Andreea Răducan

Gimnastica românească cucereşte printr-o nouă apariţie: Steliana Nistor. Micuţă, simpatică şi sinceră, Stela a fost una dintre preferatele spectatorilor care au urmărtit în Porsche Arena Campionatele Mondiale de gimnastică. Cu o valoroasă medalie de argint la individual compus şi o altă medalie de argint la bîrnă, ea ne face să ne gîndim cu optimism la Jocurile Olimpice de la Beijing.

Azi a fost şi ziua magică pentru Daniel Popescu. E drept că ne-am aşteptat chiar la medalia de aur pentru el…În timpul finalei la sărituri, Marius Urzică îmi spunea că a doua săritură a polonezului, cel care a primit aurul, n-a fost atît de bună - poziţia incorectă de la start, din aer şi de la aterizare, în plus pasul lateral erau exemple clare ale indulgenţei cu care s-a punctat evoluţia lui….Şi dacă nu intervenea o uşoară notă de subiectivism, clasamentul la final îi putea situa foarte bine pe prima poziţie pe ambii concurenţi… aşa cum s-a întîmplat la paralele. Pînă acum, nici un gimnast n-a reuşit la paralele să execute elementul Marius Urzică!

Am reuşit să vorbesc cu Cătălina Ponor, imediat ce şi-a încheiat exerciţiul. A plîns şi era demoralizată. Pe mine m-a impresionat voinţa Cătălinei de a se întoarce în topul mondial, iar atitudinea ei şi seriozitatea sînt modele de urmat în sportul de mare performanţă. Sper din suflet să nu se descurajeze şi să continue antrenamentele pentru Beijing.
Finala de la sol a fost controversată. Au avut vizibil de suferit Alicia Sacramone şi Sandra Izbaşa. Sandra a pierdut primind cea mai mică notă de plecare şi o penalizare de 0,5.

Ceea ce vedem azi demonstrează că în gimnastică nu mai deţin monopol ţările fostului bloc comunist. Exerciţii cît mai aproape de perfecţiune au sportivi din toată lumea. Concurează cu şanse de a fi pe podium Italia, Spania, Germania, Franţa, Marea Britanie, Brazilia. Anul acesta România nu a obţinut aurul şi noi am fost obişnuiţi cu această medalie. Totuşi, eu nu cred că gimnastica noastră “nu mai e ce a fost”. Cred însă că dacă nu vom atrage copiii către sport, ne va fi din ce în ce mai greu să menţinem evoluţiile de mare performanţă…

“N-am avut emoţii. A fost a şaptea săritură consecutivă la care am aterizat corect. Succesul de la Stuttgart mă motivează. Am să-mi intensific antrenamentele ca să pot ridica şi mai mult nota de plecare! Ştiu că pot mai mult!” — Daniel Popescu

3 medalii avea Daniel Popescu înainte de CM de la Stuttgart, dar toate erau cucerite împreună cu echipa, aur şi argint la Europene şi bronz la Jocurile Olimpice

3 medalii avea în palmares Steliana Nistor înainte de Stuttgart, toate la Campionatele Europene, una cu echipa şi două individuale, la paralele şi bîrnă

Argintul Stelianei la individual compus m-a bucurat enorm! Am văzut-o, cu o lună în urmă, la Ploieşti şi atunci mi-am spus că are şanse mari să facă performanţă la Mondialele din Germania. Şi iată că tenacitatea şi forţa au ajutat-o să cucerească una dintre cele mai valoroase medalii puse în joc, în gimnastică. Se încheiase competiţia de foarte puţin timp, cînd m-am dus la ea să o felicit. Şi am întrebat-o cum se simte. Mi-a răspuns că nu se gîndeşte decît la finala care urma a doua zi, la paralele: “Îmi doresc o medalie! Nu ştiu ce loc pe podium, dar vreau să cîştig o medalie!”. Mi s-a părut incredibilă reacţia ei. Cîtă ambiţie! Dar finala a fost prea tare şi Steliana a terminat pe locul şase… dar mai are finala de la bîrnă…

