Radu Paraschivescu

Drumul din lumea sportului către lumea cărților este mai scurt decât pare. În fond, totul este o problemă de sintaxă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Paraschivescu
Pe Diegonală

Fotbaliştii care elogiază sunt uneori caraghioşi ca obezii care se încumetă la flotări. Şi tot ca pe obezi îi şi priveşti: cu bunăvoinţă, cu amuzament, cu duioşie. Sunt aproape patru decenii de când Kevin Keegan, perla lui Liverpool şi apoi […]

...

Cel alb, cel galben, cel negru

E un titlu de film vechi, de prin 1975. Un western-comedie cu Giuliano Gemma, în care trei borfaşi pun mâna pe un bidiviu pe care Împăratul Japoniei i-l dăruieşte preşedintelui Americii. Şi uite cum trece timpul. Nici nu ştii când […]

...

Of(k), inimioară

„Jana nu e moartă, / Jana se transformă”, anunţă Mihai Mărgineanu. Ghencea la fel, fără să fie nevoie de agent constatator şi de cântec. Au păţit-o destule stadioane, li se va întâmpla şi altora, fiindcă vremurile sunt mai importante decât […]

...

De sub streşini

Când se referă la antrenorul lui PAOK Salonic, mulţi ziarişti şi oameni din fotbal încă preferă prenumele numelui. Fapt curios, printre tutuitorii lui Răzvan Lucescu se numără şi oameni mai tineri decât el şi care nu-i sunt prieteni. E aici […]

...

Baptista pe ţambal sau pe braţe?

Júlio Cesar Clemente Baptista a fost primit la Cluj cu „Bem vindo”. Dacă o mână ghiduşă ar şterge ultimele două litere ale întâmpinării, ai putea crede că unii fotbalişti şi-au sintetizat CV-ul. Cum însă mâna care ţinea cârpa a fost […]

...

Fabrici

Şansa fotbalului românesc: inventarea toboganului pe care se urcă

Permalink to Fabrici
luni, 22 ianuarie 2018, 9:54

Lucrând cu materialul clientului, impresarul devine o fabrică de impresii. Mai ales dacă materialul e românesc şi impresia trebuie croită pentru export. Sigur, denumirile se mai schimbă. Managerul devine procurator, procuratorul devine impresar şi impresarul devine agent, dar esenţa se păstrează. Iar esenţa este că impresarul român de fotbal se ocupă, la ora asta, cu vânzarea formei pe post de fond. Din această cauză, plasarea unui produs românesc pe piaţa internaţională se face în urma unor tranzacţii în care vânzătorul arată mai multe calităţi decât marfa. Agentul trebuie să aibă dibăcie de scamator, retorică de politician în campanie şi control facial de pocherist. Nu sunt singurele însuşiri, bineînţeles. E nevoie şi de alte lucruri: forţă de convingere, tupeu, putinţa de-a fructifica naivitatea cumpărătorului (care în anumite situaţii e atât de mare încât devine suspectă) şi, mai ales, imaginaţie.

N-a fost întotdeauna aşa, se ştie. La începutul anilor 1990, impresarul român nu trebuia să ţeasă impresii fiindcă marfa se recomanda singură. Efortul de a transfera un Hagi sau un Petrescu nu implica fantezie de romancier sud-american. Scutit de grija vopsirii, impresarul era liber ca, în locul impresiilor, să ţeasă expresii. (Dacă spui astăzi „Vă fac de la brâu în jos”, ştii imediat cine a fost autorul.) Pe măsură ce marfa a scăzut în valoare, expresiile au pierdut teren în favoarea impresiilor. Iar impresarul a devenit actor şi, vezi transferul lui Iulian Filipescu de la Galatasaray la Betis, a pus în joc resurse tot mai mari de histrionism. Ajuns în Spania într-un timp în care fotbalul nostru dădea primele semne de alunecare pe tobogan, Filipescu admite astăzi, comunicativ cum nu l-am ştiut vreodată, că nu se pot face comparaţii între fotbalul românesc din 1996 şi cel de azi. În engleză asta se cheamă „stating the obvious”, dar poate că e nevoie din când în când şi de câte o părere din afară a cuiva care pare să se fi detaşat complet de „noi şi ai noştri”.

