Radu Paraschivescu

Drumul din lumea sportului către lumea cărților este mai scurt decât pare. În fond, totul este o problemă de sintaxă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Paraschivescu
Teja vu

Nu există şi nu se va înfiinţa în viitorul previzibil un premiu pentru bună-cuviinţă în Liga I. Ierarhiile se vor alcătui tot în funcţie de puncte şi goluri. Zumzăiala şi bruiajul din jurul meciurilor vor continua, ca pretutindeni unde discuţia […]

...

Când gazdele întârzie

Despre George Bernard Shaw s-a spus că „mergea întotdeauna grăbit, de parcă s-ar fi temut să nu întârzie la o întâlnire cu sine însuşi”. Spre deosebire de dramaturg, România fotbalistică alege să se grăbească prin tândălire. Se aud în acest […]

...

Trofeul Alexa

Comunicatul Astrei Giurgiu are eficienţa unui felinar stradal pe care-l aprinzi în miezul zilei. E ca şi cum ai anunţa public că te duci la teatru, după care te-ai duce la teatru. În condiţiile în care concediază un antrenor neînvins, […]

...

Balaurul de paie

Real Madrid merită extazul parodic în care-l îmbracă lumea. În sezonul de dinainte echipa trecea (mai cu un strop de şansă, mai cu un arbitraj convenabil) de PSG, Juventus, Bayern şi Liverpool. Acum ea învinge în cupă o echipă de […]

...

Păcat, le ziceam şi lor vreo două

România-Lituania din 17 noiembrie se va juca tot cu tribunele goale, la fel ca România-Muntenegru. Fachiri ai simetriilor, încheiem meciurile de acasă din Liga Naţiunilor aşa cum le-am început. Naţionala de fotbal a României izbuteşte ceva greu de anticipat cu […]

...

Pe Diegonală

Bucuraţi-vă de el, chiar şi de neroziile lui. Încă puteţi

Permalink to Pe Diegonală
luni, 17 septembrie 2018, 10:06

Fotbaliştii care elogiază sunt uneori caraghioşi ca obezii care se încumetă la flotări. Şi tot ca pe obezi îi şi priveşti: cu bunăvoinţă, cu amuzament, cu duioşie. Sunt aproape patru decenii de când Kevin Keegan, perla lui Liverpool şi apoi a lui Hamburger S.V., înainte de coborî la Southhampton şi Newcastle, lăsa posterităţii următoarea declaraţie: „Nu există un jucător mai mare sau mai mic decât Maradona”.

Într-o vreme în care comentatorii englezi spun tot felul de trăsnăi („Viteza mingii i-a decapitat mâna” sau „A ieşit şchiopătând de pe teren din cauza unei accidentări la umăr”), părerea lui Keegan te face la rândul ei să râzi. Însă numai în primă instanţă.

Laudatio in integrum
Pe urmă observi că în stângăcia acestei „laudatio” stă ceva misterios, aproape supranatural. Poţi să iei enunţul lui Keegan şi să-l interpretezi altfel: Maradona dizolvă, prin simplă prezenţă, gradele de comparaţie. Şi anulează ierarhiile. Desenul fotbalului şi sensurile lui imploră să fie refăcute odată cu ivirea pe teren a acestei explozii necontrolate.

Spre binele şi spre sănătatea noastră mintală, Cruyff şi Maradona se intersectează în fotbal fără să se înfrunte. Nu se ştie ce s-ar fi putut întâmpla dacă titanii s-ar fi încleştat de-adevăratelea pentru minge. Şi poate că e mai bine că n-am aflat. Altfel, am fi riscat să avem războiul metaforic al imaginaţiilor după războiul real dintre Salvador şi Honduras. Cunoscut drept „Războiul celor 100 de ore” şi iscat tot de fotbal.

Espíndola şi Maradona, borcane încurcate
Vă irită tonele de „fake news” şi titlurile-momeală? Bravo, aşa se cuvine. Dar, fără ca asta să vă consoleze, ele sunt mai vechi decât credeţi. Existau destule chiar şi în apropierea fântânilor din Roma barocului, dacă ne întoarcem în timp câteva secole. Sau câteva decenii.

