March 2009 ↓

Pe principiul: “Unde-s mulţi, puterea creşte”, tu-ţi reuneşti iar haiducii. La Constanţa, de data asta, unde-i bagi din nou la celebrul 5 contra doi. Nu înainte de a fereca porţile cantonamentului, ca nu cumva să-ţi vadă cineva stratagemele.

“Dă-i, dă-i, dă-i! Dă-i aşa, mă! Stînga sau dreapta? Ia stînga! Aşa, ia-o invers!”, se aude de dincolo de gard. Şi emoţiile ziariştilor din pomi dispar, e clar că deţii controlul. “Nu aşa, mă! Ia mai de jos, de coadă, şi dă-i tare! Roteeeşti şi dai cu ascuţitu’! Acu dau bine, nea Piţi?? Dă-i acolo, că dai bine!”, nu poate să însemne altceva.

Şi-ncepe meciul! “Hai, bibanilor, la muncă!! Avem un meci de cîştigat!”, le zici. Moment în care Dorel îşi ocupă poziţia în primul 11.

- Aha!

1-0 din start. “Dă-i, dă-i, dă-i! Dă-i aşa! Ia stînga! Nu aşa, măăăă!” Prea tîrziu, e 2-0 deja. “Dorele, mai poţi? Ia mai fă, mă, o dată!”, strigi de pe bancă. Şi Dorel se conformează: 2-1. Speranţele suporterilor renasc. Degeaba. Sîrbii ne bagă şobolanul sub pat.

- Am înţeles. Şi apoi?

Apoi urmează conferinţa de presă. “Cine-a fost de vină, bre?”, te-ntreabă un ziarist obraznic. Iar tu răspunzi: “Vîntul prea puternic, arbitrul prea potrivnic şi ofsaidul prea evident”. Prilej pentru suporteri să zîmbească amar pe fundal şi să dea din mînă a lehamite: “Las-o, mă, la punctul mort!…”

- Eee? Ce zici??
- Nu ştiu…nu prea-mi place finalul.
- Ai bre, nea Piţi, că merge. E doar o reclamă la coniac.

Ieri dimineaţă, după ce a primit paşaportul, Max a sunat-o emoţionat pe mama lui: “Mamă, gata, sînt român 100%”, i-a spus. Dar ştim cu toţii că a păcălit-o!

Şi nu limba e problema, sîntem zeci de mii care nu o stăpînim. Nici imnul, sîntem milioane care nu bunghim nici măcar prima strofă. Alta e problema şi e complicată!

Haideţi să-i vorbim puţin despre ea! Max, eşti pe fază? Uite ce trebuie să faci!

1. În nici un caz nu spui: “Nu-mi doresc nimic mai mult decît onoarea de a purta acest tricou”, ci: “Vreau să joc, n-am venit degeaba la naţională. Dau 15 goluri!”

2. Nu te opreşti să vorbeşti cu ziariştii şi, mai ales, nu le zîmbeşti. În ăştia trebuie s-arunci cu pietre.

3. Nu vii la naţională cînd are selecţionerul chef, ci cînd ai tu.

4. Nu stai singur în cameră, pentru că te plictiseşti. Nu e caterincă, cu cine fumezi?

5. După meci, ai trei variante: “Asta e, şi-au dorit mai mult victoria”. Sau: “Una peste alta, a fost un meci bun”. Ori: “Astăzi Dumnezeu n-a fost român”

Apoi, o mai suni o dată pe mama ta. Atunci eşti român 100%!

09:00 M-am trezit speriat, cu o senzaţie puternică de înec şi foarte confuz. Mi-au trebuit 10 minute să-mi revin, visasem că am vîndut Rapidul !!!

11:00 Am ajuns vesel la birou, unde secretara m-a întîmpinat cu un zîmbet larg. Am crezut că-mi stă inima-n loc, dar nu! Nu era ziua de salariu, reuşise să mai dea jos un kg !!! I-am spus să-mi aducă o cafea şi să-mi facă legătura cu Nae Manea.

11:02 “Nae, tu şi cu Rada aţi reinventat spiritul Rapidului. Te rog să mă crezi că mi-au dat lacrimile în faţa televizorului. N-aţi cîştigat, dar pentru modul în care v-aţi dăruit şi aţi pregătit meciul cu CFR m-am gîndit să vă fac la toţi O SURPRIZĂ. La antrenamentul de mîine vin personal să vă mîngîi pe cap”

12:00 Mă apelează un jurnalist să mă întrebe cît durează auditul. I-am spus că Rapidul e o stare de spirit şi că planeta Pamînt se scufundă.