Ieri, cînd am intrat în sală, l-am întîlnit pe Eberhard Gienger, gimnastul german al cărui element a intrat în istorie. Mi-am amintit că şi eu aveam acest element în exerciţiu la paralele. Am stat cîteva minute de vorbă şi i-am urat succes pentru echipa Germaniei. A fost un moment special…

Îmi place ceea ce fac şi nu ştiu dacă am să revin în sală să antrenez. Cu toate acestea, aici, la Stuttgart, am trăit intens fiecare execuţie bună a gimnaştilor din concurs. E o plăcere să o priveşti pe Shawn Johnson şi e mobilizator să asişti la exerciţiul micuţei Ksenia Semenova, gimnasta de 15 ani, care a adus Rusiei singura medalie de aur din această competiţie. Noul cod de punctaj ridică gradul de dificultate, dar publicul înţelege mai puţin ce se întîmplă. Nota de plecare stabilită de Comisa A indică executarea elementelor obligatorii şi gradul de dificultate,iar nota Comisiei B penalizează ratările.

În finala de la paralele fetelor de ieri, Yang Yilin a avut un exerciţiu superb. Mi-a plăcut foarte mult. Şi evoluţia Stelianei a fost foarte bună! Trebuie să ne gîndim că oboseala începe să apară după aproape o săptamînă de competiţie. Şi Marius Urzică observa acelaşi lucru în evoluţiile băieţilor. Mi-a spus că finala de la cal a fost destul de slabă, cu exceptia mirajului Qin Xiao. Pe mine m-a atras şi execiţiul lui Artemev, “americanul” născut la Minsk. Cătălina Ponor n-a fost ieri în sală. Azi are un concurs greu, dar a strălucit la bîrnă, la toate concursurile din această vară, şi toată lumea, aici, se bucură de revenirea ei. Voi avea din nou mari emoţii: pentru Steliana, Sandra, Cătălina, Flavius şi Daniel…

Pe vremea cînd concuram, n-am urmărit niciodată competiţiile băieţilor. Orele în care atenţia se mută de la un aparat la altul, de la un concurent la altul, trec atît de repede şi de intens încît, la sfîrşit, pulsul este la fel de mare cu cel al gimnaştilor din concurs. Individualul compus al băieţilor de ieri a fost la fel de palpitant ca şi deznodămîntul unui film al lui Oliver Stone. Incredibilă presiune!

În metrou, la prînz, trimiteam acasă un mesaj în care scriam că e greu să treci de Wei Yang sau de Hiroyuki Tomita şi, cu toate acestea, eram optimistă pentru ai noştri. Wei a confirmat. Tomita a ieşit pe locul 12 şi Flavius Koczi a avut cea mai bună notă, 16,475, din finala de ieri, dar n-a reuşit decît să ocupe poziţia a şaptea. Ca şi în concursul pe echipe, se simte că bara şi paralelele sînt aparatele care creează probleme. Stuttgartul i-a adus lui Wei al doilea aur mondial consecutiv, o premieră istorică pentru gimnastica masculină. Iar simpaticul Hambuechen, care ne zîmbeşte în tot Stuttgartu,l a primit argintul, după bronzul de la Aarhus din 2006. Duminică vom urmări finala la sărituri - aparatul la care Daniel Popescu şi Flavius Koczi sînt specialişti!

Marian Drăgulescu, chiar dacă nu a participat la Mondiale din cauza unei accidentări, a fot vînat de presa internaţională. L-am văzut acordînd interviuri ziariştilor chinezi, coreeni.

Dincolo de tensiunea concursului, a mai fost ceva care m-a cucerit: un spaţiu special amenajat pentru cei mici care vor să facă gimnastică - aparate în miniatură, plase pentru sărituri şi hamuri de antrenament, aşezate astfel încît să te lămureşti repede ce ai de făcut într-o sală. Şi în imediata apropiere este sala reală! O iniţiativă de lăudat pentru că aşa pot fi atraşi puştii către unul dintre cele mai complicate sporturi……