Cândva după 1975, două asemenea episoade sparg monotonia roşu-gri a presei. Unul cu premeditare, celălalt fără voie. Primul îl arată, în pagina de politică externă a unui ziar, pe Nicolae Ceauşescu vorbind de la tribuna Adunării Generale a ONU şi stând în acelaşi timp şi în public. Un trucaj cu greşeala inclusă: la discursul lui Ceauşescu, sala se goleşte de plictiseală, aşa că se lucrează la poză şi se ia auditoriul din timpul unui alt discurs.

Al doilea caz e de resort sportiv. Sub o imagine neclară, în care un copilandru dă în minge plutind paralel cu gazonul, stă scris: „Fotbalistul Espíndola marchează din foarfecă în poarta echipei Maradona”. Maradona e atât de puţin cunoscut, încât trece drept echipă. (Nu-i vorbă, peste ani avea să valoreze exact cât o echipă.) În realitate, el joacă la Argentinos Juniors, iar Silvano Espíndola îi e coleg de echipă. Fără să vrea de data asta, presa noastră încurcă borcanele. Sau butoiaşele.

Ce urmează?
Din ziua confuziei până astăzi, Diego Armando Maradona a făcut de toate. A vrăjit şi a enervat, a plâns şi a râs, a înscris cu mâna şi cu piciorul în acelaşi meci, a râs cu Napoli de forţa Nordului italian şi s-a plimbat cu Fidel Castro, s-a înconjurat de mafioţi şi a câştigat Cupa Mondială, i-a repezit un bocanc în stern lui Batista în 1982 şi a suportat mii de faulturi. Şi-a driblat toţi adversarii, în afara demonilor lăuntrici.

A ameninţat cu pistolul ca Sechelariu şi a marcat din lovituri libere ca oricine doriţi. A fost un fotbalist genial şi harnic – combinaţie rarisimă -, dar un antrenor nul. Are la fel de multe motive de fală şi de ruşine. A marcat timpul, fotbalul şi lumea. De ani buni, stă într-un fel de montagne-russe care-l poartă din bufonadă în scandal şi înapoi. Iar un antrenor nu foarte cunoscut al unei echipe aşijderea ne spune despre Maradona că e un bolnav devenit victima unor proxeneţi ai fotbalului. Să-l credem? Măcar în parte, tot ar trebui.

Ce ne aşteaptă? Nu ştie nimeni. Dar cei care l-au văzut jucând în floarea fotbalului nu pot citi asemenea declaraţii fără să li se strângă inima.

Comentarii (27)Adaugă comentariu

Gruiță (1 comentarii)  •  17 septembrie 2018, 13:22

N-am citit articolul tocmai din cauza titlului. Nu mă așteptam să pocești limba română. Ai început să semeni cu colegii de pagină. Jocurile de cuvinte au valoare doar atunci când au sens atât artistic și logic cât și lingvistic. Ex: Literații din literari devin literali!

vali mocanu (1 comentarii)  •  17 septembrie 2018, 16:40

fara sa-i supar pe cei care vor veni dupa mine si va vor critica (free country, no?), eu recunosc faptul ca va citesc cu placere tot ceea ce scrieti in gazeta asta din ce in ce mai plina de fake news si titluri-capcana!

teo stemate (18 comentarii)  •  17 septembrie 2018, 16:41

Am o fotografie de-a lui, de pe când avea 10-12 ani, decupată din autobiografia "Yo soy el Diego de la gente": e după un antrenament sau după un meci, ţine strâns la subraţ un trening şi o geantă, bretonul îi acoperă sprâncenele şi e evident jenat de soarele care-i bate-n ochi, dar priveşte spre cameră şi spre viitor cu un soi de sfidare răutăcioasă, gen: "care pe care". Camerele de luat vederi le-a cucerit, chiar dacă s-a tot răţoit la jurnalişti, ba a şi tras cu pistolul în ei, câteodată. Viitorul... nu i-a ieşit, deşi pornise foarte bine, la Argentinos Juniors şi Boca, urmate de contractul de vis la Barcelona. Aici au început sincopele, accidentările, escapadele şi întâlnirea nefastă cu Guillermo Coppola, impresarul pe care Diego l-a acuzat de toate eşecurile financiare şi, mai ales, de aducerea cocainei în viaţa lui. Dar, chiar şi aşa, au urmat anii de glorie la Napoli şi Cupa Mondială din Mexic, capodopera lui personală. A devenit "cel mai mare fotbalist din istorie". Fotbalist. Ca persoană, ca om, a ratat cam tot ce se putea rata: şi-a distrus familia, şi-a pierdut prietenii, banii s-au dus, cariera şi-a făcut-o praf, ca şi sănătatea... Puştiul din Fiorito, cel care privea sfidător viitorul, a ajuns obezul din fotografia pe care-am văzut-o zilele trecute: întins pe gazon într-o rână, sprijinit în burta imensă, privind spre cameră mohorât, resemnat şi, parcă, mahmur, ca un *** oarecare. E dureros. A fost, şi va rămâne, idolul din fotbal pentru miliarde de oameni. Articolul acesta "pe Diegonală" a venit ca o coincidenţă extraordinară: chiar zilele trecute vorbeam cu un grup de prieteni despre aceleaşi lucruri. Discuţia pornise de la fotografia cu Diego întins pe gazon, pe terenul celor de la Sinaloa (cel mai dur cartel de droguri din lume, la ora actuală). La un moment dat, cineva a zis: "Aruncaţi poza aia, hai mai bine să ne uităm la golurile lui, pe youtube." Ne-am uitat vreo oră, mai ales la perioada Napoli şi CM '86. Sunt trei decenii şi mai bine de-atunci, unele imagini sunt puţin ceţoase, altele întunecate, în zonele de teren acoperite de umbră, dar magia a rămas aceeaşi. "El Diego de la gente".

