25 octombrie 2008. Nimeni nu vorbeşte neîntrebat, toată lumea este concentrată. Cînd cineva greşeşte, în secunda următoare îl are pe antrenor lînga el. Nu există timpi morţi, ci doar pauze scurte. Razvan îi urmăreşte atent şi se implică activ: “Ai văzut? Asta trebuie să faci!”. Fundaşii sînt împărţiţi în două grupe de cîte 4. În timp ce prima atacă, cealaltă se apară. Unul iese la omul cu mingea, cel de lînga el îl dublează, toţi aleargă însă păstrînd o linie imaginară perfectă. Una vizibilă doar în clasament: FC Braşov are cea mai bună apărare din Liga I, doar 5 goluri primite în 11 etape.

Aşa arăta Braşovul atunci! Împreună cu Andrei, colegul meu de la Gazetă, am participat la o lecţie, după care am stat de vorbă cu “Profesorul”: “Care este jucătorul preferat pe care l-ai antrenat?”, l-am întrebat. “Fiecare jucător a fost ca propriul meu copil. Preferaţii mei sînt cei cu care împart atît bucuriile, cît şi necazurile”, a venit cu naturaleţe răspunsul. Continue reading →

“Era odată o vulpe vicleană, ca toate vulpile. Ea umblase o noapte întreagă după hrană şi nu găsise nicăieri. Făcîndu-se ziua alba, vulpea ieşi la marginea drumului şi se culcă sub o tufă, gîndindu-se ce să mai facă pentru a găsi ceva de mîncare. Şezînd vulpea cu botul întins pe labele dinainte, îi vine miros de peşte. Atunci, ea rădică puţin capul şi uitîndu-se la vale, în lungul drumului, zăreşte venind un car tras de doi boi.

- “Bun!”, gîndi vulpea. Iaca hrana ce-o aşteptam eu. Şi îndată iese de sub tufă şi se lungeşte în mijlocul drumului, ca şi cum ar fi moartă.

Apropiindu-se de vulpe, ţăranul ce mîna carul o vede şi crezînd că-i moartă cu adevărat, strigă la boi: “Aho !Aho!”… Apoi, apucă vulpea de după cap şi tîrînd-o pînă la car se opinteşte ş-o aruncă deasupra peştelui strigînd:”Hăis! Joian, cea! Bourean!” Iar boii pornesc. Însă cum au pornit ei, vulpea a şi început cu picioarele a împinge peştele jos din car…

Mă scuzaţi, am încurcat poveştile, nu pe cea cu ursul păcalit de vulpea lui Creangă voiam să v-o spun. Reiau.

Era odată un om de afaceri viclean, ca toţi foştii utecişti ajunşi mari oameni de afaceri. Continue reading →

Autorităţile canadiene anunţă prin intermediul TVR că un fost campion mondial de origine română a fost agresat în sala “Centre Bell” din Montreal în prezenţa a 15 mii de martori ostili.

Conform redundantei surse citate, românul s-a apărat, cînd ar fi trebuit să atace, a făcut pasul înapoi, cînd ar fi trebuit să-l facă înainte şi a intrat în gardă, cînd ar fi trebuit să dea drumul la braţe.

Martori oculari afirmă ca agresorului, un canadian de origine haitiană, i-a cedat umărul drept în repriza a cincea, dar a continuat incredibil să lovească, trei reprize mai tîrziu trimiţînd în 20 de secunde mai mulţi pumni decît ar fi putut număra ei într-un minut. Continue reading →

Versurile nu ştiu cui aparţin, dar am aflat azi-dimineaţă, la “Răzvan şi Dani”, că pe melodie le-a pus Pavel Stratan, pentru micuţa lui, Cleopatra. Iar eu le dedic celor care au avut suficient tupeu, încît să nu mai fie niciodată mici şi care astăzi au şansa de a fi, cu adevărat, “mari”.

“La o margine de lume, Fără cineva ca să-l îndrume, Ajunge omul la Dumnezeu: Doamne, am venit la tine, Ca să cer doar ce mi se cuvine: Aş vrea pămînt Continue reading →

LPF are, iar, preşedinte. “La vremuri noi, tot noi! Parcă v-am mai zis-o p`asta”, a fost prima declaraţie acordată de Dumitru Dragomir după alegeri.

Steaua a anunţat, pentru duminică, redeschiderea istorică a peluzei Sud, aceasta urmînd să fie plină la meciul cu CFR. Patronul firmei de pitici de gradină din Băneasa a anunţat finalizarea comenzii de 10 mii de exemplare, ea urmînd a fi livrată la timp.

