Răzvan Prepeliță

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Răzvan Prepeliță
Ies și Great

Acea imagine a copilăriei, din acel hol zgomotos, mi-a rămas peste ani, atunci când la televizor, „Minunea blondă” se învârtea cu mingea printre adversari cu o ușurință, de parcă desena cercuri în nisip.

La pauză, taică-meu s-a lăudat unor alți […]

...

Fair-play-ul de carton

 Cine a văzut circul din finala feminină de la US Open, făcut nu de un spectator ci chiar de Serena Williams, se uită de azi cu alți ochi la marea campioană.

După ce am trăit pe viu victoria Simonei la […]

...

O recomandare

Nu e vorba despre UTA, nicio o ironie,  e vorba desigur despre Juventus Torino, dar poate nepoții-nepoților noștri vor prinde astfel de documentare despre echipe românești. Serialul se chemă First Team:Juventus și deocamdată sunt doar șase episoade care […]

...

Cușca tigrului

Monumentul e închinat venirii primăverii în bătrânul oraș al Crimei și Pedepsei. Belgianul a semănat cu opera de artă celebră în oraș, nu datorită frizurii haioase ci mai degrabă faptului că atât de static a părut în duelurile cu francezii. […]

...

Zigzag

Așa rapide erau contraatacurile belgienilor față de tricicleta braziliană ce făcea ghidușii pe bordura circuitului.

Vedeta Neymar a fost și de data asta cel mai român jucător de la Mondial. Brazilianul s-a tolănit pe jos ca pe covorul din sufragerie […]

...

Al nostru Mannschaft

În gara centrală din Berlin, trenurile intră și ies ca săgețile lui Cupidon printr-o inimă gigantică de sticlă. De afară, se aude imnul Romăniei

Permalink to Al nostru Mannschaft
joi, 16 iunie 2016, 10:53

Un ecran cu proiector montat la o terasă din apropiere atrage microbiștii la Elveția-România. Cu toate construcțiile ultra-moderne care iau fața blocurilor din perioada RDG, Berlinul păstrează ceva cenușiu. Ceva care încă amintește de cel mai bun primar al său, din toate timpurile: Gorbaciov. Parcă și aici, lumea se uită cu un ochi la meciuri și unul la ziua de mâine, vorba lui Tolo.

La pauză avem 1-0 și Guus Hiddink îl contrazice în studio pe comentatorul german care a vorbit de o Românie apatică ce conduce cu un nemeritat 1-0: „Să nu credeți că românii nu joacă cu ambiție!’. Chelsea a fost ultima lui echipă.

Frica de a nu greși îi extenuează pe tricolori. Fizic si psihic. Chipciu a rămas stană de piatră la golul lui Mehmedi, pierzându-l din marcaj după ce făcuse partea cea mai istovitoare: alergase 3 sferturi de teren.

La barul de la ultimul etaj al hotelului, de unde privesc fostul km 0 al Războiului Rece, Poarta Brandenburg, niște francezi, clienți ai hotelului, îl imploră pe barman să deschidă televizorul pe Franța-Albania. „Ne pare rău, dar nu joacă Germania!”. Televizorul rămâne închis, iar francezii ridică uimiți din umeri uitându-se spre mine: „Nu, nu sunt albanez!”. Înjurăturile încep abia în lift, căci barmanul are două mingi de fotbal în loc de bicepși.

Nu mi-ar plăcea o „natională” precum a germanilor militarizată și în teren, și în afara lui, excelent articolul lui TRU referitor la Mannschaft, nu aș vrea să fim o Italie gelată pusă pe specula jocului dusă la extrem, nici măcar o Spanie sub semnul întrebării de la scandalul ieșit din eprubetele doctorului Eufemiano Fuentes. Aș vrea să fim doar mai mândri în ghete, pentru că au fost vremuri, nu multe, e drept, în care cei cu care jucam, știau întotdeauna unde e Hagi, dar niciodată unde se duce mingea din stângul lui, aș vrea să nu mai plecăm capul, căci la ieșirea din teren a lui Raț, comentatorul german a vorbit de legendele fotbalului romănesc. Minute bune.

În minutul 85, la scorul de 1-1, s-a pornit o furtună peste capitala Germaniei, care a întârziat până și zborurile. Pe terasa din fața gării berlineze, lumina a venit doar de la fulgere. Sub o umbrelă, cu proiectorul închis până la urmă de chelner de frica potopului, am rămas doar noi cei din nația asta hulită. Restul vesticilor care au urlat pe mese la golul Elveției s-au cărat, de ceva timp, încă de la primele picături. Organizat, militărește, în toate direcțiile.

Comentează