Ce am văzut ieri în sala Arena Porsche demonstrează că gimnastica este un sport-spectacol. Imaginea fanilor încîntaţi de rezultatul naţionalei Germaniei m-a făcut să mă gîndesc că sînt pe unul dintre marile stadione ale Europei, la un meci de fotbal. Gimnastul german Fabian Hambuechen a fost aclamat după ultimul său exerciţiu la sol, la fel de puternic ca Lothar Matthaus atunci cînd a ridicat deasupra capului Cupa Mondială, în 1990. Panouri si bannere cu gimnaştii germani sînt în tot Stuttgart-ul. Am ajuns la sală cu metroul şi în jurul meu erau o mulţime de suporteri cu steaguri, la fel ca în galeriile marilor cluburi de fotbal. Se cînta pe stradă, se auzeau imnuri şi scandări amuzante, chiar dacă afara era frig, neobişnuit de rece pentru această perioada. Am auzit că prin anumite locuri din Germania a nins. Continuare »

Stuttgart-ul este primul meu Mondial pe care îl urmăresc din sală, în afara competiţiei. Dar mi-am păstrat reflexele, am strigat şi le-am încurajat pe fete aşa cum făceam cînd eram şi eu în mijlocul lor! Şi am avut mult de ţipat…Finala a început la paralele, unde Steliana a făcut un exerciţiu excelent. Păcat pentru ea  pentru că apoi a  ratat saltul lateral de la bîrnă, element pe care nu-l greşeşte niciodată. Emoţiile de concurs… Tot ele au făcut-o şi pe rusoiaca Kramarenko să rateze complet elanul şi să obţină 0.000, pentru prima dată într-o finală mondială. Şi aşa Cătălina Ponor, Sandra Izbaşa, Steliana Nistor, Daniela Druncea, Cerasela Pătraşcu şi Andreea Grigore au luat bronzul. Continuare »

Am plecat din Osaka şi am lăsat atletismul în urmă. Călătoria pînă la Stuttgart a fost una plină de peripeţii, dar acum nu mai contează. Sînt alături de fete şi de băieţi. O să scriu despre lucruri care altădată mi se întîmplau mie. Emoţiile, pregătirile şi concursul… Continuare »

A trecut şi ultima zi a întrecerilor de la Osaka. Un campionat fără incidente şi gîndit cum numai japonezii ar fi putut, adică pînă în cel mai mic detaliu. Au vrut să asigure participanţilor cele mai bune condiţii şi au reuşit.
Cu o singură excepţie. Căldura şi umiditatea extremă au fost de nebiruit. Degeaba au montat pe străzi şi pe stadion, în clădirii şi în pasajele subterane tot felul de instalaţii de aer condiţionat şi de răcorire cu vapori de apă, toţi am suferit în egală măsură de cald. Dar cine a reuşit pînă acum să învingă natura?…

Duminică dimineaţa, la ora 7:00, a fost programat maratonul feminin. Lidia Şimon a cucerit de trei ori consecutiv cursa de la Osaka. Înainte să ia startul, ea a spus că-şi doreşte un rezultat bun. Şi l-a obţinut. Prima campioană mondială la maraton din istoria atletismului românesc s-a clasat pe locul 5, la jumătate de minut de bronz. A fost atît de aproape de medalia pe care a aşteptat-o Sorin Matei, preşedintele FRA!

Încă nu am reuşit să aflu la ce se gîndeşte Lidia în timp ce aleargă cei 42,195 kilometri, dar am descoperit un om de o calitate extraordinară, o luptătoare şi totuşi atît de sensibilă. Felicitări şi La Mulţi Ani! Mîine este ziua ei de naştere.

Nu ştiu dacă eu sînt cea care trebuie să trag concluziile după această competiţie, dar cu siguranţă ai noştri au înţeles unde le sînt problemele (şi ce trebuie pus la punct). Au nevoie de încredere, de susţinere şi nu în ultimul rînd de bani. Atletismul este un sport în care azi se investeşte enorm. Se fac cercetări pentru care se cheltuiesc miliarde de dolari. Alături de antrenori, echipe de sute de oameni pregătesc fiecare participare excepţională. Recuperatori fizici, nutriţionişti, medici, cercetători în medicină, psihologi, pe de o parte, şi cei mai inteligenţi specialişti în marketing şi imagine, pe de altă parte.

