March 2012 ↓

Sensibilii noştri arbitri

 În timp ce Crăciunescu încearcă din răsputeri să le spele imaginea ca pe tricouri, arbitrii se tăvălesc poznaş prin noroi

Avînd în vedere că arbitrajul românesc are o întreagă istorie neagră în spate şi că unii dintre cavaleri chiar au fost traşi pe linie moartă de DNA, misiunea şefului CCA pare o utopie. Asta şi pentru că cei aflaţi în subordinea lui îi sabotează demersul constant. Numiţi o singură etapă de la Dumnezeu în care cel puţin doi dintre ei să n-o fi comis grav! Puteţi? Ştiu, nu prea!

“Eu zic că avem 10 arbitri capabili să conducă finala Europa League. Balaj, Tudor, Haţegan, de ce să nu poată arbitra? Şi Colţescu poate, care nu e pe lista FIFA”, susţinea Crăciunescu înainte să înceapă returul, iar eu nu-l contrazic. Mai mult, spun că finala poate s-o arbitreze chiar şi Jean Paler dacă-i facem rost de un ecuson FIFA. Ar face-o însă fără să vicieze rezultatul şi să provoace, astfel, un mare scandal? Continue reading →

Gigi cu Borcea în spital

“Îl înţeleg pe finu, e greu să stai de unul singur în cameră. Eu ştiu de când am fost la puşcărie” – Gigi Becali

Cu probleme la inimă cauzate de stres şi cu sabia ridicată deasupra capului de procurori în dosarul transferurilor, caz în care sigur se va lăsa cu condamnări, Borcea s-a operat zilele trecute pe cord. “Evoluţia postoperatorie e bună. A început recuperarea şi primeşte vizite scurte, care nu îi creează emoţii puternice”, a spus doctorul Brădişteanu, moment în care m-am liniştit, Cristi e în siguranţă, n-are cine să-l sperie. Asta pînă cînd l-am auzit pe nea Gigi, care tocmai fusese să-l viziteze. Şi gata cu liniştea lui! Vă imaginaţi cum a fost? Naşu intră în rezervă, cu gura mare …

- Ce faci, finuleee, eşti bine? Ia zi, e greu să stai de unul singur în cameră? Eu ştiu de cînd am fost la PUŞCĂRIE, d-aia te-ntreb. Da` nu-i rău, te obişnuieşti. Continue reading →

Incredibil! Dragomir îi dă în judecată pe suporterul căzut din tribună şi pe Rihanna

Şeful LPF a făcut o adevarată criză de nervi, săptămîna trecută, din cauza unui banner pe care scria: “Jos Dragomir. Jos Sandu”

“Ce paragraf din România dă voie să inciţi la violenţă şi la exterminare? Dacă voiau să ne dea jos, trebuia să spună “să fie schimbaţi”, nu “Jos!”. Ei vor moartea noastră, vor să ne extermine.

Dragomir le-a transmis suporterilor care îl contestă că o pot face, însă doar într-un cadru organizat. “Dacă vrei schimbare, nu strici spectacolul sportiv. Faci o cerere la primărie şi iei autorizaţie de protest. Nu trebuie să inciţi la dispariţia mea!”, a zis el.

Dar asta nu e nimic! Şeful LPF şi-a ieşit total din minţi la pauza meciului Rapid - Petrolul, atunci cînd un suporter a căzut din tribună, anunţînd că îl va da pe acesta în judecată. Continue reading →

Steag şi icoane

Unii au devenit suporteri după ce au fost duşi pentru prima oară de taţii lor pe un stadion, alţii cînd au fost vrăjiţi de driblingul cuiva. Nu şi olteanul din mine!

Cred că nu împlinisem 5 ani. Bine-nţeles că deţineam o minge de fotbal, cu care spărsesem deja cîteva geamuri şi normal că rămăsesem suspendat într-un copac, e imposibil să nu vi se fi întîmplat, dar dincolo de asta nu-mi mai amintesc prea multe. Ziua aceea, în schimb, n-o voi uita niciodată!

La noi în vizită a venit un verişor mai mare, care, cunoscînd pasiunea nebună a tatălui meu pentru Craiova, i-a adus un steag al unei echipe din Bucureşti, normal. :)

Parcă-l văd şi acum pe Florin! S-a oprit in mijlocul curţii, a deschis un rucsac, din care a scos un steag imens, pe care l-a desfăşurat tacticos şi blasfemic pe pămînt oltenesc. A luat apoi două-trei cîrlige şi l-a agăţat pe o sîrmă de rufe. Ei bine, culorile lui m-au fermecat! L-am privit atent preţ de cîteva secunde, mi-am luat avînt şi am trecut în fugă prin el, prinzîndu-l în palme pe faţă. Atunci am devenit fan, dar nu pot explica de ce. Cum nu-mi explicam nici reacţia tatălui meu, care o dată ce a dat cu ochii de el tot încerca precipitat să zică ceva, dar nu putea să vorbească. Se sufoca. În timpul ăsta, verişorul meu rîdea: “Ia uite, nea Radule, ce captivat e ăsta mic!” Continue reading →

Bătaie mare pe puncte

Mii de oameni se calcă săptămînal în picioare pentru a putea profita de ofertele promoţionale din magazine. Acesta pare a fi noul sport naţional, pentru că nu contează ce se dă şi în ce oraş e oferta, clienţii uită de bunele maniere, năvălesc în supermarketuri şi se caţără sprinten pe rafturi. Zilele trecute, spre exemplu, bătălia s-a dat la Braşov, pentru TIGĂI. Vă imaginaţi cum ar fi să se dea pentru PUNCTE?

Ce jucători? Care criză? Dă-le naibii de transferuri şi de strategii! Pumni, picioare, coate, NEBUNIE la uşi …

ŞTEFAN. Nu mai împingi, uăi, acolo, în spatiiii…
TATA JAN. Măi! Să se dea doar cîte zece, s-ajungă la toată lumea!
GIGI. Daţi-i afară din coadă p-ăştia de la Dinamo, voi nu vedeţi că sînt 3? Păi băbăiatuleee, ce facem aici? Să se hotărască între ei care rămîne! Săvulescule, dă-i, bă, drumu la Milano, şi ia-l şi pe finu cu tine! Continue reading →