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Ilie (76 comentarii)  •  17 septembrie 2018, 18:46

Mamá sabe porque late mi corazón, he visto Maradona

Tibisor (5 comentarii)  •  17 septembrie 2018, 20:45

L-am prins si eu jucand ... avea niste executii absolut magistrale iar ce a facut in ' 86 este unic ! Pentru mine ramane cel mai mare , singurul care a reusit sa ma arunce din fotoliu !

st.il. (1 comentarii)  •  17 septembrie 2018, 21:14

Un comentariu scurt și cuminte ( și cu minte!).Diego Armando Maradona, înger sau demon !. Depinde când, ptr. cine și ptr. ce...A reprezentat ceva în perioada post-romantică a fotbalului mondial când, să nu uităm, și noi eram mai " tineri și neliniștiți". Acum, D.A.M. nu mai valorează nimic din culpa exclusivă a sa !. Noi,romānii, avem o vorbă : "De răposați, numai de bine!". Dixit!...

alex (19 comentarii)  •  17 septembrie 2018, 21:27

Maradona a facut in '66, cam ceea ce a facut Garrincha in '62. A avut toate calitatile si defectele umane posibile. Fiind uman (in acest sens) a fost foarte iubit. Dar sa recunoastem, mare noroc a avut in 86 si cu Anglia si cu Germania! In plus, daca Aegentina s-ar fi intalnit atunci cu Italia, Brazilia, sau Franta, probabil ca ar fi fost eliminata prematur si "legenda Maradona" ar fi fost doar o poveste frumoasa. Daca... Oricum, cred ca e cel mai bun fotbalist post-Pele. Il urmeaza Cruyff, Messi, Ronaldo Nazario da Lima.

Andrei (55 comentarii)  •  17 septembrie 2018, 22:47

Kevin Keegan a vrut sa spuna ca Maradona e mare ca jucator, dar mic ca om (vezi golul cu mana care a eliminat Anglia). Nu stiu ce a inteles Parschivescu, probabil a inventat ceva pe loc care sa sustina argumentul articolului de fata, altfel spus manipulatio in integrum.

di livio (10 comentarii)  •  18 septembrie 2018, 0:25

am citit articolu din cauza titlului si datorita autorului...si Keegan a vrut sa spuna ca Maradona dizolva, prin simpla prezenta, gradele de comparatie...chiar asa a fost...daca am compara jurnalistii cu fotbalistii atunci Maradona a fost ca un scriitor printre jurnalisti sportivi

jos_cenzura (21 comentarii)  •  18 septembrie 2018, 0:41

Alex, faptul ca nu il incluzi pe Cristiano Ronaldo (360 de goluri in 343 de meciuri la Real Madrid) in topul jucatorilor post Pele este o omisiune enorma. Daca ne luam dupa frumusetea jocului numai, nu dupa performanta, l-as include pe Ronaldinho, poate pe primul loc, si poate chiar si pe Denilson.

