January 2008 ↓

“Dică va pleca, nu ştiu unde, dar va pleca”, repetă obsedant patronul Stelei. Motivul invocat, acela că “băiatul şi-a făcut datoria”, este absolut corect, însă continuarea “nu pot să-l opresc” e o mare aiureală. Adevărul? Gigi Becali nu-l mai vrea. Faptul că preţul cerut în schimbul lui a coborît o treaptă este un indiciu.

Dicanio nu dă bine în peisaj, nu cadrează cu felul în care finanţatorul îşi doreşte să arate Steaua de acum încolo. Pe scurt, “o echipă a viteziştilor, una care să sperie Europa.” De aceea, Nicoliţă, Surdu şi Badea au fost declaraţi netransferabili şi tot de aceea Adi Ilie a căutat atacanţi de viteză. Aici apare însă problema. Au venit Pepe, Dayro şi Mendoza, dar în spatele lor nu rămîne nimeni. Cu Dică acolo, şansa ca aceşti nou veniţi să strălucească ar fi garantată.

Pe lîngă finalizare, atacanţii mai au o misiune, aceea de a crea spaţii pentru cei care vin din linia a doua. Ei bine, Steaua este pe punctul de a rămîne fără omul cel mai capabil s-o facă. Cine să-i pună mingea pe şut lui Dayro şi cine să execute loviturile libere obţinute de Pepe?, ar fi alte două întrebări care mai apoi ar trebui să-şi găsească răspuns. Deşi, acum, el există!

“Mutule, eşti un ţigan, un ţigan!”, scandau suporterii italieni ai Parmei, iar tu i-ai pedepsit de două ori la interval de numai cîteva minute. Te-ai îndreptat apoi spre ei, cu degetul arătător lipit de buze şi liniştea s-a aşternut în tribune.

Să nu uiţi, Adriane! Ai alergat pentru ei, le-ai închinat nu mai puţin de 18 goluri, le-ai dus echipa în Cupa UEFA şi ei te-au făcut ţigan. Tocmai ei!

Le răspunzi amabil la întrebări, le strecori inspiraţie-n cerneală, iar ei îţi trimit din redacţii scenarii cu femei uşoare.

Celui care ţi-a dat atunci o şansă, tu îi mulţumeşti acum la fiecare meci. Înscrii la fel cum respiri, iar el îţi spune că “n-ar trebui să dai lecţii”. Tu-l faci mare, iar el te învaţă “să stai acasă, dacă nu vrei s-apară fotografii prin ziare”. Tocmai el!

Acum ştii! Pe 13 iunie, în tribune, la Zurich, nu vor mai fi fani nici ai Parmei, nici ai Fiorentinei, vor fi doar suporteri italieni. Ai văzut, uită repede, dar de data asta nu-i vei auzi, pentru că vom fi şi noi acolo, “ţiganii” tăi. Iar tu să nu uiţi, Adriane! Să alergi spre ei, cu degetul arătător lipit de buze. Shh…

“De-acum înainte, voi sărbători mereu cînd înscriu cu degetul arătător la gură” - Adrian Mutu

Nu intră la combinaţii, el le produce.
Are viteză, control desăvîrşit al balonului şi explozie.
Nu rămîne pe loc după ce dă pasa şi asta înseamnă că simte jocul.
Loveşte bine mingea, doar cu piciorul drept, însă nu-i nimic, o să dea şi cu stangul! Timpul e în favoarea lui.
Executa cu precizie loviturile libere, ştie să-i imprime efect, şutul său are forţă.
E prieten cu mingea, o mîngîie atunci cînd are ocazia şi aceasta, la randul ei, îl ascultă cuminte.
Îi plac jongleriile, ceea ce nu e rău deloc, pentru că şi ele dezvoltă musculatura.
Nu se precipită, preia mereu cu capul sus şi din cele trei soluţii o alege pe cea mai bună: se întoarce cu faţa spre poartă, scoate un adversar din joc sau intră la un-doiuri.
Nu se bucură exagerat atunci cînd marchează, pentru că e obişnuit cu golul.

Numele lui este Nikon Jevtic, are 14 ani şi e sîrb. Deşi s-a născut în Anglia, acum locuieşte în Germania pentru că cei de la Schalke 04 l-au văzut primii. Vor reuşi oare nemţii să-i calmeze jocul şi să-i astîmpere mişcările de spiriduş? Ar fi păcat să reuşească. Priviţi!

# Cel mai bun jucător al lumii în 2004 şi 2005, de doua ori campion al Spaniei cu FC Barcelona, cîştigător al UEFA Champions League…În fine, v-aţi dat seama că vorbim despre Ronaldinho. Plimbaţi-vă puţin pe la el prin casă! Enjoy!

