă!! Avem un meci de cîştigat!”, le zici. Moment în care Dorel îşi ocupă poziţia în primul 11.

- Aha!

1-0 din start. “Dă-i, dă-i, dă-i! Dă-i aşa! Ia stînga! Nu aşa, măăăă!” Prea tîrziu, e 2-0 deja. “Dorele, mai poţi? Ia mai fă, mă, o dată!”, strigi de pe bancă. Şi Dorel se conformează: 2-1. Speranţele suporterilor renasc. Degeaba. Sîrbii ne bagă şobolanul sub pat.

- Am înţeles. Şi apoi?

Apoi urmează conferinţa de presă. “Cine-a fost de vină, bre?”, te-ntreabă un ziarist obraznic. Iar tu răspunzi: “Vîntul prea puternic, arbitrul prea potrivnic şi ofsaidul prea evident”. Prilej pentru suporteri să zîmbească amar pe fundal şi să dea din mînă a lehamite: “Las-o, mă, la punctul mort!…”

- Eee? Ce zici??
- Nu ştiu…nu prea-mi place finalul.
- Ai bre, nea Piţi, că merge. E doar o reclamă la coniac.

Ieri dimineaţă, după ce a primit paşaportul, Max a sunat-o emoţionat pe mama lui: “Mamă, gata, sînt român 100%”, i-a spus. Dar ştim cu toţii că a păcălit-o!

Şi nu limba e problema, sîntem zeci de mii care nu o stăpînim. Nici imnul, sîntem milioane care nu bunghim nici măcar prima strofă. Alta e problema şi e complicată!

Haideţi să-i vorbim puţin despre ea! Max, eşti pe fază? Uite ce trebuie să faci!

1. În nici un caz nu spui: “Nu-mi doresc nimic mai mult decît onoarea de a purta acest tricou”, ci: “Vreau să joc, n-am venit degeaba la naţională. Dau 15 goluri!”

2. Nu te opreşti să vorbeşti cu ziariştii şi, mai ales, nu le zîmbeşti. În ăştia trebuie s-arunci cu pietre.

3. Nu vii la naţională cînd are selecţionerul chef, ci cînd ai tu.

4. Nu stai singur în cameră, pentru că te plictiseşti. Nu e caterincă, cu cine fumezi?

5. După meci, ai trei variante: “Asta e, şi-au dorit mai mult victoria”. Sau: “Una peste alta, a fost un meci bun”. Ori: “Astăzi Dumnezeu n-a fost român”

Apoi, o mai suni o dată pe mama ta. Atunci eşti român 100%!

2009 este ultima şansă a generaţiei lui Mutu şi Chivu de a mai salva ceva

O întreagă istorie a fost surprinsă cu simplitate de către jurnaliştii de la “Der Spiegel”, după Euro 2008. Generaţii întregi s-au încăpăţînat parcă să o scrie la fel.

“Se întîmplă întotdeauna cînd România participă la marile turnee finale. Mai întîi îşi asigură respectul, are mici reuşite şi chiar atunci cînd suporterii încep să creadă că echipa lor poate realiza într-adevăr ceva, se instalează o stare de paralizie”.

O ştiţi, e starea pe care au trăit-o şi în meciul cu Olanda! Atunci, Mutu, Chivu şi ai lui au fost aproape să uimească o lume întreagă. Calificându-se dintr-o grupă în care Europa adunase aproape tot ce avea mai bun, ai noştri ar fi avut şansa de a lăsa ceva în urmă, evitînd o perspectivă sumbră. Ea a fost oferită de către aceiaşi jurnalişti germani, al căror verdict a fost nemilos: “aceşti simpli participanţi mediocri vor fi în curînd daţi uitării”.

O înşiruire de cuvinte dure, care descrie însă un adevăr trist. În timp ce generaţia lui Hagi a ieşit din scenă lăsînd în urmă cel puţin un meci de pus în colecţie, generaţia lui Mutu şi Chivu e aproape să o părăsească în genunchi. 2009 este ultima lor şansă de a mai salva ceva.

”Dacă ratăm calificarea la acest Mondial, în 2014 o să am 34 de ani şi nu ştiu dacă o să mai joc” - Cristian Chivu

După ce i-a exasperat pe adversari cu siguranţa sa dezarmantă în Champions League, Gabi Mureşan a recidivat şi la echipa naţională. Dacă va continua în ritmul acesta, în curînd nu vor mai exista maxime cu Chuck Norris, ci doar spectacol cu Mureşan. Adică…