Capacitatea agentului român de fotbalişti de-a genera iluzii colorate a produs în ultimii ani câteva găuri în bugetul unor cluburi europene. Pe lângă asta, o neîncredere greu de surmontat. După transferul lui Rusescu la Sevilla, al lui Chiricheş la Tottenham şi apoi la Napoli, al lui Torje la Udinese, al lui Deac la Schalke, al lui Toşca la Betis, al lui Adi Popa la Reading şi ale lui Chipciu şi Stanciu la Anderlecht, Occidentul se auto-obligă la vigilenţă şi scepticism. E de aşteptat ca Ştefan Radu şi Tătăruşanu să fie urmele de pe urmă ale trecerii noastre prin fotbalul apusean de club. Fără un miracol în regim de urgenţă, fotbalistul român se va transfera, ani buni de-acum încolo, doar în Estul european sau în Asia. Sparta Praga, de pildă, va deveni un simplu surogat de Occident. Asta în timp ce un Sergej Milinković-Savić e peţit cu sume zăpăcitoare de echipe mari ale Apusului.

Comentarii (17)Adaugă comentariu

zorrozabal (8 comentarii)  •  22 ianuarie 2018, 18:25

Nu l-ati nominalizat si pe Gardos,transferat si ala pe vreo 7 milioanein Anglia si pierdut…in ceata!

NR (1 comentarii)  •  22 ianuarie 2018, 19:17

Vă salut dle Paraschivescu. Analiza dvs este pe cât de amplă, pe atât de realistă. Într-adevăr, sportul cu balonul rotund în context mioritic, se rostogolește către un abis necunoscut, dar și lipsa de perspectivă își manifestă nocivitatea, iar resuscitarea acestuia nu se întrevede, cel puțîn nu încă.

Stefan Patriche (2 comentarii)  •  22 ianuarie 2018, 19:30

Chiricheş de la Napoli, el cel lent şi antitakling la Tottenham? Iar Rusescu, blândul şi bunul Raul, în focul Andaluziei? Par basme, dar iete că nu-.

Filbert (4 comentarii)  •  22 ianuarie 2018, 19:46

Pe linga calitatile impresarului enumerate de autor, eu zic ca nu strica deloc nici un decolteu generos si promitator…

ManX (16 comentarii)  •  22 ianuarie 2018, 21:44

M-am întins la vorba. Imi dau seama acum dupa ce am scris comentariul. Poate nu merita sa fie citit, dar probabil or sa fie si curajosi…:) Este în acest moment, o „mare polemica” despre ce a declarat Lupu cu privire la ” generatia de aur „. Sunt de acord cu el, iar Ilie Dumitrescu da o explicate corecta si pune pe seama presei aceasta expresie. Ei nu au cerut sa fie numiti asa. Fac aceasta introducere pentru ca este vorba de valoarea si mentalitatea fotbalistilor români din ’90 pâna acum. Mai ales mentalitatea. Doar mentalitatea. Primii români care si-au luat teapa în occident au fost acesti fotbalisti de la mondialul din Italia. Acelasi Lupu spunea cum zburau prin cantonament gentile pline de(cu) dolari. Se pare ca acesti dolari au fost doar virtuali. Doar la fotbal nu le mai statea capul. Acolo a fost cea mai valoroasa generatie si cei mai buni jucatori români. Au dat cu nasu-n fotbalul profesionist, sita s-a cernut si asa au avut o atitudine serioasa la mondialul din SUA. Impresarul unora dintre ei, se pare ca a fost acest ” de la brâu în jos”. Nu prea si-au luat banii.Poate nu stiu eu bine…Scuze daca ma însel. Oricum, sigur multi nu si-au luat(toti)banii. Au crezut ca usile le sunt deschise-n Europa la fel ca-n Romania si toata lumea sta cu basca-n mâna în fata lor. Prea mult de discutat, dar eu vreau sa restrâng la trei evenimente parcursul fotbalului românesc din ’90 pana acum. Primul, Florin Radu Raducioiu la venirea acasa din Italia când batjocorea limba româna. Mai bine spus, poporul român.Pai cum ”” ma-ti de jucator îti bati joc de poporul tau care iesit din frig si întuneric astepta o bucurie de la acest mondial? Mai ales ca te-ai facut de rusine. Vorbesc de toata echipa, nu doar de el. Caracter infect, aceeasi atitudine pastrata pâna acum. Atitudine smechereasca, aprobata de ceilalti jucatori, pentru ca aceste ” sumudisme” sunt frecvente,permanente, normale în fotbalul românesc si mentalitatea fotbalistului „românesc”. Al treilea moment, Iordanescu dupa meciul cu Franta de la europene. Joci la deschiderea unui turneu final, un meci bun décis de un sut de exceptie cum este frumos în fotbal. Paranteza, asta lipseste fotbalului nostru printre altele, un jucator care sa faca diferenta. Un meci pe care l-au vazut zeci, sau mai degraba sute de milioane de oameni. Ce face Iordanescu? Cu gura pâna la urechi, poze cu familia sa care era în tribuna. Nu faceti comparatie cu atitudinea lui Arijel Roben dupa meciul cu Olanda. Al doilea, scuzati dezordinea, echipa care si-a poleit cu aur parul. De data asta ei au fost spoitorii.Adica, noi ne-am realizat obiectivul. Leopold al-II-lea al Belgiei spunea ca este la conducerea unei mici tari cu oameni „mici”. Adica fara ambitii. Traducerea este aproximativa. „Petit pays, petit esprit”. Aceasta generatie de aur s-a dovedit a fi doar vopsita. Aurul pe care-l vând tiganii prin piete si se înegreste pâna sa ajungi acasa. Cam toti s-au dus la pescuit dupa terminarea carierei si au ramas acolo. Din cei care s-au implicat putini au facut lucrul asta cu succes. De fapt care….? Deci (de)caderea, mediocritatea si comicul fotbalului românesc din acest moment le apartine în exclusivitate. Noi nu suntem o tara chiar mica, nici oameni fara ambitii, nici lipsiti inteligenta sau alte valori, dar nu avem continuitate în nimic din cauza delasarii si neseriozitatii. Uite, nici macar comunismul nu a avut continuitate. Din fericire.

