Faultul Atletico

În meciul cu Barcelona, Atletico a muncit, corect, corespunzător dacă tot e la modă zicala

Imaginea autobuzului madrilen băgat în poartă m-a dus cu gândul departe, la acel Argentina-România din ’94, în care România în efectiv complet a avut 3 ocazii. Adică 3 goluri. Madridul în 11, a avut una, apoi în 10, niciuna. Adică un gol.

Atletico a jucat pe Camp Nou precum Steaua cu Middlesbrough în acea semifinală fatală, doar că la madrileni există o răutate a jocului, o duritate aproape de limită cu care echipa lui Simeone întregește organizarea tactică de comando militar. Poate ăsta e mesajul care i-a lipsit atunci lui Olăroiu către vestiar. Poate asta e rotița lipsa din metodele sale pentru a deveni un antrenor mare, nu doar bogat. E drept, contează și materialul pe care îl ai la dispoziție, iar limita între a faulta cu cap și a faulta aiurea în tramvai e mică doar în afirmație. În realitate, faultul e un almanah pe care dacă nu l-ai citit din timp, mai bine nu te bagi. Riști ca ai tăi să rămână cu un om în minus.

El Nino a faultat aseară precum a faultat Vlădoiu în America. Nu atât de dur, dar la fel de inutil. A faulta e o artă în fotbal, cu nimic mai prejos decât driblingul. Nu poți faulta fără să ai talent pentru așa ceva, iar Torres are în sânge golul, el rupe ritmul ceea ce e în antiteză cu fragmentarea jocului pe care îl prespune un fault la locul lui. Spre exemplu, un fault a lui Ronaldo arată mai ciudat decât un fault a lui Lăcătuș. Nu râdeți, îi mai trebuie ani de zile lui Ronaldo să aibă șmecheria lui Lăcă.

În general echipele românești în cupele europene joacă organizat, dar timid și chiar dacă disciplina e cuvântul de ordine, lipsește gena spartană a neamului. Stranierii din echipele noastre se molipsesc de anemia mioritică din care nu îți mai iese nu doar jocul, dar nici măcar un fault corespunzător.

A înțelege cum Atletico luptă în fotbal e probabil una dintre cele mai interesante vizionări de making-of din fotbalul mondial. Modul în care compartimentele se strâng și se dilată sub tutela șiretlicului, totul executat cu sângele rece al spiritului de luptă insuflat de pe bancă, e uneori comparabil cu scărițele lui Messi. Cele executate peste apărări, nu peste impozite.