I-am felicitat pe ai noştri şi le doresc să se bucure în curînd de succesul pe care-l merită. Pe 4 septembrie ajung la Stuttgart pentru a fi alături de gimnaştii români la Campionatele Mondiale. Îmi doresc să vă dau cele mai bune veşti. Eu deja sînt cu gîndul la ei şi recunosc, orele care mă despart de întîlnirea cu foştii mei colegi trec foarte greu!

REZULTATE
Campionate Mondiale, feminin, maraton: 1. Catherine Ndereba (Ken) 2h 30:37; 2. Zhou Chunxiu (Chn) 2h 30:45; 3. Reiko Tosa (Jap) 2h 30:55… 5. Lidia Şimon (Rom) 2h 31:26… 28. Alina Gherasim (Rom) 2h 41:40… Luminiţa Talpoş (Rom) abandon… Nuţa Olaru (Rom) abandon; 4×400 m: 1. SUA (Trotter, Felix, Danner, Richards) 3:18,55; 2. Jamaica 3:19,73; 3. M.Britanie 3:20,04; înălţime: 1. Blanka Vlasic (Cro) 2,05 m; 2. Antonietta Di Martino (Ita) 2,03; 3. Anna Cicerova (Rus) 2,03… 13. Miruna Măţăoanu (Rom) 1,90; 1.500 m: 1. Maryam Yusuf Jamal (Brn) 3:58,75; 2. Elena Soboleva (Rus) 3:58,99; 3. Irina Lişcinska (Ucr) 4:00,69; masculin, 5.000 m: 1. Bernard Lagat (SUA) 13:45,87; 2. Eliud Kipchoge (Ken) 13:46,00; 3. Moses Kipsiro (Uga) 13:46,75; 800 m: 1. Alfred Kirwa Yego (Ken) 1:47,09; 2. Gary Reed (Can) 1:47,10; 3. Iuri Borzakovski (Rus) 1:47,39; suliţă: 1. Tero Pitkamaki (Fin) 90,33 m; 2. Andreas Thorkildsen (Nor) 88,61; 3. Breaux Greer (SUA) 86,21; 4×400 m: 1. SUA (Merritt, Taylor, Williamson, Wariner) 2:55,56; 2. Bahamas 2:59,18; 3. Polonia 3:00,05.

Ambele ştafete de 100 metri ale Statelor Unite ale Americii au cucerit ieri aurul mondial în Japonia

Cursele de 50 de kilometri marş masculin arată, ca de fiecare dată, rezistenţa umană împinsă la limitele posibilului. Întrecerile de 1.500 metri pentru sportivi şi sportive cu dizabilităţi demonstrează cît de puternică poate fi voinţa omului de a trăi. Lupta pentru medalii la săritura cu prăjina place pentru că are amplitudine şi e imprevizibilă.

Deşi toate aceste probe s-au aflat în programul zilei de ieri a Campionatelor Mondiale, desfăşurate la Osaka, tot finalele ştafetelor de 4×100 metri au fost cele mai aşteptate evenimente de către spectatori. Toată lumea a vrut să-i mai vadă o dată pe pistă pe cei mai rapizi oameni de pe pămînt. Gloria a revenit însă numai americanilor, Tyson Gay cucerind astfel al 3-lea aur la Osaka. Asafa Powell s-a mulţumit doar cu argintul obţinut de echipa Jamaicăi.

Podiumul s-a repetat şi la ştafeta feminină, doar cu o singură schimbare: bronzul a fost luat de Belgia, faţă de Marea Britanie la băieţi. Jamaicanca Veronica Campbell, campioana mondială de la 100 m, a fost depăşită de această dată de americanca Lauryn Williams. Şi astfel, cu o zi înainte de sfîrşitul întrecerilor din Japonia, SUA a cucerit cele mai multe medalii de aur (11), în spatele său aflîndu-se la mare distanţă Rusia

