Radu Paraschivescu

Drumul din lumea sportului către lumea cărților este mai scurt decât pare. În fond, totul este o problemă de sintaxă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Paraschivescu
Ragazzone şi trei coincidenţe

Macazul e de extracţie cameruneză şi se numeşte Thomas N’Kono. Până să-l vadă apărând la Cupa Mondială din Italia 1990, micul, dar încă de pe atunci înaltul Gianluigi Buffon joacă mijlocaş. Când îl vede ferecând poarta în faţa Argentinei, Buffon […]

...

Înjurătura-vura

Dan Petrescu e captiv în ditamai impasul. Când pierde, înjură. Când face egal, înjură. Când învinge, înjură. După fiecare meci al lui CFR Cluj, ar roşi până şi laptele la auzul atâtor măscări. Băgările, scoaterile şi ritualurile copulatorii au ajuns […]

...

Fotbal în frac şi cu joben

Pe 11 iulie 2010, la golul marcat de Andrés Iniesta Luján în minutul 116 al finalei de CM Spania-Olanda, José Antonio Camacho răcneşte la microfon „Iniesta de mi vida!”. Camacho nu ştie că mai are un an până să devină […]

...

Pedepsit prin promovare

Blestemul românesc de dragoste cântat de Maria Tănase a ajuns în Vest. După un popas însoţit de chirurgie textuală, pe piaţă au apărut versurile de jale şi aoleu „Cine iubeşte şi lasă / Pe Manchester City-acasă / Fără jenă şi […]

...

Dacă tot e cu poezii, Arghezi

Şobolanul surprins înotând pe culoarul 7 al bazinului „Lia Manoliu”, umăr la coadă cu sportivele din lotul de junioare, te poate trimite, dacă te afli în dispoziţia cuvenită, direct în poezie. De ce? Fiindcă aşa îşi sărbătoreşte antrenorul Gazului Metan […]

...

Fotbal în frac şi cu joben

Mai pleacă un cavaler. Să-l salutăm

Permalink to Fotbal în frac şi cu joben
luni, 30 aprilie 2018, 9:53

Pe 11 iulie 2010, la golul marcat de Andrés Iniesta Luján în minutul 116 al finalei de CM Spania-Olanda, José Antonio Camacho răcneşte la microfon „Iniesta de mi vida!”.

Camacho nu ştie că mai are un an până să devină selecţionerul Chinei. Opt ani mai târziu, Iniesta pleacă de la CF Barcelona şi ajunge tot în China, fiindcă drumurile nu mai duc de mult doar la Roma. E dreptul oricui să câştige în trei ani de fotbal asiatic mediocru cât a primit într-un deceniu şi jumătate de fotbal excelent în Europa. Lippi şi Raúl sau Batistuta şi Tévez vin în sprijinul afirmaţiei. Aşa stând lucrurile, Chongqing Dangdai Lifan e doar un bancomat cu ochi oblici pentru Iniesta şi un pariu fonetic pentru europeni.

Dar important nu e ce-l aşteaptă pe Iniesta, ci de fapt ce lasă în urmă. Dincolo de trofee şi onoruri, dincolo de discuţiile despre Balonul de Aur şi despre star-systemul care-i decide pe aleşi, rămâne fotbalul nobil şi intens-curtenitor pe care Iniesta l-a pus sub ochii oamenilor de la prima apariţie.

Iniesta face parte din grupul restrâns al fotbaliştilor cărora le-ar sta bine în frac şi cu joben pe gazon. Al unor fotbalişti de rasă şi de altitudine, în preajma cărora nu simţi doar parfumul talentului, ci şi al bunelor maniere cu mingea la picior. E cazul unui Kakà, al unui Valerón, al fraţilor Laudrup. E cazul celor pentru care fotbalul înseamnă bucurie fără patimă şi arţag.

S-a vorbit mult şi elogios despre clarviziunea, tehnica şi fineţea fotbalului jucat de Iniesta la Barcelona şi la naţionala Spaniei. S-a vorbit la fel de mult despre palmaresul lui, despre ghinionul contemporaneităţii cu binomul (e, cum, care binom?) şi despre felul cum a ajutat să i se urce pe umeri colegi care au devenit fie golgeteri, fie laureaţi.

Toate astea intră sub cupola unei modestii şi a unei generozităţi care nu se fabrică. O ai sau nu. Iar Iniesta o are, aşa cum a arătat de sute de ori. Mai puţin apăsat s-a vorbit despre unda de simpatie publică pe care o stârneşte Iniesta pe toate stadioanele Spaniei şi lumii.

Într-un fotbal în care galeria are ochi doar pentru idolii de acasă, Iniesta primeşte aplauze peste tot: la San Sebastian, la Vigo, la Valencia. Chiar şi la Madrid, indiferent dacă joacă împotriva lui Atletico sau Real. Fotbalul aristocratic al lui Iniesta e omagiat la sfârşitul fiecărui meci. Adevărat, de la golul din finala CM Iniesta e considerat bun naţional, dar asta n-ar ajunge pentru recunoştinţa eternă.

