October 2007 ↓

“I-am făcut manevre în 2004. Nu-l voiam, pentru că n-aveam încredere în el”. Sînt cuvintele lui Gigi Becali, care nu fac altceva decît să confirme. Numirea lui Lăcătuş la Steaua ascunde motive politice. Îngrijorat de prăbuşirea în sondaje, patronul a decis să-l aducă în Ghencea pe cel mai iubit dintre stelişti. Faptul că acest lucru s-a întîmplat demonstrează că deşi nu recunoaşte, “războinicul luminii” se teme. De suporteri, de opinia publică, de propriile-i greşeli.

Entuziasmul s-a strecurat, rezultatele vor veni, tribunele se vor umple şi ele. Ofensiva de la oficială însă continuă. A venit Duckadam, Ienei se mai gîndeşte. Va urma un pas înapoi al patronului. Acesta e planul, care dacă nu va determina creşterea, măcar va stopa prăbuşirea.

Şi iată cum, forţat de împrejurări, Gigi Becali a intrat în horă. Cel obişnuit pînă mai ieri să cînte va trebui acum să joace. Ritmul i-l va dicta Lăcătuş. Singurii care-l pot da afară sînt suporterii. Mai pot încerca jucătorii şi patronul, dar sînt conştienţi. Dacă se va întîmpla, vor fi condamnaţi la transhumanţă.

Emoţii, speranţe, străzi pustii. Majoritatea olandezilor se află în faţa televizoarelor, “naţionala” ţării lor joacă o semifinala de Campionat European. Aşa şi? Pentru el, fotbalul nu înseamnă nimic. În consecinţă, decide că e timpul pentru puţină distracţie. În ce constă ea? Multe telecomenzi, suficient curaj şi ceva ingeniozitate. Priviţi!

Să dai gol în propria poartă e oarecum jenant. S-o faci în “stilul Borcea” e de-a dreptul penibil. Doamnelor şi domnilor, Chris Brass.

După cum ştiţi, începînd de ieri, noul director executiv al Stelei este Ovidiu Costeşin. Iată părerea unui suporter, exprimată pe stelişti.ro

Dr. Serban @ 29.10.2007 21:14
“Să trăieasca măi Costesina, eu n-am auzit de tine sincer, apăretzi aşa k ninja la Steaua“

O ploaie măruntă cădea peste Bucureşti şi pe una dintre pistele aeroportului Băneasa cobora lin avionul care-l aducea pe Gigi Becali de la muntele Athos. Ziariştii îl aşteptau zgribuliţi lîngă grilajul de acces. Uşa micuţului avion s-a deschis, trapa a coborît şi finanţatorul şi-a făcut apariţia. A mulţumit pilotului cu un gest scurt, din mînă, şi trecînd-o apoi prin păr s-a îndreptat spre ei, zîmbind prin ploaie…”Haideţi, spuneţi!”

- Cum a fost, pentru ce v-aţi rugat?
- Să bat Sevilla…
- Ati avut vreo premonitie, aţi visat ceva?
- Nu, nimic…

Patronul Stelei vorbea aşa cum o face de obicei. Relaxat şi dezinvolt. Răspunsurile sale sînt instinctive, la fel şi reacţiile. Gigi Becali nu ştie să disimuleze.

- Deci lăsaţi totul pe mîna lui Pedrazzini…
- Ha? Cum să las totul pe mîna lui Pedrazzini? Tu glumeşti! Păi, n-am lăsat eu pe mîna lui Hagi, dar las pe a lui Pedrazzini?

Are un moment de ezitare. Pare să realizeze postura în care tocmai l-a pus pe italian: “Bine, las eu pe mîna lui, dar dacă văd că-i tremură, gata! Intervin!”

Şi a intervenit, Surdu va juca titular. “Atît mă interesează. În rest, nimic”, a spus patronul aseară.

Sincer, nici pe noi, “am obosit”. Important e ca Steaua să facă un meci bun diseară. E tot ceea ce sperăm să se întîmple. Şi pentru ca asta să fie posibil, iată şi echipa pe care ne bazăm:

Rufay - P. Marin, Goian, Rada, Emeghara - Bănel Nicoliţă, Ovidiu Petre, Dică, Dică du-te Dică! “Stelele de la Sevilla” vă urmăresc din tribune…

Jose Mourinho a făcut cunoştinţă cu Didier Drogba în octombrie 2003, atunci cînd ivorianul i-a hărţuit timp de 90 de minute apărarea. Într-un final, aceasta a cedat. “I-am văzut forţa şi viteza, i-am remarcat jocul dintr-o singură atingere şi modul în care luptă pentru echipa sa. Este un jucător care poate avea un succes imens”, a spus atunci “The Special One”. Un an mai tîrziu, îl aducea pe “Stamford Bridge”.

Cel mai mare dintre cei şapte fraţi, Drogba a emigrat în Franţa la vîrsta de cinci ani, unde a locuit împreună cu familia unchiului său, Michel Goba, un fotbalist profesionist, care şi-a petrecut cariera în liga secundă franceză. Didier părea să urmeze aceeaşi cale.