motanul incaltat (24 comentarii)  •  23 ianuarie 2018, 1:50

Aveti perfecta dreptate dar ati putea sa zbierati si prin platouri cind sunteti invitat la emisiuni de fotbal penibil si auziti cum alti colegi de platou ce au maxim 2 neuroni rataciti o tot dau intr-una cum ce jucator valoros e Stanciu, Ianis Hagi si toata pleiada asta de ratati???? Mltumesc.

Anonim (166 comentarii)  •  23 ianuarie 2018, 6:44

@ The Gunner
Stiu ca mai intrati, cateodata, pe acest blog si m-am gandit sa va adresez cateva cuvinte. Multi dintre cei plecati de la Arsenal au avut parte de insatisfactii la noile cluburi; printre acestia se numara Fabregas (racolat degeaba la Barcelona, doar revenirea in Anglia asigurandu-i o continuare de succes a carierei), Chamberlain (care nu-i titular sigur in aceasta inconstanta trupa a lui Klopp), Nasri (imprumutat pe la Sevilla). Chiar si van Persie a avut o traiectorie descendenta, dupa un prim sezon de succes la United.
Acum, Sanchez a plecat la United, unde atacantii de valoare se … „calca pe picioare”, iar la Arsenal a fost adus „rebutul” Mikhtarian, care n-a iesit in evidenta in mod deosebit nici la echipa nationala (se vedea ca-i cel mai bun, dar implicarea sa era si este redusa).
Poate Wenger il transfera pe Aubameyang, un atacant mai rapid si mai eficient decat Welbeck, dar mai putin combinativ decat Lacazette; ca urmare, francezul ar putea juca in spatele gabonezului.
Poate raspundeti, asa cum o facea de fiecare data dl. John (Corvette), care ne oferea informatii in premiera de la clubul din N Londrei! A.

ManX (16 comentarii)  •  23 ianuarie 2018, 11:12

*Scuzati gresala. Este desigur vorba despre Argentina nu Olanda cum am scris in primul mesaj. ” Nu faceti comparatie cu atitudinea lui Arijel Roben dupa meciul cu Olanda „. Meciul Argentina-Olanda.

mg (144 comentarii)  •  23 ianuarie 2018, 12:07

..asta-mi aduce aminte de conservele în cutii de tablă(groasă..) de pe vremuri, care aşteptau cuminţi pe rafturi să le bage cineva în seamă..
Precum ouăle Kinder, ne ofereau atâtea surprize..

Andrei F (35 comentarii)  •  24 ianuarie 2018, 9:54

Domnule,o intrebare…Cum se face ca atunci cand un jucator roman nu reuseste afara este gasit vinovat ba impresarul,ba jucatorul,ba echipa de unde provine sau fotbalul nostru in ansamblu…?Cand se pune problema de ce un jucator scade la noi in campionat se spune ca oricine este vinovat incepand de la patron,antrenor…dar nu si impresar,fost antrenor,jucator…?

