Balaurul de paie

Bine aţi venit la întâlnirea cu echipa care nu mai sperie pe nimeni

Real Madrid merită extazul parodic în care-l îmbracă lumea. În sezonul de dinainte echipa trecea (mai cu un strop de şansă, mai cu un arbitraj convenabil) de PSG, Juventus, Bayern şi Liverpool. Acum ea învinge în cupă o echipă de care au auzit doar componenţii ei şi o bate cu o baftă chioară pe Valladolid în campionat. Suporterii aplaudă în glumă, când nu huiduie serios.

Dihania molatică

Şi au dreptate. Cum să nu râzi? Şi cum să nu te miri că, iată, deşi se apără la fel de prost ca întotdeauna, Real nu primeşte gol? Orice dihanie devine prilej de bancuri când decade din propria putere. Iar Real e la ora asta o echipă decăzută. Fără vlagă şi suflu, atârnată precar de nădejdea unui pilot automat al succesului. Ceea ce e, pe bună dreptate, imposibil. Trufia cuplată la refuzul de-a transfera înţelept nu poate duce decât la eşec. Nivelată de Sevilla şi Barcelona, bătută de Levante acasă şi de ŢSKA la Moscova, Real e la ora asta o fantomă care joacă un fotbal rezidual.

Julen cel julit

Explicaţia cea mai la îndemână a regresului e plecarea lui Ronaldo şi Zidane. Adevărat, fiecare dintre cei doi a simţit şi a presimţit zilele negre. E firesc să-i regreţi, dar e păgubos să întârzii în bocete de prost gust. Ajung trei suspine, nu-i nevoie de priveghi. În plus, felul cum s-a făcut numirea lui Lopetegui ar fi trebuit să producă un mic cutremur etic pe Bernabéu, dar scoarţa Realului n-a suferit nicio încreţitură. Ca urmare, ceva între blestem, ghinion şi lipsă de pricepere a boicotat strădaniile lui Lopetegui de-a dovedi că Ronaldo poate fi înlocuit fără înlocuitor. În plus, vestiarul Spaniei, în care Lopetegui s-a simţit atât de bine, n-a semănat deloc cu vestiarul Realului, unde ai, pe lângă diversitate, chintale de ifose şi tone de pretenţii. În afacereza de rit nou, afacerea Real-Lopetegui a fost ceea ce se cheamă „a lose-lose situation”.

Solari, începutul schimbării

În naivitatea lui, Florentino Pérez îşi doreşte o repetare a scenariului Zidane, cu Santiago Solari scos din mânecă, din joben sau din locul unde se ţin soluţiile-miracol. Calculul e riscant. Pe de o parte, valoarea şi notorietatea lui Solari ca jucător au fost mult sub cele ale lui Zidane. Asta poate afecta relaţia antrenorului cu snopul de vedete care te caută întotdeauna la prestigiu. Pe de altă parte, fachirii au ruginit. Modrić e la distanţă mare de ce era anul trecut, Kroos nu mai poate, Bale e accidentat, zeflemist sau ambele. Apărarea alunecă pe gheaţa grotescului. Santiago Solari trebuie să fie doar prima dintr-o serie de schimbări. Ea se cere continuată cu dezîndrăgostirea de sine a lui Asensio, cu dezlipirea periodică a lui Isco de minge şi cu renunţarea la cei care se remarcă doar prin bunăvoinţă. Şi, fireşte, cu jucători aduşi unde e nevoie, nu unde ai deja certitudini.