Declanşatoarele ei sunt puritatea jocului, candoarea împletită cu subtilitatea şi ochii cu care Iniesta priveşte mingea, adversarul şi lumea. Am mai văzut cândva privirea asta, şi nu cu mult în urmă. La Xavi, cel de la care Iniesta a preluat ştafeta autorităţii inteligente. De aici, întrebarea pe care şi-o pune, probabil, publicul Barcelonei: cine va prelua ştafeta de la Iniesta? Cine va avea ochi, viziune şi cavalerism de acelaşi calibru?

Comentarii (9)Adaugă comentariu

Mihai (1 comentarii)  •  30 aprilie 2018, 11:27

...Valeron de mi vida...ay ay ay.. ce n-as da sa-i mai vad pasele

aciduzzo (26 comentarii)  •  30 aprilie 2018, 14:17

Bravo maestre! UEFA ar trebui sa inventeze pentru Don Andres BALONUL DE AUR PENTRU INTEAGA CARIERĂ! Ca la Oscar!! Altfel.....avem un EVENT meritat fara doar si poate dar teribil de umbrit de ratarea UCL pe o nepricepere clara a lui Valverde despre care voi susține întotdeauna ca nu e de Barcelona.....spre deosebire de Klop care va bate Roma si pe Olimpico...si îmi doresc mult sa fac un pariu cu cineva in sensul acesta si pana acum n-am găsit amatori!! Si inca una....si gata. Maestre....va stiu favoriții....cu stima si prețuire si respect pentru dumneavoastră....Real nu merita Liga anul acesta....si pe aceeași linie fac un pariu ca Bayern se califica!! Altfel....FCSB-CFR....1-1....IN LUMEA ASTA PROST FACUTA.....si dumneavoastră domnule Paraschivescu știți mult mai bine decât mine ce ne-a zis Păstorel....IAR FOTBALISTII CONSACRATI....NU MAI AU LOC DE RSHATI!!

ovidiu_3003 (94 comentarii)  •  30 aprilie 2018, 17:10

chinezii cumpara toate trompetele vechi ...si se mira ca nu au fotbal ...

motanul incaltat (18 comentarii)  •  1 mai 2018, 1:03

pt.ovidiu_3003: Raul mergea ca o "trompeta" veche de la Real la Schalke. Juca cu o "trompeta" noua dar total dezacordota-Ciprian Deac. Fugea mai mult ca Deac cu toate ca avea 10-15 ani in plus. Marca infinit mai multe goluri.... Nu era vina lui Schalke ca Deac nu intelegea nimic din fotbalul profesionist. La fel chinezii dau multi bani ca si americani pe Super Vedete. Daca de tine nu se prinde nimic asta e situatia. Numai ca la americani a inceput sa se prinda si nu prea mai lipsesc de la nici un campionat mondial. Asa o sa fie si cu chinezi......

Marian (1 comentarii)  •  1 mai 2018, 4:37

Ovidiu, ce prost esti!

teo stemate (4 comentarii)  •  1 mai 2018, 18:27

Cu totii regretam ca nu a castigat Balonul de Aur, dar cred ca toti iubitorii fotbalului stiu cine e Iniesta in istoria acestui sport. Messi a spus despre el, acum cativa ani: "Cel mai dificil in fotbal e sa faci ca totul sa para usor, lipsit de orice efort: asta-i Andres!" E cea mai buna caracterizare a lui Iniesta, dupa parerea mea. Pacat ca nu o sa-l mai vedem jucand, este un mare artist! E interesant de urmarit daca o sa faca prozeliti in China, sau oriunde se va duce sa joace acum.

Marcovici (180 comentarii)  •  2 mai 2018, 8:26

Din urma vine Saul.

i (11 comentarii)  •  2 mai 2018, 23:18

La fabrica de vedete, problema continuității unui profil fotbalistic, nu se pune. Categoric se rezolvă, chiar dacă pentru aceasta se răscolește tot globul, dacă e nevoie se trece și prin Ciorogârla. Un gând năstrușnic cu iz patriotic mă duce cu gândul la Standard Liege. Ce-i lipsește lui Răzvan Marin să devină continuatorul, sezonul acesta a fost un mic Iniesta, poate oare să facă saltul cel mare? La modestie, seriozitate și altruism loja le e comună, ne mai rămâne talentul și viteza. Dacă le luăm pe bucăți, părcă nu e lucru de speriat, baiul este la compus, ca la gimnastică. Adică talentul în viteză sau dacă vă place viteza împletită cu talent, face ca speranța noastră să pălească un pic. Oricum în fotbalul românesc bastonul și jobenul, prin Răzvan, au un purtător nobil.

Vali (4 comentarii)  •  3 mai 2018, 6:16

@3003.Cat de prost poti sa fi sa afirmi ceea ce ai scris mai sus?Esti etalon (de prostie)si asta au vazut-o si alții.

Comentează