A început fotbalul la Dunkirk, jucînd fundaş dreapta, pentru ca ulterior să se transfere la Abbeville, club care l-a convertit în atacant. De aici, a plecat la Vannes unde s-a lasat de fotbal pentru 12 luni, nevoit fiind să repete un an de facultate din cauza unor examene picate. A fost chemat apoi să dea probe la Guingamp, echipa cu care spera să semneze un contract. Ghinion însă, şi-a fracturat un deget. Şi Paris Saint Germain a fost interesată de serviciile lui, dar surpriză! Drogba i-a refuzat, temîndu-se că nu va avea şanse să prindă primul 11. A ajuns în cele din urma la “Le Mans”, acolo unde l-a întîlnit pe Marc Westerloppe, pe care avea să-l numească, mai tîrziu, “tatăl său spiritual”. Într-un sezon şi jumătate, Drogba a înscris 7 goluri în 32 de meciuri şi lucrurile au luat o intorsatură neplacută. Cel la care ţinea atît de mult a fost demis, iar peste cîteva luni avea să plece şi el, la Guingamp.

În sezonul 2002/2003 a marcat 17 goluri, a fost selecţionat pentru prima oară în naţională şi ofertat de Marseille, care a plătit aproximativ 5 milioane de euro în schimbul serviciilor sale.

De aici a fost simplu. În sezonul 2003/2004, cel poreclit “The Horse” a înscris 8 goluri în 35 de partide în campionat şi 11 în cupele europene, ducînd echipa pînă în finala Cupei UEFA. În 2004, la insistenţele lui Mourinho, Chelsea plătea 24 de milioane de lire sterline şi Drogba devenea cel mai scump transfer din Premiership. Sub comanda portughezului, ivorianul a”explodat”.

Atunci cînd Mourinho şi-a încheiat conturile cu Abramovici, Didier a anunţat şi el că va pleca, dar n-a surprins pe nimeni. Declarase acelaşi lucru în fiecare an. Azi dimineaţă însă, celebra publicaţie “France Football”, cea care acordă titlul de “Fotbalistul Anului în Europa”, a publicat un interviu cu atacantul lui Chelsea. “Perla ivoriană” se pare că nu glumeşte.

“Vreau să plec! Ceva s-a rupt în relaţia mea cu Chelsea. Ştiu că e posibil ca Ronaldinho şi Kaka să vină în sezonul următor pe “Stamford Bridge”, dar acest lucru nu mă face să mă răzgîndesc. Nimic nu mă mai poate opri”

Ar fi a doua mare lovitură pentru Abramovici.

După înfrîngerea de la Piatra Neamţ, întrebat fiind dacă acel 3-0 administrat de “Mutu & Co” este un scor acceptabil, căpitanul naţionalei luxemburgheze a spus: “Ştiu unde baţi, dar echipa noastră a crescut mult. Au trecut vremurile cînd ne umilea toată lumea. De exemplu, prima dată ne-aţi bătut cu 7-0, după aceea cu 4-0, iar acum cu 3-0. Nu se ştie cum va continua această serie.” - Ya, right!

Jeff este unul dintre cei doi jucători profesionişti ai lor, are 1,90 înălţime, joacă la Metz şi a adunat 80 de selecţii la naţională. Asta ar fi vestea bună. Vestea proastă e că diseară nu va juca. Celălalt profesionist e Mutsch, joacă la Aarau. Apoi, în ordinea numerelor de pe tricou:

1. Joubert (portar) - angajat al departamentului de organizare de evenimente la cel mai mare centru sportiv din Luxemburg;
2. Kintziger (fundaş) - student în Germania;
3. Hoffman (fundaş) - student în Germania;
4. Peters (mijlocaş) - poştaş;
5. Leweck (mijlocaş) - angajat la hotelul tatălui său;
6. Payal (mijlocaş) - student în Franţa;
7. Bettmer (mijlocaş) - la centrul de formare al divizionarei secunde germane Freiburg;
8. Remy (mijlocaş) - afaceri imobiliare;
9. Kitenge (atacant) - evoluează în liga a cincea germană
10. Bigard (fundaş, accidentat) - student în Franţa;
11. De Sousa (atacant, accidentat) - student în Franţaomel prima victorie într-un meci oficial după o pauză de 12 ani, cîţi au trecut

Am glumit. În sensul că nu asta e ordinea numerelor de pe tricou.

Victor Piţurcă crede că luxemburghezii vor încerca să ne surprindă cu apărarea avansată şi la fazele fixe. hihi

“Au doi sau trei jucători tineri, care pot oferi surprize. Nu vom mai întîlni echipa pe care am învins-o cu 7-0, se apără mult mai bine şi nu mai primesc gol prea uşor.” Ce-a mai zis nea Pitzi? “Ştiu absolut totul despre adversarii din această seară”

Asta e bine! Ce ştim noi:

Luxemburg ocupă locul 176 în clasamentul FIFA. Adică, după Bangladesh şi înaintea Mongoliei.
Cel mai bun loc în acest clasament l-a ocupat în aprilie 1996. Acum, pe 93 e Zimbabwe.
Cel mai “prost” loc - 195. Adică Puerto Rico în prezent.
Acasă joaca în roşu, iar în deplasare în alb.