motanul incaltat (28 comentarii)  •  18 septembrie 2018, 1:49

Un articol fara sens..... A fost un fotbalist unic. De ce antreneaza intr-o lume care nu-l intelege??? Drogurile costa scump. Si femeile. Si alcoolul. Ce nu inteleg e de ce are Impresia Hagi ca infiintind o echipa penibila ce se face de ras in cupele europene si ia campionatul prin inselatorii ieftine e Mesia fotbalului romanesc???? Ca nici droguri nu ia, nici la alcool nu e lider . Nici macar la femei....Stai frate pe treaba ta ca te faci de ras cu fotbalisti aia proveniti din Academie si care nu valoreaza aproape nimic pe piata internationala....

aciduzzo (59 comentarii)  •  18 septembrie 2018, 9:14

Guillermo Coppola l-a terminat...sau s-a terminat el insusi singur singurel.....el nici nu avea cum sa joace in alta parte decat la Napoli...pe vremea aceea si intr-o oarecare masura si azi, unul dintre cele mai rau famate orase ale Italiei daca nu cumva ale Europei. Am fost de vreo doua ori in Napoli si nu mi-a placut deloc. Deloc.....insecuritate pe strazi, mizerie multa si gunoi cat cuprinde, rufe puse la uscat pe toate balcoanele de zici ca intregul oras este un imens sanatoriu....urat....urat de tot! Dar Maradona numai acolo trebuia adus....sa umfle conturile mafiotilor la maxim.....si le-a umflat! Da...da nu prea mai pot....ca e greu in Italia cu findasii astia bestii cu chip de om.....cu Milan care are tripleta olandeza de vis si-l mai are si pe Berlusconi...alt tragator de sfori.....cu campionatul asta italian cel mai tare din lume.....cu presa asta care te devoreaza din orice......Hai ma lasa vrajeala....joaca si adu lumea la stadion....tu fa spectacol si pe teren si in afara lui......Nu mai pot.....Hai ca poti...ia d-aici niste prafuri d-astea ca o sa vezi ca o sa poti! Nu iau ca ma prind astia....Lasa ma ca avem noi grija sa nu te prinda.... si uite asa.....toate bune si frumoase pana la semifinala cu Italia in 90! Ce faci Diego???...Ne scoti din conturi zeci de milioane de dolari ca ti s-a sculat tie patriotismul...dai afara Italia???.....(si pentru asta jos palaria.....nu si-a tradat niciodata tara...Argentina!!!).....stai calmo ca te aranjam.....si l-au aranjat! Rau....rau de tot.....dupa Italia 90 Maradona n- a mai fost Maradona! Scurt si clar! Ce s-a intamplat in 94 a fost doar o caterinca si o chestiune de timp.....toata suflarea fotbalului stia ca Diego are in vene de trei ori mai mult cat sa cada pozitiv!!! Toata suflarea!!! D-aia imi place Messi la nebunie.....modest, in banca lui, nu se da in stamba sa-l stie o planeta intreaga cand trage un fas dupa nu stiu ce fasole cu afumatura, nevasta-nevasta...familie-familie....copii-copii.....sta in banca lui si face ce stie el mai bine! Fara tan-tam....fara bairam!!! In alta ordine de idei......azi incepe cea mai tare competitie din lume in materie de fotbal! U..C.L.!! Fratilor......SA INCEAPA SPECTACOLUL....FOTBAL ADEVARAT!!

Flaviu (2 comentarii)  •  18 septembrie 2018, 10:05

De urmarit filmul "Maradona" by Kusturica. La un moment dat Maradona il intreaba: "iti dai seama ce fotbalist as fi fost daca nu ma drogam?"

alex (19 comentarii)  •  18 septembrie 2018, 10:12

Domnule Jos centura, am enumerat pe primii 3. Urmeaza Platini, Zico, Zidane, Ronaldo portughezul, Ronaldinho. Acesta din urma a fost cel mai spectaculos, dar nu s-a realizat pe deplin. A ars prea repede, la 26 de ani s-a cam dus. Si nu uita ca Maradona a devenit cel mai bun din lume tocmai la 26 de ani, detronandu-l pe Platini. Ronaldo e un atlet, dar nu e prea subtil. Nu l-am vazut facand "braziliana", nici dribland 5-6 jucatori, cum faceau Pele, Maradona, sau Ronaldo Nazario. Denilson era foarte tehnic, ca si Djalminha, sau Cantona, dar nu a fost determinant, asa cum era Romario, de exemplu.

