October 2008 ↓

Doamnelor şi domnilor, aşezaţi-vă comod în fotolii, urmează un duel al istoriei, un război al influenţelor, o încleştare a galeriilor şi o luptă crîncenă a orgoliilor. Aţi ghicit, urmează Dinamo-Steaua! De ce ar trebui să bată “cîinii”?

- Pentru a justifica primul loc pe care-l ocupă în clasament, o victorie în faţa rivalilor ar mai tempera puţin tonul celor care-l contestă. Indiferent dacă jocul lor va străluci sau nu.

- Pentru ca suporterii să revină în Groapă. După dezastrul cu NEC, tribunele din Ştefan cel Mare sînt din ce în ce mai goale.

- Pentru ca acei 2 lei şi douăzeci de bani aflaţi acum în cont să devină doar o glumă. Un succes ar calma spiritele printre acţionari şi le va aduce aminte, probabil, de ce au ales să investească la Dinamo.

De ce nu trebuie să piardă roş-albaştrii?

- Pentru a ieşi din pasa proastă pe care o traversează. Cu cît aceasta se prelungeşte, cu atît mai greu îi va fi lui Dorinel să-i pună capăt.

- Pentru a-şi răzbuna propriii suporteri după umilinţa la care i-au supus în sezonul trecut, atunci cînd în Groapă au pierdut campionatul.

- Pentru că o victorie în faţa “cîinilor” ar valora cît trei în Cupa UEFA.

Iată doar 6 motive pentru care atît unii, cît şi ceilalţi ar trebui să onoreze adevăratul derby al fotbalului românesc! Şi tot atîtea pentru a face spectacol. E singura variantă în care suporterii ar accepta şi un egal.

O parte a suporterilor i-au cerut lui Marius Lăcătuş să plece, considerînd demisia lui un pas spre demnitate. Mesajul lor a fost simplu: “Lăcă, te iubim, dar nu mai mult ca pe Steaua”. Pentru cealaltă parte, “Steaua înseamnă Lăcătuş”. Sau invers, chestie de nuanţă.

Care dintre tabere a fost mai numeroasă? Greu de spus. Cert este că haosul din tribune a fost declanşat de neputinţa din teren. Aşa se întîmplă mereu.

Hamutovski - Ogăraru, Goian, Ghionea, P. Marin - Nicoliţă, Rădoi, Paraschiv, Boştină - Dică, Iacob. Aşa arata echipa pe vremea cînd în Ghencea era LINIŞTE, Steaua juca un fotbal spectaculos, patronul NU îndrăznea să intervină, iar pe bancă se afla un antrenor, nu un simbol. Şase dintre cei enumeraţi mai sus sînt şi acum în schema din care lipseşte însă el:
PROTASOV.

Şi de această dată, prima variantă a suporterilor este ultima luată în calcul de Gigi Becali. De ce? Pentru că ucraineanul îşi cunoaşte valoarea, pentru că nu ştie ce-nseamnă “să-ţi asculţi patronul” şi pentru că, la o adică, n-ar înţelege cînd ăsta bate şaua ca să priceapă iapa.

Suporterii sînt ca nişte copii. Simt cînd nu sînt iubiţi şi reacţionează atunci cînd nu sînt respectaţi. Nu-i puteţi minţi!

“Umilinţă pe Emirates Stadium!” Asta au titrat ziarele din Cehia, după ce jucătorii Slaviei Praga au fost învinşi cu 7-0, în Ligă, de gaşca nebună a lui Arsene Wenger. Umilinţă se citea şi pe chipurile jucătorilor la final. Atunci, s-au aşezat în genunchi, au plecat capetele şi au implorat iertare suporterilor. Întreg stadionul era în picioare, urmărind împietrit o scenă care avea să intre în istorie. O adevărată lecţie de respect.

“Să ai puterea să îngenunchezi în faţa fanilor, iar ei să aibă puterea să te aplaude. Toate astea după ce ai pierdut cu 7-0. Asta înseamnă loialitate, asta înseamnă respect.”