Campionate Mondiale, feminin, 4×100 m: 1. SUA (Williams, Felix, Barber, Edwards) 41,98 s; 2. Jamaica 42,01; 3. Belgia 42,75; 5.000 m: 1. Meseret Defar (Eth) 14:57,91; 2. Vivian Cheruiyot (Ken) 14:58,50; 3. Prisca Jepleting (Ken) 14:59,21; masculin, 4×100 m: 1. SUA (Patton, Spearmon, Gay, Dixon) 37,78 s; 2. Jamaica 37,89; 3. Marea Britanie 37,90; decatlon: 1. Roman Sebrle (Ceh) 8.676 p; 2. Maurice Smith (Jam) 8644; 3. Dmitri Karpov (Kaz) 8586; prăjină: 1. Brad Walker (SUA) 5,86 m; 2. Romain Mesnil (Fra) 5,86; 3. Danny Ecker (Ger) 5,81; 50 km marş: 1. Nathan Deakes (Aus) 3h 43:53; 2. Yohan Diniz (Fra) 3h 44:22; 3. Alex Schwazer (Ita) 3h 44:38.

Ultima zi…
Ieri dimineaţă am reuşit să vizităm Kyoto, capitala spirituală a japonezilor. Un oraş mult mai liniştit. Ne-au întîmpinat munţii, care oricum ocupă 80 la sută din suprafaţa Japoniei. Pentru cîteva ore am scăpat de căldura şi umiditatea de la Osaka, pe care le-am simţit zi de zi. Momentul de graţie al călătoriei a fost cînd am urcat într-un taxi, iar şoferul ne-a întrebat dacă sîntem din Spania. I-am răspuns că sîntem din România, moment în care cu accentul care-i caracterizează a strigat convins “Nadia Comăneci”. Atunci am spus: “E de-al nostru!”.

Am revenit apoi la Osaka, pe stadion. Finala de la 5.000 metri feminin am urmărit-o alături de Gabi Szabo, care mi-a explicat cursa tactică a etiopiencei Meseret Defar, care a şi cîştigat, şi pe cea a kenyencelor. “Nu le place să stea în faţă, vor să vadă ce se întîmplă şi ştiu cînd să atace”, mi-a spus Gabi cu gîndul la cursele în care alerga şi cum îşi pregătea finish-ul de senzaţie.

Azi, în ultima zi, vor alerga Lidia alături de Nuţa Olaru, Alina Gherasim şi Luminiţa Talpoş. Poate vremea va ţine cu fetele care vor alerga la ora 7:00 dimineaţa maratonul. Lidia mi-a transmis din ambiţia ei şi-mi doresc ca ea să fie printre cîştigători. Doamne ajută!

Miruna Măţăoanu: o necunoscută, care a reuşit să-şi facă loc printre cei mai buni la săritura în înălţime. Azi va avea şi ea finala. Nu cred că va reuşi să intre în primele opt, dar pentru ea e o performanţă…

Dacă la Osaka, Mondialele de atletism se apropie de final, la Stuttgart au început Mondialele de gimnastică. Se anunţă un concurs greu. Voi fi şi acolo, şi acolo şi voi urmări cu multă atenţie finalele.

După ce a cîştigat finala de la 100 metri, Tyson Gay s-a impus şi în cea de 200 m

Cea de-a doua probă de sprint ca spectaculozitate, 200 metri, a umplut ieri pînă la refuz stadionul din Osaka care găzduieşte Campionatele Mondiale. După ce a devenit noua stea la 100 metri, învingîndu-l pe cel mai rapid om al momentului, Asafa Powell, Tyson Gay şi-a confirmat ieri statutul. S-a impus şi în sprintul cu turnantă, probă în care era favorit.

Americanul i-a avut ca principali adversari pe jamaicanul Usain Bolt şi pe compatriotul său, Wallace Spearmon. A plecat cel mai bine, avînd cel mai rapid timp de reacţie , şi nu a pierdut poziţia de lider nici o clipă în cele 19 secunde şi 76 de sutimi de secundă, timpul parcurs pînă la linia de sosire. A fost urmat de Bolt (19,91) şi de Spearmon (20,05).

