Imposibilul e nimic!

O româncă a alergat pentru englezii cu probleme.

În fiecare an, în Marea Britanie are loc cel mai mare eveniment din lume organizat în scopuri caritabile, Maratonul Londrei. Numele întrecerii vine de la soldatul grec trimis din oraşul Marathon la Atena pentru a anunţa victoria asupra persanilor. Se spune că acesta a alergat întreaga distanţă fără oprire şi, odată ajuns la destinaţie , după ce a transmis mesajul, s-a prăbuşit la pamînt, decedînd din cauza extenuării.
Maratonul din acest an, desfăşurat duminică, a fost cel mai mare din istoria de 27 de ani a acestui eveniment. Un număr-record de 36.396 de persoane au luat startul la ora 9.45 am şi pînă la ora 6.46 pm, 35.674 au reuşit să treacă linia de sosire. S-a aleargat pe străzile Londrei, pe o distanţă de 42.195 de m, asta însemnînd 26 de mile si 385 de yarzi, fiecare participant avînd implantat în încălţări un cip special , fiind astfel monitorizaţi în permanenţă pentru ca nimeni să nu trişeze.

“Lovind zidul”

Cei care aleargă au nevoie, la fiecare 45-60 min, de băuturi speciale pentru a înmagazina energie. Acestea însă, trebuie consumate cu precauţie, în funcţie de vremea de afară, altfel pot avea efecte negative asupra organismului.

Un moment critic apare la mila 18, cînd glucogenul ars de organism în timpul cursei ajunge la un nivel foarte scăzut. Atunci, alergătorul resimte în mod dramatic oboseala. Acest fenomen poartă numele “hitting the wall” - lovind zidul şi este, practic, punctul în care organismul consumă toată energia şi trebuie să ardă calorii. Unii dintre ei nu mai au însă de unde şi “incep să cadă ca muştele”, după cum afirmă unul dintre organizatori. Pentru ca fenomenul amintit să nu fie resimţit atît de puternic, este nevoie de cîteva luni de antrenamente.

În timpul cursei, medicii au fost nevoiţi să intervină la fiecare al 7 -lea alergător, acordînd asistenţă medicală unui numar de 5.032 de persoane. 57 dintre acestea au fost transportate de urgenţă la spital. 3 dintre ele se află şi acum în stare critică. Luni dimineaţă, a doua zi după cursa pe care reuşise să o ducă pînă la capăt, un tînăr de 22 de ani a decedat. Organizatorii, la cererea expresă a familiei, nu au făcut publică identitatea acestuia.

“Şi românii sînt oameni cu suflet”

Fiecare participant a alergat pentru o cauză, fiind susţinuţi pe întreg parcursul de sute de mii de oameni. Au facut-o pentru bolnavii de parkinson, pentru orbi, bolnavi de sida, cancer, dar şi pentru metode alternative de energie. Sînt oameni care au aleargat costumaţi în copaci pentru a salva padurea sau cu o găleată pe cap pentru a fi găsite noi surse de apă.

Cornelia Glavan este o romancă de 28 de ani care şi-ar fi dorit să alerge pentru o cauză românească dar, neputînd să o facă, a ales să concureze pentru orbii din Anglia. Statisticile oficiale spun că, în Marea Britanie, peste 100 de persoane încep să-şi piardă zilnic vederea. Românca noastră a alergat pentru ei.

Felicitări Cornelia! Ai reuşit să treci linia de sosire a celebrului Maraton londonez.

“Mulţumesc! Am reuşit, da. Maratonul de la Londra este, cu siguranţă, cel mai mare fund raising event din lume. Adună de 5 ori mai mulţi bani decît maratonul de la New York şi de şase ori decît cel de la Boston. Şi-au dorit foarte mulţi oameni să o facă, dar am reuşit doar 35 000 şi ceva.”

De ce ai ales sa alergi?

“Niciodată nu am fost bună la sport şi am vrut să-mi demonstrez că o pot face. Nu e atît o întrecere fizica cît psihologică.”

Am înţeles că ţi-ai fi dorit să alergi pentru o cauză româneasca.

“Sînt peste 170.000 de doritori să alerge maratonul Londrei şi atunci cateva locuri se trag la sorţi. Restul au opţiunea să alerge pt charity, dar te obligi să aduni o sumă minimă pentru ei. Mi-ar fi plăcut să obţin un loc prin tragere la sorţi şi să alerg pentru o binefacere de acasă… n-a ieşit…”

Şi atunci, pentru ce ai alergat?

“Bunicul meu şi-a pierdut de curînd privirea. Am alergat pentru oamenii din Anglia aflaţi în aceeaşi situaţie. A fost ceva ce am putut face pentru alţi oameni cu aceeaşi problemă ca a bunicului.”

Sînt totuşi 42 de Km şi s-a alergat in condiţii foarte grele.

“Da, este adevărat. A fost foarte cald. La sfîrşit s-a meritat fiecare secundă şi apoi, după 300 de mile alergate din noiembrie încoace, nu m-am lăsat bătută la ultimele 26.2″

Au mai fost români care au facut-o.

“Da. Unul dintre aceşti romani a terminat pe locul 20 la general şi locul 3 la femei. O cheamă Tomescu-Diţa Constantina, este sportivă de performanţă şi are 35 de ani. Eu la sosire am avut tricolorul deasupra capului, mi l-au adus părinţii de acasă. Am vrut să se ştie că şi romanii sînt oameni cu suflet.”

Se află de 4 ani în capitala Angliei şi a reuşit să adune peste 6000 de lire pentru oamenii cu probleme de vedere din această ţară. A alergat cu tricolorul împletit în păr şi n-a văzut în cît timp. Era preocupată să fluture steagul românesc pe care l-a ţinut în borsetă tot timpul. Cornelia a primit din partea organizatorilor o medalie şi un tricou pe care sînt inscripţionate cîteva cuvinte în limba engleză: “Voi aţi văzut imposibilul. Eu am văzut linia de sfîrşit. Imposibilul e nimic.”