“Ca suporter al lui Arsenal, sînt mîndru de jucătorii Slaviei şi de suporterii ei. Mă înclin!”

Sînt doar două dintre mesajele postate pe siteul Youtube, sub filmuleţul cu scena de pe Emirates. Iată încă unul!

“Uimitor. Niciodată nu mi-a trecut prin minte că, într-o zi, o echipă va cere iertare suporterilor săi. Respect pentru jucătorii Slaviei!”

Citeşte-l cu atenţie, George Ogăraru! E semnat “forzzza” şi e fan al Stelei. Este unul dintre cei cărora tu le-ai smuls bannerul de pe gard la Galaţi.

După ce i-a exasperat pe adversari cu siguranţa sa dezarmantă în Champions League, Gabi Mureşan a recidivat şi la echipa naţională. Dacă va continua în ritmul acesta, în curînd nu vor mai exista maxime cu Chuck Norris, ci doar spectacol cu Mureşan. Adică…

- România nu va mai avea adversari, România va avea doar sparing-parteneri pentru Mureşan.
- Selecţionerul nu va mai trimite 11 jucători în teren, selecţionerul îl va trimite pe Mureşan. Şi încă 10.
- Vestiarul naţionalei nu va mai avea uşă, Mureşan trece prin perete.
- Pe Mureşan nu l-au urmărit niciodată impresarii, el se urmăreşte singur.
- Nu există dribling reuşit, există doar bunăvoinţă din partea lui Mureşan.
- Tacklingul este versiunea în limba engleză a “contactului cu Mureşan”
- De ce nu-l transferă Chelsea pe Mureşan? Pentru c-ar trebui să concedieze toată linia de mijloc.
- Mureşan poate înscrie pe Ghencea, cu o minge şutată din Cluj.
- Chuck Norris va purta tricou cu Mureşan pe spate
- Mingea nu a ieşit în aut, mingea s-a speriat de Mureşan.
- De ce n-a ajuns Dinamo niciodată în Champions League? Pentru că Mureşan n-a jucat niciodată la Dinamo.
- Toţi fotbaliştii ascultă manele, manelele îl ascultă pe Mureşan.
- Dacă Mureşan va continua să respingă, UEFA va interzice centrările.
- Mureşan nu se retrage niciodată, el atacă din direcţia opusă.
- Adversarii nu au coşmaruri, adversarii îl visează pe Mureşan.
- Lui Chuck Norris nu-i este frică de Dumnezeu, pe Chuck Norris îl sperie doar Mureşan

“Toulalan, Ribery, Ribery, pericoool - respinge, bine-nţeles, Mureşan” - Emil Grădinescu în timpul meciului România - Franţa

La puţin timp după ce Taher l-a preluat, Rapidul traversează una dintre cele mai negre perioade din istoria sa. Din fericire, noul acţionar a sesizat la timp.

- Gata, butem începe? Dă cineva în direct sau m-am barbierit degeaba?
- OTV -ul…
- Deci m-am barbierit degeaba. În fine, am bagad peste 140 de milioane şi m-am trezit că ne badem la redrogradare. Îndrebări?
- Aveţi şi păstrăv la Mija? De la “Aventuri la pescuit” sînt…
- Ha!?
- Glumă !!
- Ah, OK. Altcineva?
- Domnule Taher, l-aţi reinstalat pe Jose, deşi aţi spus că a greşit…
- Toată lumea a grejid. Piseiro ne-a demonstrad că anumiţi jucadori n-au venid la cererea lui.
- Dar cine i-a adus?
- Nu-mi dau seama, însă am verificad bersonal dovezile lui Piseiro.
- Cum?
- M-am dus în vesdiar la ProRapid. Lîngă gojul de gunoi, un băiat se brefăcea că se leagă la şireduri. Cine ejdi?, l-am întrebat.
- Urko.
- Urko ji mai gum?
- Urko Pardo!
- Şi cine te-a aduz la Rabid?
- Impresaru’.
Piseiro are drebdade, mi-am zis. Tu cine ejdi?
- Maftei.
- Pe tine gine te-a adus?
- Nea Mircea!
- Care Mircea?
- Mircea Lucescu.
Allah Akbar, ce era să fac!! Dar pe tine gum te cheamă?
- Djalovici.
- Şi pe tine gine te-a adus?
- Nu mai ştiu cum îi zice, da’ m-a luat de pe Internet.
Brusc, mi-am adus aminte! Domnul Copos îl văzuse pe Wikipedia.
- Şi?
- Şi-atunci am înţeles! Trebuia să tai în carne vie. Le-am triplat salariile lui Sichitiu, Manea şi Zotta, iar pe domnul Piseiro l-am reinstalat în funcţie. Alte îndrebări?