# Aţi văzut probabil zeci de filmuleţe cu driblingurile lui şi sînt convins că unii dintre voi chiar aţi încercat să le imitaţi. N-aţi reuşit? E normal, nu ştiaţi secretul. Extraterestrul Barcelonei a deprins toate acele mişcări jucîndu-se în copilarie cu Bombon, cîinele său.

“Bombom adora să se joace cu mine. Atunci cînd toţi prietenii mei se plictiseau, mă duceam şi mă jucam cu el. S-ar fi luptat cît e ziua de lungă pentru minge şi a trebuit să lucrez din greu la driblingurile mele pentru a-l impiedica să mi-o fure. Eram de nedespărţit, a fost prietenul meu de nădejde”, a dezvăluit Ronaldinho cotidianului brazilian ZeroHora, cu ceva timp în urmă.

# Te-ai gîndit vreodată ce-ar fi scris pe tricoul tău dacă ai fi jucat pentru naţionala Braziliei? Nu-i nimic, s-au gîndit ei. Click aici! Aştept să-mi spuneţi ce scrie pe tricourile voastre “cariocas”. Pînă atunci însă, vă dezvălui cum ar fi sunat numele coordonatorului nostru de joc - CATALINHO DA COSTA.

P.S. Am inversat name - surname, pentru ca-mi place mai mult cum sună aşa.

 Poftiţi! Uşa palatului se deschide şi cei trei oficiali păşesc cu grijă. Nea Gigi îi întîmpină cu un zîmbet larg.

- Cum e, vă place? Ce ziceţi de gresia asta?
- Foarte frumoasă. Dacă ar fi fost coteţ, ar fi stat găinile numai în şpagat, răspunde unul dintre francezi.

- Ha-ha-ha , îmi place de ăştia, au umor, o să ne înţelegem. Aţi mîncat?
- Da, ne-au dat ceva în avion, nu vă deranjaţi…

- Păi ce, bă, aia e mîncare? Nu se poate, aţi venit în casa mea, trebuie să mîncaţi ceva. Haideţi, vă rog să serviţi, nu răbdaţi ca acasă!… Ha-ha-ha, trebuia să le întorc gluma cumva.
- Mulţumim. Să ne grăbim puţin, avem bilete rezervate pentru întoarcere.

- Cîte?
- Trei.

- Păi, nu-l luaţi acum?
- Nu, am venit doar să discutăm, să vedem dacă ne putem înţelege.

- Cum să nu ne înţelegem, doar oameni sîntem. Şi vreţi să vă mai spun ceva? La mine nu contează banii, am destui, ce mai sînt pentru mine 20 de milioane? Mă interesează doar să-i fie bine lu` Mirel.
- Am înţeles. Şi pe noi la fel, nu vă faceţi probleme din punctul ăsta de vedere.

- Ce-aveţi, euro sau dolari?
- Euro, dar o să fie transfer bancar.

- Adică să plătim taxe. Pentru c-aşa vreţi voi, nu? Bine, pînă la urmă nu-i nici asta o problemă, plătesc. Cît daţi?
- E jucătorul dumneavoastră. Cît cereţi?

- Zece milioane şi e al vostru. Virgile, ti-am zis de o mie de ori, nu mai plescăi la masă!
- Dar Mirel nu a pus piciorul pe minge din august şi are 27 de ani…

- Bine, mă, nu stau io acu să negociez cu voi, sînteţi prea pitici pentru mine. Cît oferiţi?
- Două.

- Aşa. Virgile, sună-l pe băiat şi spune-i că pleacă în Franţa!
- Mulţumim, a fost o adevărată plăcere să facem afaceri cu dumneavoastră.

- V-am zis c-o să ne înţelegem. Cînd vă întoarceţi să spuneţi la toată lumea cine e Gigi Becali. Dar, apropos, unde o să joace?
- La Lille.

- Ce e asta? Ha-ha-ha, hai, bă, ca am glumit, am auzit de voi. Pe teren mă refeream.
- A, la mijloc. Acolo avem nevoie de el.

- Bă` băiatule, voi faceţi mişto de mine? Cum să joace la mijloc? Ori joacă la marcaj, ori plecaţi! Dumnezeu mi-e martor, mi-am dorit din tot sufletul să fac din voi o mare echipă, da` dacă nu se poate, n-am ce să fac. Deci, ori la marcaj, ori PA!
- Domnule Becali, staţi puţin…

- Ia, gata, că m-am distrat destul cu voi! Virgile, sună-l şi spune-i că nu mai pleacă nicăieri. Mă, da` ta-su lu` Pinto ăla mai vine? Alo, da! De unde, mă? De la Gazetă? Nişte hahalere…