12:30 Pauza de masă. L-am rugat ieri pe Valvis să mă sune să-i propun ceva interesant. Am acceptat invitaţia, dar i-am promis că-i zic mîine despre ce e vorba. LOL

14:00 M-am întors. Eram convins că o să sune, elveţienii sînt curioşi din fire. Hhh

15:00 O, da! Mi-a venit o idee fantastică !!! Să-i măresc salariul lui Marian Rada !!! E foarte important să nu-ţi pierzi simţul umorului…

16:30 Nici astăzi n-a venit Taher. Mă doare stomacul.

17:00 Gata, nu mai am chef de muncă! Rapidul e pe val, suporterii sînt mulţumiţi. La 6 intru la GSPTV, la 8 la Sport Total FM, iar la 10 trebuie să fiu la Fanatik Show…

- Alo?
- Alo, da!
- Scuze, sună-mă înapoi în 5 minute!
…….

- Alo?
- Alo, da! Nati sînt, ce mai faci, Robbieee??
- Poftim?
- Ce faci?
- Who`s there?
- Nati, Nati, Nati, prietenul tău, mă ştii! Tovarăş bun cu Abramovici şi frate cu Avram Grant. Ferguson mă sună frecvent…

- Oooo, Naatiiii, my frieeend!!
- Da, hai, Robbie, că n-am timp! Io cu Shon vrem să cumpărăm Steaua, dăm pe loc 70-80 de milioane. Vii în Ghencea?
- N -am cum să refuz, Nati! Pot să-l iau şi pe Cristiano Ronaldo? E visul lui să lucreze cu tine…
- Pe bune?
- Bine-înţeles!
- OK, atunci aşa rămîne! Contract pe 10-20 de ani tu, iar la Ronaldo mă mai gîndesc, nu prea-mi place tipul…
- Da, fă asta pentru mine, adoră România! Dar de ce m-ai pus să te sun înapoi?
- Mă apela Banayoun, e disperat să vină…
- Da?
- Hai, că mă sună de la presă, trebuie să le zic de tine!

- OK. GATA, Nati, acum închidem!

- NU-NU-NU, mai vorbiiiim !!! Te roooog! Întreabă-mă cîte milioane îţi dau pe an, chestii din astea financiare.

- Nati, GATA, te rog! Luăm pastiluţele astea verzi, ca dolăreii, apoi pe astea albăstrele, după care sînt cine vrei tu să fiu. OK?? Hai, miliardarule, coboară de pe lustră, acum e semnal şi aici…

*Articolul este un pamflet şi trebuie tratat ca atare

Steaua e pe cale să se stingă, vineri seară am văzut doar umbra ei.

Managementul defectuos, care poate fi rezumat într-o singură frază: 9 milioane de euro cheltuiţi pe jucători care au sfîrşit prin a fi pierduţi gratis sau împrumutaţi…

Comportamentul patronului, care le-a creat iluzia jucătorilor că meciurile pot fi cîştigate şi altfel decît pe teren, după care i-a desfiinţat cu zîmbetul pe buze în prime-time…

Şi simbolul Stelei, care girează de pe bancă acţiunile conducerii fără sa crîcnească… Sînt doar trei dintre motive.

În mod normal, cînd ţi se spune “Ăştia sînt jucătorii, fă performanţă cu ei!”, răspunsul unui profesionist care ştie cum se ajunge la ea, ar fi trebuit să fie: “PA”. Ori Lăcătuş n-a procedat aşa. Seninatatea cu care acceptă toanele patronului, capul mereu plecat şi îngăduinţa faţă de criticile adresate elevilor săi, ştirbesc nu numai autoritatea antrenorului, ci şi spiritul “FIAREI” de odinioară.

Rezultatul? Se vede cu ochiul liber: Steaua este lipsită de imaginaţie, nerv şi strălucire, iar fotbaliştii săi sînt blazaţi şi pierduţi în sistemul pe care deseori par să nu-l înţeleagă nici ei. Despre Nati-Mati, Kayten- Mekayten, nici n-are rost să discutăm! Nu de altceva, dar am strica tabloul cu Gigi în papuci de casă, negociind vînzarea Stelei cu miliardari pe care nici Google nu-i găseşte.