Andrei F (35 comentarii)  •  24 ianuarie 2018, 10:00

@ motanul incaltat (12 comentarii) • 23 ianuarie 2018, 1:50 Domnule Stanciu si Ianis sunt jucatori buni daca au stat in strainatate ani de zile…Daca erau slabi faceau returul imediat.Eu cred ca alti jucatori sunt mai performanti decat ei la echipele unde ajung.Si totusi Stanciu sau Ianis sunt jucatori mai buni fata de ce avem acum in Romania…La echipele de afara se concureaza cu alti jucatori…De exemplu Ivan inca mai crede ca putea ajunge la Barcelona…Acum cine crede ca Ivan la Barcelona era un varf-ca performanta- al acelei echipe?Totusi Ivan este unul din jucatori buni ai nostrii.Deci treaba este ca un jucator ajuns afara concureaza cu alt gen de jucatori…

Teacher12 (43 comentarii)  •  24 ianuarie 2018, 14:27

Avea Anton Pann o vorbă, „Dacă nema putirință, ce mai chichirez gâlceavă”. Valoarea din campionatul intern devine (sub)mediocritate în orice campionat puternic. Și așa va fi până mai încep vreo 10 ca Hagi să crească jucători. Dar, din câte știm Hagi e unul…

Ilie (75 comentarii)  •  24 ianuarie 2018, 23:10

Interesant e ca ziarul la care publicati editorialul a facut campanie dura ptr inlaturarea lui Daum de la Nationala. Acesta declarase ca n-are cu cine si atit i-a trebuit talibanilor dvs colegi. Ei vroiau calificari si gaseau ca Daum (prin extrapolare si dvs) batea cimpii : aveam cica domnule valoare, cu Alibec, Budescu & co. Mai mult, directorul dvs de redactie ioanitoaia ii si reprosa valoarea pe piata scazuta a zmeilor nostri, pricinuita de decaderea in clasamentul mondial cu Daum la cirma

gigimigi (2 comentarii)  •  25 ianuarie 2018, 10:26

Ei, ce sa zic, acuma hai sa …. Hmmm

aciduzzo (46 comentarii)  •  25 ianuarie 2018, 14:22

Tare articol…m-a dat pe spate….mai ceva ca victoria Simonei din aceasta dimineata!! Titlul……genial…..are Andries o melodie celebra pe aceeasi tema….FABRICI SI UZINE!! Asta trebuia sa fie titlul!! sau FABRICI SI LOGANE…..sau FABRICI SI LEGANE…….(S)!!!!!!!!!!!!

Marcovici (180 comentarii)  •  2 februarie 2018, 14:41

Asta stiam deja. Macar editorialele speram sa nu fie in reluare. Ajung deceptiile sportive. Macar cele literare despre sport sa mai salveze ceva. Reluarea aceleasi teme defetiste nu duce decat la autoiluzionare. Treziti-va! Tot ne plangem de mila ca nu avem de nici unele si tot privim cu jind la profesionalismul vecinilor. Cred ca in scurt timp audientele fotbalistice vor scadea dramatic in ceea ce priveste internul. Si piata se va regla si se va orienta catre cerere.

Marcovici (180 comentarii)  •  2 februarie 2018, 14:43

Nostalgia dupa anii de glorie din trecut este depresiva. Flagelarea excesiva a prezentului reteaza sansele unui viitor normal. Exista viata dupa fotbal!

Comentează

Redacția GSP și echipa de investigații te invită să sprijini jurnalismul apăsând butonul DA!

Publicitatea pe net este vitală ca să putem produce în continuare investigațiile, știrile și faptele pe care le regăsești zilnic aici. Așa că avem nevoie de acceptul tău ca să-ți oferim, în continuare, jurnalism independent, în timp real și verificat.

Redacția GSP și partenerii noștri utilizează tehnologii precum cookies, profilare și prelucrare automata a datelor, pentru a personaliza către tine articolele și reclamele. Prin acceptarea cookie-urilor, ne ajuți să utilizam această tehnologie pe site și să ne finanțăm ziariștii. Ai posibilitatea să iei oricând altă decizie, printr-o simplă revenire pe site. Pentru detalii, te rugăm să citești Documentul de informare a utilizatorilor despre prezenta cookie-urilor pe site și Termenii de utilizare.

Da, sunt de acord