Meteoritul din geamantan

Cortina a căzut peste înfrângerea din avanpremiera cu Franța, dar aplauzele continuă

Am văzut meciul României, imediat după o piesă de teatru, fix în mijlocul Festivalului Internațional de la Sibiu. Ambele mi-au umplut inima. Fosta capitală a culturii europene vs capitala Luminilor, despărțite doar de nori, pe care, după golul egalizator al lui Stancu, i-am atins. Erați și voi acolo.

„Angajare de clovn” este o poveste despre trei bătrâni blocați în sărăcie, concurând pentru un post într-o meserie uitată de vremuri. Meseria de clovn în care angajatorul nu mai vine niciodată.

Pe banca de pe celebrul Saint-Denis, Tata Puiu scoate de la naftalină posesia mingii din ultimele minute ale finalei de la Sevilla. Atunci a intrat pe final făcând o aroganță celor de la Barcelona pe care o transpune acum în indicații. Așadar, valiza lui conține nu doar iconițe, ci și trucuri care bagă Franța în corzi din primele minute. Ținem de minge.

Pe scenă, fiecare clovn cară cu greu câte un geamantan burdușit cu ustensilele meseriei: trompete, baloane, peruci galbene. Nu le pasă că lumea s-a schimbat, că oamenii nu mai râd la tumbe, se încăpățânează într-un duel de poante născocite din amintiri.

Începe meciul, iar grădina de vară e plină. Recunosc la meci câteva figuri din holul teatrului. Ce ironie: autorul Matei Vișniec e născut la Rădăuți, orașul cu cimitirul disecat de calea ferată, dar trăieşte la Paris.

La Sibiu se pornește ploaia care adună oamenii sub umbrare ca niște pumni strânși sub un tricou cu mânecă lungă. Golul egalizator al României îmi amintește de defilarea circului ce a invadat, în mijlocul piesei, culoarele dintre scaune. Înainte să ating norii am bătut cuba cu o acrobată.

Vine însă și golul francezilor de pe final, care se suprapune peste artificiile ce luminează Sibiul. E un sentiment ciudat, nedrept, în care tristețea e sub reflectoare.

Cel mai bătrân clovn moare, dar ceilalți doi îl consideră un actor desăvârșit. Pe gazon, România a fost răpusă de o minge transformată în meteorit care la noi s-ar putea forma, probabil, doar în desființatul centru de fotbal Luceafărul, cel care ni l-a dat cândva pe Hagi.

Dar ăsta e un truc care nu încape într-un singur geamantan și chiar dacă ar fi boțit, ar fi prea greu să fie cărat doar de Tata Puiu.

Clovnii nu se mai văd, a stat și ploaia, pesemne norii așteaptă următoarea întâlnire.