17 Nentori Tirana (155 comentarii)  •  18 septembrie 2018, 12:29

Intrebare: merita Anglia sa primeasca acel gol cu mina ? Daca DA, atunci a fost intr-adevar mina Domnului. Daca NU, atunci sa taca – i-a insirat Maradona in Mexic (?) pe toti, cadeau ca potirnichile la fente ca puscati de alice, mai raminea sa se aseze pe minge in poarta si sa le faca o poza pentru ca sa nu-l uite niciodata. Ceva asemanator am mai vazut doar la Rivaldo si Messi dar nu intr-un meci de CM cu … Anglia. ----------------- Are si Maradona lipsuri. Daca ar fi fost mai cult si i-ar fi cunoscut pe Dobrin, Marcel Raducanu si Hagi … s-ar fi intors cu mingea de pe linia portii si i-ar mai fi driblat odata ! Alte lipsuri, putea sa-i dea niste „vitamine“ si lui Putin, lui F C astro. Atit, alte lipsuri nu vad.

Marco (3 comentarii)  •  18 septembrie 2018, 14:59

Dieguito reprezintă de unul singur umanitatea întreagă, capabilă de orice, grandeur et décadence, geniu şi trişor. La mano de Dios!

jos_cenzura (21 comentarii)  •  18 septembrie 2018, 17:18

"La mano de Dios" a fost folosita intr-un context geopolitic, cand tensiunile erau maxime intre Argentina si Anglia datorita insulelor Falklands (Malvinas pentru argentinieni). Diego a vrut sa-si bata joc de Anglia, si a facut-o, o data cu mana, si o data prin fotbal pur, dupa ce a driblat toata echipa engleza. Scopul era sa-i ridiculizeze si sa-i enerveze pe englezi, si a reusit.

aciduzzo (59 comentarii)  •  18 septembrie 2018, 18:18

Si in materie de fotbal insula aia cat o fi ea de mica sau de mare a dat doua categorii de fotbaliști: GEORGE BEST...........si Restul?!! Daca nu ma credeți.....intrați pe You tube sa vedeți fotbalist de clasă.... Un Marcel Răducanu la puterea a 5- a!

mg (157 comentarii)  •  18 septembrie 2018, 21:09

"Cei mai mulţi oameni îşi folosesc tinereţea pentru a-şi ruina bătrâneţea" Dacă-l apuca pe Maradona , acum la bătrâneţe, La Bruyère ar fi adăugat, poate : dar nimeni n-a făcut asta, cu talentul lui Diego.

Ilie (76 comentarii)  •  18 septembrie 2018, 22:52

Nici o comparatie posibila cu nimeni. Pele, Cruyff, Zidane, Messi, cu totii sint fotbalisti de 5 stele. 'El pibe de oro' era altceva

Gabriel (1 comentarii)  •  20 septembrie 2018, 12:55

Excelent material! Felicitari!

Petro Burgener (19 comentarii)  •  20 septembrie 2018, 19:47

Prefer sa-l revad pe Maradona din perioada in care juca, cel de acum e demn de toata mila! Ma gandeam la Hagi care vrea sa faca ceva pentru fotbalul romanesc insa este este lovit din toate partile! Daca facea asta in Turcia era in mod sigur poate cel mai iubit strain de acolo! Dar, nimeni nu e profet in tara lui!

Flaviu Manica (1 comentarii)  •  20 septembrie 2018, 20:26

Viata este ca o parabola. Nu o parabola literara, ci o parabola din domeniul matematicii. Incepem de undeva de jos, urcam cu pasi mici pana ajungem in varf, pentru ca apoi sa coboram in acelasi ritm in care am urcat. Ca absolvent al Facultatii de Matematica si Informatica si actual masterand de Inteligenta Artificiala, stiu ca in acest domeniu revolutionar (pozitiv sau nu) trebuie surprins acel moment in care entitatea este in varful parabolei, in punctul maxim. La fel as spune ca este si in viata: trebuie sa stii cand ai atins punctul maxim, sa te bucuri de el, iar atunci sa te retragi, incet-incet, pentru a nu ajunge sa (s)cazi. Maradona a atins acel punct maxim (unii spun ca maxim global, nu doar pentru Diego insusi), insa nu a stiut sa se retraga la timp, in plina glorie, iar de atunci caderea nu face decat sa ii pateze imaginea frumoasa construita cu atata munca (si talent). Dar poate, in ceasul al doisprezecelea (ceas de mana, ca doar e Maradona), isi va reveni! P.S.: Felicitari pentru toata activitatea Dumneavoastra! As dori sa va intreb daca aveti cumva un blog personal unde putem discuta despre diferite probleme actuale pe care le tratati in mod constant: ma refer in special la problemele de limba si gramatica; de-a lungul timpului am adunat atat sugestii de greseli pe care le-am auzit la persoane importane, cat si nelamuriri pe care as vrea sa vi le adresez. O seara buna!