- România nu va mai avea adversari, România va avea doar sparing-parteneri pentru Mureşan.
- Selecţionerul nu va mai trimite 11 jucători în teren, selecţionerul îl va trimite pe Mureşan. Şi încă 10.
- Vestiarul naţionalei nu va mai avea uşă, Mureşan trece prin perete.
- Pe Mureşan nu l-au urmărit niciodată impresarii, el se urmăreşte singur.
- Nu există dribling reuşit, există doar bunăvoinţă din partea lui Mureşan.
- Tacklingul este versiunea în limba engleză a “contactului cu Mureşan”
- De ce nu-l transferă Chelsea pe Mureşan? Pentru c-ar trebui să concedieze toată linia de mijloc.
- Mureşan poate înscrie pe Ghencea, cu o minge şutată din Cluj.
- Chuck Norris va purta tricou cu Mureşan pe spate
- Mingea nu a ieşit în aut, mingea s-a speriat de Mureşan.
- De ce n-a ajuns Dinamo niciodată în Champions League? Pentru că Mureşan n-a jucat niciodată la Dinamo.
- Toţi fotbaliştii ascultă manele, manelele îl ascultă pe Mureşan.
- Dacă Mureşan va continua să respingă, UEFA va interzice centrările.
- Mureşan nu se retrage niciodată, el atacă din direcţia opusă.
- Adversarii nu au coşmaruri, adversarii îl visează pe Mureşan.
- Lui Chuck Norris nu-i este frică de Dumnezeu, pe Chuck Norris îl sperie doar Mureşan

“Toulalan, Ribery, Ribery, pericoool - respinge, bine-nţeles, Mureşan” - Emil Grădinescu în timpul meciului România - Franţa

6 septembrie 2008 - România debutează împotriva Lituaniei în calificările pentru Campionatul Mondial din 2010. Renunţînd la ideea jocului cu doi mijlocaşi la închidere, selecţionerul pregăteşte o formulă ofensivă, anunţînd că vrea 11 atacanţi pe teren. Rezultatul? România - Lituania 0-3. Victor Piţurcă - Lecţia de fotbal - PICAT!

22 septembrie 2008 - Şedinţa Comitetului Executiv al Federaţiei Române de Fotbal. Tema principală: analiza rezultatelor obţinute de echipa naţională la Campionatul European din Austria şi Elveţia. Victor Piţurcă - ABSENT. Test de responsabilitate - PICAT!

22 septembrie 2008 - televiziunea sportro: “Hagi reuşea execuţii individuale, dar Dorinel Munteanu era altceva. Nu i-am găsit înlocuitor, Munteanu a fost un jucător formidabil!” - Victor Piţurcă. Lecţia de istorie - PICAT.

24 septembrie 2008 - UEFA: Convenţia Antrenorilor Europeni. Victor Piţurcă - Selecţioner România - ABSENT! Tema principală: schimbul de experienţă al tehnicienilor după Campionatul European. Prelegere susţinută de Carlos Alberto Parreira, campion mondial cu naţionala Braziliei, 1994: “Nu există un manual pentru succes. Ca antrenor, trebuie să-mi păstrez calmul atît pe bancă, cît şi în relaţia cu presa. Dacă un tehnician îşi pierde cumpătul, nu mai poate lua deciziile corecte.” Victor Piţurcă - Test Parreira - PICAT!

11 iunie 2010 - Stadion Soccer City - Johannesburg. Debutul Campionatul Mondial de fotbal, Africa de Sud. Previziuni? România - ABSENT: test Victor Piţurcă - PICAT! Restul e tăcere.

Dialog imaginat de Daniel Şendre

Ar fi trebuit să fie ultimele lucruri la care să se gîndească, dar Lobby era incapabil să le oprească. Imaginile cu şutul neiertător lui Huntelaar şi “torpila” aia nenorocită a lui van Persie i se succedau cu repeziciune prin minte. “Da! Aş fi putut să le apăr! Dumnezeule, cît de mult ar fi însemnat pentru ai mei! Ce şansă incredibilă am irosit! Şi cît de bine” …

Dar, gata! Ce-a fost, a fost, imaginile de la Euro trebuiau să dispară. Acum! Dacă se uita la el, colegul său din apărare avea nevoie să vadă altceva. Era momentul lui.

Ca niciodată la un meci al “naţionalei”, în jur se făcuse linişte. Nu hotărîse nimeni, el a simţit că e bine s-o facă.

Gabi a ridicat-o, sigur pe el, din iarbă. O cunoştea, era la fel ca în copilărie. Mereu au fost prieteni, nu putea să-l lase tocmai acum. Mai ales că, ştia exact unde avea s-o trimită. Şi, dacă era să rateze, ce?! O făcuse şi John Terry….

Se uită în spate şi Lobby era acolo. Marica îl urmărea, atent. Zîmbea. E momentul! Trage adînc aer în piept, face un pas, doi trei şi…

…Este, băăăăă! O nimerise la fix. Ziaristul aduna acum ce mai rămăsese din cameră. “Băga-mi-aş!! Ce bine dă ăsta cu piatra!”…

- Înaintea meciului cu Lituania, Bogdan Lobonţ şi Gabriel Tamaş au aruncat cu pietre după ziarişti -