Cîteva cuvinte despre demnitate, onoare și fani.

Nu se deosebesc cu nimic de ceilalți suporteri. De voi. Poate că au o doză de mîndrie în plus, dar nu e vina lor, ci a băieților cu nume mari pe care i-au susținut odinioară și a celor pe care nu i-au văzut niciodată jucînd, dar despre care le-au vorbit cu nostalgie părinții.

Nu se deosebesc cu nimic de ceilalți suporteri. De voi. În zi de meci, își agață fularul de gît, se întîlnesc în față la metrou, rulează bannerele cu grijă, glumesc amar și pornesc apoi plini de speranță spre stadionul acela urît, căruia ei continuă să-i spună însă “acasă”.

Nu se deosebesc cu nimic de ceilalți suporteri. De voi. Dar sînt din ce în ce mai puțini și pe zi ce trece mai triști. Cu ani în urmă, atunci cînd începeau să cînte, se zguduiau blocurile de pe Ștefan cel Mare. Nu erau nici atunci foarte mulți, pentru că nu le permitea arena, dar refrenul pe care-l scandează cu atîta respect și acum se auzea pînă acolo sus, departe, în Ceruri. Iar “unicul lor căpitan” le zîmbea.

Nu se deosebesc cu nimic de ceilalți suporteri. De voi. Continue reading →

Steaua şi Dinamo se bat astăzi pentru a 126-a oară în campionat. Nu ştiu ce aţi pus pe bilet la pariuri, dar ştiu sigur ce NU ar trebui să puneţi. În nici un caz!

# Tatu nu face parte din “primul 11″ al Stelei - cota 6110

# Luţu varsă cafeaua pe Gigi - cota 1,2

# Naumovski joacă la închidere - cota 1800

# Paszkany nu spune “Tatăl nostru” înainte de meci - cota 1,2

# Peluza “Cătălin Hîldan” îi scandează numele lui Rădoi. Repetat - cota 840

# Tătăruşanu nu face cel puţin o gafă - cota 325

# Lui Tatu îi iese un dribling în primele 90 de minute - cota 1400 Continue reading →

Se făcea că finanțatorii celor 5 echipe care se luptă pe viață și pe moarte pentru titlu, prin birouri, pe teren și la TV, acolo unde apelează frecvent la Divinitate, au ajuns într-o bună zi în fața lui Dumnezeu.

Paszkany: “N-am înjurat, n-am intrat în scandaluri, n-am dat bani la arbitri, n-am făcut blaturi, cred că merit să iau acest campionat. Bineînțeles, eu vorbesc despre mine, nu știu ce-a făcut Mureșan. Pentru că el mai vine cîteodată la mine și-mi zice: «Știi, Arpi, aș mai avea nevoie de niște bani». «Pentru ce?», îl întreb. «Să facem performanță», răspunde, iar eu îi dau de fiecare dată, fără să-i cer explicații. La chitanțe și la facturi mă refer. Dar, Doamne, chiar trebuie justificată performanța?”. Continue reading →

Şi cînd spun colegi, mă refer la reporterii televiziunilor de sport

Agitaţie mare vineri seară, în Ghencea. Steaua tocmai pierduse “Duelul finanţatorilor”, aşa cum a numit Antena 1 partida cu FC Vaslui într-un promo. Jurnaliştii aşteaptă în faţa scărilor de la oficială. Primul “greu” care iese e Hagi. Gică e grăbit, nu aşteptase nici măcar să se termine meciul, dar se opreşte totuşi pentru că respectă oamenii care-şi fac meseria. “Ambele echipe au căutat să joace mai mult la rezultat, n-a fost un meci prea reuşit”.

Pe lîngă faptul că acum e grăbit, Hagi e la fel de enervant ca-ntotdeauna! Vorbeşte numai despre fotbal, nu atacă, nu critică şi nici nu jigneşte. Cu alte cuvinte, nu prea face rating. Reporterii, strînşi ciorchine în jurul lui, insistă. “Puţin fotbal în seara asta, mă aşteptam la mai mult”, a mai zis “Regele”, după care a luat-o din loc. Continue reading →

Dominique Antognoni, jurnalistul român care trăieşte de peste 20 de ani în Italia, a explicat în Gazeta de ieri de ce Fabio Capello n-ar rezista nici o secundă în România.

“Don Fabio”, un profesionist desavîrşit, controlează tot ce mişcă la echipă, e dur, nu tolerează interferenţe, nu admite protagonismul patronilor şi nici interviuri unde să se vorbească în mod particular de un jucător. Vi-l închipuiţi în Liga 1? Ştiu, e imposibil, dar să zicem că ar accepta să antreneze Steaua.

Gigi Becali, imediat după numire
Gata, întrebaţi-mă acum ce vreţi, că de mîine nu mai vorbesc! Am adus cel mai mare antrenor din istorie, el se va ocupa de tot, să nu mă mai sunaţi! Da, domne, da, el se va ocupa de tot, echipă, transferuri, salarii, eu doar vin să mă relaxez la meciuri. Ce să mai fac eu? I-am şi zis. “Băi, Fabio, tu eşti ca fratele meu, Steluţa e şi casa ta, de acum înainte faci ce vrei.” Continue reading →

Astăzi s-a dat verdictul în ”Dosarul Transferurilor”, o anchetă pornită de la o investigaţie a Gazetei Sporturilor, toţi cei 8 grei din fotbal fiind achitaţi.

Sursele noastre prezente în sală redau dialogul halucinant care a avut loc între Giovanni Becali şi Justiţie, atunci cînd s-au întîlnit prima dată în acest caz. Adică în 2006.