Pe lîngă Giani Kiriţă şi Florentin Petre, Cristi Borcea a decis să apeleze la un medium pentru a-i readuce în Ştefan cel Mare şi pe Mişa Klein, Florea Dumitrache şi Titus Ozon. Dacă nici anul acesta Dinamo nu intră în Champions League, preşedintele executiv a anunţat că se va retrage din fotbal.

Adrian Mititelu a declarat că Universitatea va părăsi din retur Szegedul, din cauza neînţelegerilor cu primăria, urmînd ca meciurile de acasă să le dispute pe noua arena din Veliko Târnovo. Continue reading →

Doar pentru cunoscători.

Între cele mai reuşite şi mai haioase clipuri publicitare, care rulează în aceste zile pe TV, şi ceea ce se întîmplă la marile cluburi din capitală am remarcat nişte similitudini. Dacă voi nu le vedeţi, înseamnă că am luat-o razna.

La Steaua, relaţia dintre Gigi Becali şi Mihai Stoichiţă seamănă izbitor cu ceea ce se petrece în spotul de la Millennium Bank. Acela cu mătuşa care se relaxează în jacuzzi numărînd bule şi cu nepotul dispus să facă orice pentru a-i satisface acesteia capriciile. Din interes, desigur!

Încercaţi să-l vizualizaţi pe Gigi în locul mătuşicii, numărînd titularii la Steaua! “Un jucător… 2 jucători, vreau să număr pînă la 11, nepoţele!” Şi Stoichiţă se conformează. “Sigur, Gigi, aş face orice pentru casă. Pentru casă…fii tu fericit.” Continue reading →

Doamnelor şi domnilor, bună seara! În ediţia specială a emsiunii de astăzi vă propun să vorbim fără perdea despre oamenii implicaţi în fotbal. Bunăoară, sînt dispus să-mi asum toate riscurile care decurg din această chestiune. Aştept, deci, telefoanele dumneavoastră, vă rog să spuneţi tot ce vă deranjează la ei! Alo, da!

- Bună seara, numele meu este Moise! Foarte bună iniţiativa, dar vreţi să vă spun ceva? N-o să iasă aşa cum vă doriţi, pentru că de ce. N-are lumea ce să spună, m-ai înţeles? Continue reading →

Nu sînt prea multe cuvinte de spus, dar pe cele puţine care au rămas, le dedic jucătorului dinamovist.

După ce au încasat şapte goluri pe Emirates Stadium, jucătorii Slaviei Praga s-au aşezat în genunchi în faţa propriilor suporteri, în aplauzele celor 50.000 de englezi prezenţi în tribune.

Voi? După ce le-aţi luat minţile, forţîndu-i pe ei să treacă prin garduri pentru a-şi striga durerea şi pe noi să-i trimitem în grote, ce-aţi făcut? Le-aţi oferit o dulce amăgire la Liberec, după care… Dar v-au iertat, aşa cum o fac de fiecare dată. Iar aseară au vrut să nu uitaţi ceva.

Răspunsul vostru? L-am văzut, aşa că tu, jucătorule dinamovist, în loc să vorbeşti…

“Ascultă, priveşte şi taci!…
Ascultă, să-nveţi să vorbeşti,
Priveşte, să-nveţi să clădeşti.
Şi taci, să-nţelegi ce să faci…
Ascultă, priveşte şi taci!”

Ion Minulescu

Nu există un răspuns standard la întrebarea: “Cînd devii suporter?” Am întîlnit cazuri în care oamenii au devenit “cîini” atunci cînd au primit în copilărie un steag mare cu Dinamo. Deci nu un autograf de la Cămătaru, sau o îmbrăţişare de la Mateuţ, ci un steag. Atît. Unii ai crede că au devenit stelişti cu forţa, pentru că “mă lua tata des la meciuri pe Ghencea”, iar alţii rapidişti pentru că n-au avut încotro: “Stau în Giuleşti, cu cine naiba vrei să ţin?”

Apropo, tu cînd ai devenit suporter? Continue reading →

Minutul 88. Steaua conduce şi se apără lucid, în timp ce Poli forţează egalarea. Bourceanu preia la mijlocul terenului, se întoarce în dribling cu faţa spre poartă, îşi face mingea pe dreptul şi zbang!, microfoanele de fond tresar. Probabil că bara transversală se zguduie şi acum.

Mi-a fost dor de el şi de sunetul distinct pe care-l produce. El este cel care îi ridică pe spectatori în picioare, îi scoate pe comentatori din apatie şi tot el îi forţează pe copii să viseze. “Mamă, ce şut! Ai auzit cum a făcut bara?” Continue reading →