Înaintea victoriei repurtate sîmbătă în Belarus, nu mai bătuseră pe nimeni de peste un deceniu. Altfel spus, 90 de partide consecutive fără victorie şi 5 campanii de calificare fără nici un punct acumulat!

În fine, diseara avem meci cu ei:

Să sperăm că băieţii “vor da totul pe teren”. Este o partidă importantă, care trebuie tratată cu seriozitate. În nici un caz, luxemburhezii nu trebuie subestimaţi, altfel vom avea emoţii.

Şi fiindcă tot vorbim de Luxemburg şi emoţii, AICI aveţi un filmuleţ la temă. Eu altele, pentru diseară, n-am.

După cum ştiţi, Ryan Babel a pierdut locul printre titularii Olandei în meciul cu România, pentru că nu s-a trezit la timp. Ceea ce nu ştiţi este faptul că atacantul în varstă de 20 de ani al lui Liverpool n-a întîrziat la şedinţa de pregătire, ci la masă. Şi nu pentru prima oară. Drept urmare, deşi nu e stilul său, Marco van Basten l-a pedepsit.

“A fost pentru a doua oară cînd Babel a dormit prea mult în ziua meciului şi asta nu ar fi trebuit să se întîmple. Este motivul pentru care l-am lăsat în afara echipei. Robben s-a antrenat mult şi era pregătit, aşa că a jucat”, a spus selecţionerul.

“E foarte posibil ca Babel să fi fost dezamăgit. Nu e stilul meu să procedez aşa, dar ne aşteptam ca jucătorii să respecte regulile înaintea unui meci. Cînd a întarziat prima oară, a rezolvat problema cu o glumă. Cînd a venit şi a doua oară prea tîrziu, la masă, a fost puţin cam mult. Trebuia să apară la timp, la fel ca toţi ceilalţi”, a explicat fostul mare atacant.

Babel a fost introdus totuşi pe teren în minutul 78, atunci cînd l-a înlocuit pe Robben. Din fericire pentru noi, el nu şi-a putut salva echipa de la înfrîngere, aşa că olandezii trebuie să se trezească, de acum încolo, la timp. Bulgarii sigur nu dorm.

…luni se împlineau de la meciul tur cu olandezii. Pornind cu şansa a doua, fără Chivu, dar cu genunchii juliţi ai lui Mutu, băieţii au ieşit atunci cu capul sus de pe teren. Iar noi am început să sperăm, parcă mai mult ca niciodată. Apoi, fără paşi greşiţi în grupă, ne-am apropiat încet calificarea pe care aseară am jucat-o la Constanţa.

Olandezii au venit să ne bată, dar au simţit cît de mult îşi doresc românii să meargă mai departe. Perioada de graţie a lui Mutu şi dorinţa de a juca a lui Chivu ne dădeau speranţe că vor reuşi. În minutul 71, Goian ni le-a împlinit.

7 luni au trecut şi de cînd Piţurcă a rămas fără tată, s-a stins înaintea meciului de la Rotterdam. Dacă ar fi avut atunci puţină răbdare, acum ar fi plecat zîmbind. Aşa cum zîmbea selecţionerul aseară. Era a 7 a victorie în grupa 7.

Coincidenţe!? Probabil. Taine? Posibil. Cert e că într-o zi de 17 putem fi calificaţi şi matematic, iar într-o altă zi de 17 vom lua punctele înapoi de la bulgari. Asta ca să nu mai avem nici un dubiu că 2007 reprezintă anul în care cei din generaţia lui Mutu şi Chivu “au revenit în viaţa noastră”. Dupa 7 ani de la ultima participare la un turneu final. Inutil să vă mai spun în ce zi debutează cel din 2008.

Steaua va disputa mîine al doilea său meci în grupele Champions League. Unul de poveste. În Ghencea dă năvală “gaşca nebună” a lui Arsene Wenger. Auspiciile încleştării nu sînt dintre cele mai bune. Pedrazzini pare speriat, Ovidiu Petre este contestat, Neaga nu şi-a revenit, iar Vali Badea încă n-a intrat în jocul a cărui cheie se pare că n-a fost găsită. Singurele veşti bune sînt recuperarea lui Goian şi visul izbăvitor al patronului.

Arsenalul vine fără Hleb, dar cu golgeterul din Premier League în avanposturi. Pe Adebayor, Cesc Fabregas îl urmează îndeaproape. Cu 6 victorii din 7 posibile în campionat şi cu Sevilla pusă la pămînt pe Emirates, puştii lui Wenger vin să facă spectacol.

Din păcate, aşa cum arată, Steaua nu-i va putea opri. În schimb, o va face Dumnezeu. Aşa pare să-i spună visul lui Gigi Becali .

E doar o chestiune de interpretare. Probabil că Dumnezeu l-a părăsit, aşa cum l-a părăsit el pe Hagi. Altfel, ori noi stăm cu capul în jos, ori fotbalul ăsta e alandala. Repet, ţine de interpretare.