La vîrsta de 25 de ani, Tyson a apărut pe scena internaţională în 2006 ca succesor al lui Justin Gatlin, cel care a realizat şi el o dublă, 100- 200 m, la Mondialele din 2005. Gatlin a fost însă depistat pozitiv după un control doping anul trecut. Înregistrat în iunie cu 19,62 la Campionatele Statelor Unite, Gay deţine a două performanţă din istoria mondială a probei de 200 m, după Michael Johnson (19,32). Doar el, Gatlin şi Maurice Greene (1999) au reuşit să realizeze victorii atît la 100 m, cît şi la 200 m la CM.

Români azi în concurs
20 km marş (f) Claudia Ştef
înălţime (f) Oana Pantelimon,
Miruna Măţăoanu
suliţă (f) Felicia Ţilea

Lidia şi japonezii
Ieri a avut loc conferinţa de presă a delegaţiei României la Osaka, evenimentul fiind organizat la iniţiativa Fundaţiei Olimpice Româ ne şi a partenerului Ursus. M-a impresionat pentru că au venit toţi cei pentru care am tremurat în tribune. Pe Marian Oprea şi Ionela Tîrlea îi cunoşteam mai bine. Cu ceilalţi m-am împrietenit aici şi sînt  aşa de bucuroasă! Cu certitudine voi merge să o văd pe Bianca Perie în concursurile din ţară. Aici au fost zile în care şansa ne-a surîs mai puţin. Dar speranţele pentru Beijing devin şi mai intense. Ascultîndu-i pe Sorin Matei, pe antrenori, pe Gabi Szabo, acum sînt şi eu convinsă că atletismul ne va oferi bucurii.

Am cunoscut-o şi pe Lidia Şimon. Îmi doream mult asta. Interesul faţă de Lidia a crescut şi pentru că Osaka e împînzită cu panouri cu ea. Pentru japonezi, ea este o eroină. O îndrăgesc foarte mult mai ales că ea a cîştigat de trei ori maratonul de la Osaka. De-a lungul timpului, Lidia m-a uimit cu tenacitatea. “Mă simt ca acasă în Japonia”, mi-a spus Lidia, care-şi doreşte un rezultat cît mai bun duminică. O medalie, nu atît pentru ea, cît pentru delegaţia României! “Niciodată nu voi mai promite să revin după ce nasc pentru că acum îmi dau seama cît este de greu. Sînt însă o persoană de cuvînt şi voi încerca să-mi ţin promisiunea”. Am întrebat-o la ce se gîndeşte cînd aleargă cei 42,195 de kilometri şi a spus că nici ea nu prea ştie, dar se roagă la Dumnezeu să termine cu bine cursa. Pentru ea este un hobby ceea ce face, “aşa cum unele persoane îşi beau dimineaţa cafeaua…”.

Dar cel mai mult m-a impresionat Lidia cînd mi-a spus că “durerea din timpul maratonului e singura durere pe care o suport… pentru că sînt foarte sensibilă la durere”.

Discuţia mea cu Nicoleta are loc la Rihga Grand Hotel din Osaka, la 45 de minute după concurs. Spune că îi mulţumeşte lui Dumnezeu că a reuşit să concureze.

“Cît m-am încălzit, dimineaţă, am aruncat foarte bine, am fost foarte relaxată. Probabil că asta e explicaţia locului patru”. Am întrebat-o dacă presiunea pe care i-am transmis-o noi, cu toţii, “Nicoleta e şansa noastră la medalie”, a apăsat-o. Mi-a spus că nu dă vina pe această situaţie. “Undeva, în interiorul meu, mi-am spus că medalia va fi a mea.

Dorinţa asta puternică de a reuşi, în finală, la utimele două aruncări, mi-a adus încordare şi n-am reuşit să arunc cel puţin la fel de bine ca în calificări”, mi-a explicat Nicoleta Grasu. Care a adăugat că acesta este imboldul care o ambiţionează pentru Olimpiada de la Beijing, de anul viitor.

Acum, că a scăpat de emoţiile concursului, Nicoleta are un plan bine pus la punct. “Vreau să vizitez Osaka şi oraşele vechi din jur. Apreciez gestul organizatorilor de a ne oferi şansa să le cunoaştem mai bine istoria şi tradiţiile. Mergem împreună la Kyoto?”