“Peseiro ne-a demonstrat că anumiţi jucători au venit peste capul lui. Cine i-a adus? Vedem, analizăm situaţia” - Fathi Taher

Autoturismul în care se afla gonea într-o direcţie necunoscută. Rar, cîte o maşină solitară apărea din sens opus. La un moment dat, liniştea din staţii a dispărut: “Opriţi-l!”, s-a auzit. Cineva îl “turnase”. Roţile au îngheţat, portiera s-a deschis şi “tatăl şmecherilor” a coborît. S-a îndreptat spre barajul format de oamenii legii şi a cerut o foaie şi-un pix: “Subsemnatul, Dumitru Dragomir, declar că am găsit aceşti dolari, pe care acum îi predau organelor statului”, a scris. Şi a scăpat! Deţinerea de valută însemna dosar penal.

Scena s-a petrecut cu vreo 30 de ani în urmă, pe cînd era preşedinte la Chimia Rîmnicu Vîlcea, şi a fost povestită chiar de Corleone la o emisiune TV.

Anul 2008. România are şapte echipe participante în cupele europene. Bossul de la Ligă îşi ia viteză: “Avem un campionat puternic, domnilor”. E normal, el îl patronează. Din păcate însă, cinci dispar la prima strigare. Una dintre ele, întîmplător cea aflată pe primul loc în Liga lui, a fost lăsată acasă de ocupanta locului 7 în Liga lor.

Şi’atunci, cum rămîne cu campionatul românesc puternic? Naiba ştie ce ar scrie Dragomir pe foaie.

Pe cît de strălucită a fost cariera de jucător a lui Marius Lăcătuş, pe atît de obscură a fost cea de antrenor. Asta pînă să vină la Steaua.

“Lăcă” şi-a făcut debutul la FC Naţional, apoi a trecut pe la FC Braşov, Oţelul, Inter Gaz şi UTA. Fără rezultate notabile la nici una dintre ele. Este motivul pentru care, atunci cînd a revenit în Ghencea, mesajul pesimiştilor începea invariabil cu o scuză: “A fost imens ca jucător, dar…” Contestau întoarcerea unei legende şi sentimentul vinovăţiei îi copleşea.

Vă aduceţi aminte, în toată istoria Ligii I, ca vreun antrenor să se bucure de susţinerea de care s-a bucurat Lăcătuş? Începînd de la suporteri, continuînd cu presa şi încheind cu finanţatorul Gigi Becali. A trecut aproape un an şi lucrurile încep să se schimbe.

Calificarea în grupele Ligii a fost momentul în care Lăcătuş s-a simţit antrenor. “Acum e rîndul meu să vorbesc”, a spus. Şi a vorbit, deşi ar fi trebuit să tacă. Pentru că laudele exagerate, venite din toate părţile, ar fi trebuit să-i dea de gîndit. Nu erau altceva decît expresia neîncrederii în calităţile sale de tehnician.

Astăzi, deşi Steaua nu are nici o idee tactică, jucătorii sînt bulversaţi, iar “Lăcă” pare să nu iasă din cuvîntul patronului, suporterii continuă să scandeze din peluze numele legendei din teren. Numai că, odată ajunşi acasă, încep să-l critice pe antrenor. E semn că visul lui, acela de a antrena Steaua, e pe cale sa devină coşmarul lor. “A fost imens ca jucător, dar…”