- Inculpat Ioan Becali, vă rog să vă ridicaţi!
- Aşa! M-am ridicat.
- Bun, vă mulţumesc! Vă aduc la cunoştinţă faptul că sînteţi suspectat de fraudarea statului şi prejudicierea cluburilor cu zeci de milioane de dolari, lucruri pentru care DNA-ul va prezenta dovezi, pe baza cărora eu, Justiţia, voi face dreptate.

- Woaaa, am auzit io de tine, fă, Justiţio, eşti diabolică! Ce vei face tu, fă?
- Voi face dreptate, pregătiţi-vă avocaţii!
- Ce avocaţi, fă, săraco?
- Avocaţii care să vă apere în proces.
- Fă, săraco, vezi-ţi, fă, de treaba ta! Eu am intrat în dialog cu tine, că sînt băiat bun, dar tu mă ameninţi? Că te fac săracă. Nu vezi că eşti săracă? Continue reading →

 În timp ce Crăciunescu încearcă din răsputeri să le spele imaginea ca pe tricouri, arbitrii se tăvălesc poznaş prin noroi

Avînd în vedere că arbitrajul românesc are o întreagă istorie neagră în spate şi că unii dintre cavaleri chiar au fost traşi pe linie moartă de DNA, misiunea şefului CCA pare o utopie. Asta şi pentru că cei aflaţi în subordinea lui îi sabotează demersul constant. Numiţi o singură etapă de la Dumnezeu în care cel puţin doi dintre ei să n-o fi comis grav! Puteţi? Ştiu, nu prea!

“Eu zic că avem 10 arbitri capabili să conducă finala Europa League. Balaj, Tudor, Haţegan, de ce să nu poată arbitra? Şi Colţescu poate, care nu e pe lista FIFA”, susţinea Crăciunescu înainte să înceapă returul, iar eu nu-l contrazic. Mai mult, spun că finala poate s-o arbitreze chiar şi Jean Paler dacă-i facem rost de un ecuson FIFA. Ar face-o însă fără să vicieze rezultatul şi să provoace, astfel, un mare scandal? Continue reading →

“Îl înţeleg pe finu, e greu să stai de unul singur în cameră. Eu ştiu de când am fost la puşcărie” – Gigi Becali

Cu probleme la inimă cauzate de stres şi cu sabia ridicată deasupra capului de procurori în dosarul transferurilor, caz în care sigur se va lăsa cu condamnări, Borcea s-a operat zilele trecute pe cord. “Evoluţia postoperatorie e bună. A început recuperarea şi primeşte vizite scurte, care nu îi creează emoţii puternice”, a spus doctorul Brădişteanu, moment în care m-am liniştit, Cristi e în siguranţă, n-are cine să-l sperie. Asta pînă cînd l-am auzit pe nea Gigi, care tocmai fusese să-l viziteze. Şi gata cu liniştea lui! Vă imaginaţi cum a fost? Naşu intră în rezervă, cu gura mare …

- Ce faci, finuleee, eşti bine? Ia zi, e greu să stai de unul singur în cameră? Eu ştiu de cînd am fost la PUŞCĂRIE, d-aia te-ntreb. Da` nu-i rău, te obişnuieşti. Continue reading →

Şeful LPF a făcut o adevarată criză de nervi, săptămîna trecută, din cauza unui banner pe care scria: “Jos Dragomir. Jos Sandu”

“Ce paragraf din România dă voie să inciţi la violenţă şi la exterminare? Dacă voiau să ne dea jos, trebuia să spună “să fie schimbaţi”, nu “Jos!”. Ei vor moartea noastră, vor să ne extermine.

Dragomir le-a transmis suporterilor care îl contestă că o pot face, însă doar într-un cadru organizat. “Dacă vrei schimbare, nu strici spectacolul sportiv. Faci o cerere la primărie şi iei autorizaţie de protest. Nu trebuie să inciţi la dispariţia mea!”, a zis el.

Dar asta nu e nimic! Şeful LPF şi-a ieşit total din minţi la pauza meciului Rapid - Petrolul, atunci cînd un suporter a căzut din tribună, anunţînd că îl va da pe acesta în judecată. Continue reading →

Unii au devenit suporteri după ce au fost duşi pentru prima oară de taţii lor pe un stadion, alţii cînd au fost vrăjiţi de driblingul cuiva. Nu şi olteanul din mine!

Cred că nu împlinisem 5 ani. Bine-nţeles că deţineam o minge de fotbal, cu care spărsesem deja cîteva geamuri şi normal că rămăsesem suspendat într-un copac, e imposibil să nu vi se fi întîmplat, dar dincolo de asta nu-mi mai amintesc prea multe. Ziua aceea, în schimb, n-o voi uita niciodată!

La noi în vizită a venit un verişor mai mare, care, cunoscînd pasiunea nebună a tatălui meu pentru Craiova, i-a adus un steag al unei echipe din Bucureşti, normal.

Parcă-l văd şi acum pe Florin! S-a oprit in mijlocul curţii, a deschis un rucsac, din care a scos un steag imens, pe care l-a desfăşurat tacticos şi blasfemic pe pămînt oltenesc. A luat apoi două-trei cîrlige şi l-a agăţat pe o sîrmă de rufe. Ei bine, culorile lui m-au fermecat! L-am privit atent preţ de cîteva secunde, mi-am luat avînt şi am trecut în fugă prin el, prinzîndu-l în palme pe faţă. Atunci am devenit fan, dar nu pot explica de ce. Cum nu-mi explicam nici reacţia tatălui meu, care o dată ce a dat cu ochii de el tot încerca precipitat să zică ceva, dar nu putea să vorbească. Se sufoca. În timpul ăsta, verişorul meu rîdea: “Ia uite, nea Radule, ce captivat e ăsta mic!” Continue reading →