mg (157 comentarii)  •  21 septembrie 2018, 11:59

@Flaviu Manica - ..în cazul lui Maradona merge comparaţia, căderea sa prematură fiind cauzată de cocaină. Pentru restul lumii graficul parabolei e prea dramatic, nu credeţi ? Ne prăbuşim cu toţii, oare, chiar aşa de abrupt ? Mai potrivit ar fi, cred, graficul distribuţiei Rayleigh, cu urcare exponenţială (în copilărie) dar cu o coborâre lină. Adică putem îmbătrâni încet şi frumos, fără să devenim ridicoli.. Altfel, fiecare vârstă cu plusurile şi minusurile ei..

Ion Petru (15 comentarii)  •  2 octombrie 2018, 0:09

D-le Paraschivescu ,va amintiți de John Edward Peters - Collingwood cunoscut aici sub pseudonimul Corvette 59 ? Cel care acum mai bine de trei ani a decedat intr-un accident in largul oceanului .Intre timp s-au intimplat multe la acest event . S-a gasit epava barcii si din cercetarile forensice s-a dedus ca o butelie de gaz defecta (presiune neadecvata ) a actionat ca un proiectil ,a trecut prin fudul barcii ,a aprins-o si a scufundat-o in citeva minute . La baza concluziei stau marturia singurului supravietuitor si gaur a perfect rotunda de diametrul buteliei de pe fudul barcii sub masina de gatit .Familia a dat in judecata firma de gaz pe motiv de neglijenta si Asigurarile care au refuzat sa plateasca barca ( 250000) si 5 milioane viata .Au motivat ca a fost o sinucidere trucata . Probabil se va ajunge la o intelegere intre parti in cazul firmei de gaz . Nu se doreste din partea lor nici un fel de declaratie catre presa . Anul trecut Arsenal FC I-a trimis The Golden Crest pt cei presupusi 50 de ani de loialitate.Eu am semnat pt el si ,fara sa stie cineva , I l-am dat la Adi ,fiica lui favorita. Cit despre articolul dvs ,,l-ati scris in nota dvs obisnuita . Adica bine si la obiect .Eu ,personal , l-am urmarit constant pe Diego multumita RTV Beograd .L-am apreciat enorm ,dar l-am considerat pe Pele cel mai bun la fel ca acum,cind il consider pe Messi mai bun ca ambii .Nu cred ca Ronaldo Cristian poate emite aceasta pretentie . Nu este decit un goal scorer la fel cum a fost Di Stefano ,sau Puskas .In plus , Messi are caracter de Om ,Ronaldo n-are . Sa auzim de bine .

Jean (1 comentarii)  •  3 octombrie 2018, 13:20

Domnule Radu Paraschivescu, vă urmăresc cu interes și plăcere zicerile. N-aș dori să par un personaj din Ghidul nesimțitului, totuși mă încumet să vă adresez o întrebare off-topic, poate de domeniul Pastilei de limbă: expresia "a ține pumnii" strânși pentru cineva are un sens pozitiv sau negativ pentru acesta?

Observator (50 comentarii)  •  6 octombrie 2018, 14:08

@ Ion Petru Multumim pentru informatiile furnizate despre ce s-a intamplat dupa decesul domnului John Peters! Este trist ca nici in Australia marile companii nu-si asuma responsabilitatea pentru astfel de incidente! Stiu ca si dvs. sunteti fan Arsenal si, din cand in cand, ati publicat opinii despre clubul pe care si eu il urmaresc cu mare atentie; am raspuns unora dintre postarile dvs., dar dvs. n-ati prodedat precum "prietenul" (de la distanta, in cazul meu) comun, Corvette 59, adica nu mi-ati raspuns deloc, poate si pentru ca-mi schimbasem pseudonimul! Pe titularul blogului sigur l-a marcat aceasta grea pierdere, judecand dupa schimbarea de atitudine survenita de atunci ... O.

Comentează