Radu Paraschivescu

Drumul din lumea sportului către lumea cărților este mai scurt decât pare. În fond, totul este o problemă de sintaxă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Paraschivescu
Ţara „nu cumva”-urilor

Campionatul înaintează spre ultimul minut al ultimei etape ca sergentul din poezia lui Alecsandri: „târând al lui picior”. E o ediţie de risc şi de asterisc, căreia i se va cuveni o notă de subsol în statistici: „Campionat început în […]

...

No panic, Man, sau „Primiţi cu fotbalistul?”

Ce rost are să vorbeşti despre un transfer după realizarea lui? E mult mai bine să baţi toba sau câmpii înainte ca el să eşueze. Asta dacă s-a pus cu adevărat problema ca un fotbalist să plece de la clubul […]

...

Vulturul a aterizat. În cap

Jucând aşa cum o face în ultimele meciuri, Lazio are şanse ceva mai mici să devină campioana Italiei decât are proaspătul candidat Kanye West să câştige alegerile prezidenţiale din America, eventual cu sloganul „Yes, we Kanye”. Elon Musk şi-a anunţat […]

...

Gripa vrajbei noastre

Sinteza cursului scurt de epidemiologie a fost rostită sâmbătă de specialistul Bogdan Vintilă: „Coronavirusul este o gripă cu un marketing foarte bun”. Pe aceeaşi logică, tigrul este o mâţă cu un marketing de poveste. Nu ucide doar şoareci, ci şi […]

...

Lecţia de sănătate

De-a nibelungul şi de-a nivelatul Germaniei, Bayern München îşi continuă defilarea. Mai sunt patru etape şi va fi din nou campioană. Clar, curat, fără scenarii de tipul „Ce-ar fi fost dacă?”. Şansele celorlalte echipe la titlu sunt astăzi fantezii aritmetice.

[…]

...

Liga nobililor burghezi

Aparent, e despre continuitate versus schimbare. Dar numai aparent

Permalink to Liga nobililor burghezi
luni, 23 octombrie 2017, 9:47

Gino Iorgulescu şi Sorin Drăgoi, cei doi candidaţi la şefia Ligii Profesioniste de Fotbal, ignoră sau uită o vorbă de pe la francezi: „promettre c’est noble, tenir c’est bourgeois”.

Pe limba noastră, „una-i a făgădui şi alta e a împlini”. Iar dacă politicul impune oamenii de la conducerea fotbalului, să nu ne mirăm că alegerile din fotbal sunt ca alegerile din politică. Rămâne de stabilit doar echivalentul din fotbal al pungii de zahăr şi al sticlei de ulei din campaniile politice. În rest, promisiuni peste promisiuni.

De cele mai multe ori, promisiunea e o fereastră deschisă spre păşunile utopiei. De ce? Fiindcă pare prea frumoasă ca să fie adevărată şi fiindcă nu e susţinută prin argumente plauzibile. Dacă însă promisiunea din politică fructifică sărăcia, disperarea sau prostia electoratului, promisiunea din fotbal e o formă de tatonare a sistemului.

Aidoma omologilor din politică, Iorgulescu şi Drăgoi insistă pe „ce” şi tac mâlc la capitolul „cum”. Făgăduielile lor sunt deschise uneori de formule ca „e indicat să”, „trebuie să” sau „vom avea grijă să”. Felul în care enunţă cei doi candidaţi probleme fără a propune soluţii le transformă apariţiile de campanie în forme fără fond (dar cu fonduri, din ce se ştie şi se bănuieşte).

La fiecare punct din programul pe care-l prezintă îţi vine să pui aceeaşi întrebare: „Cum?”. Cum veţi reînfiinţa campionatul de tineret? Cum veţi face să apară mai mulţi tineri de valoare? Cum (cu ce bani) veţi introduce arbitrajul video? Cum veţi asigura transparenţa delegărilor? Cum veţi readuce publicul la meciuri? Întrebi mai mult din simţul datoriei, fiindcă ştii că răspunsul, dacă va veni, va fi neconcludent: avem soluţii, ne bazăm pe specialiştii noştri, ne-am consultat cu conducători din campionate puternice etc. Altfel spus, apă de ploaie.

Deşi are prima şansă în alegerile de azi, preşedintele în exerciţiu al LPF merită supus unui examen critic mai intens decât contracandidatul. Nu de alta, dar a avut timp în primul mandat să facă lucrurile pe care le promite pentru al doilea. Nu l-a oprit nimeni să „ia măsuri” sau să „aibă grijă să”.

A părut mereu abstras şi niciodată apt de intervenţie energică, iar asta nu doar din cauză că îi displace să vorbească şi să apară la televizor. În fond, de ce trebuie să devii inventiv şi să-ţi frămânţi creierii doar înaintea alegerilor? Şi dacă tot nu te poţi abţine de la promisiuni, de ce nu promiţi de exemplu că, după realegere, o să redactezi un regulament care să nu oblige Liga 1 să-şi afle campioana la TAS?

Există totuşi un element de interes aritmetic pentru alegeri. Fiecare candidat susţine (personal sau prin gura anturajului) că şefii cluburilor îl preferă şi că dispune de zece voturi. Hm. Fie cineva minte, fie avem o Ligă 1 cu douăzeci de echipe şi credem ca proştii că sunt paisprezece.

 

Comentarii (6)Adaugă comentariu

Petro Burgener (23 comentarii)  •  23 octombrie 2017, 17:35

La alegeri noi tot ...noi. Dar nici celalalt nu-i mai breaz! Asa ca mergem inainte si nu ajungem nicaieri!

Petro Burgener (23 comentarii)  •  23 octombrie 2017, 17:36

La alegeri noi tot ...noi. Dar nici celalalt nu-i mai breaz! Asa ca mergem inainte si nu ajungem nicaieri! Drum bun Gino!

Petro Burgener (23 comentarii)  •  23 octombrie 2017, 21:10

Dle Radu am postat de doua ori, va rog sa stergeti una din postari, va multumesc!

ovidiu_3003 (97 comentarii)  •  23 octombrie 2017, 21:46

...cineva ...a mintit...

motanul incaltat (65 comentarii)  •  25 octombrie 2017, 1:09

In primul rind nu exista in Romania o Liga Profesionista. Este doar o bataie de joc.... Cluburi profesioniste???? Care-ca majoritatea n-au stadioanele lor.... Arena Nationala s-a construit pt Steaua ,Dinamo si Astra cind joaca in cupele europene???? De Astra era vorba ca Steaua joaca continuu iar Dinamo in campionat ca Europa pt ei e departe....Orice echipa care n-are stadion, sponsori si un buget aprobat de o Institutie Financiara ar trebui retrogradat in Liga a 4. Pai adica toate....Si atunci ce Liga Profesionista ar mai fi???? Aceeasi de astazi---adica una care sa nu faca nimic. Pt ca daca ar face ar produce mare deranj... Deranj pe care il stim cu toti dar nu vrem sa-l recunoastem. Dar o data la 2 ani echipe modeste precum Albania sau Muntenegru sau Armenia ni-l scot in fata.

mg (227 comentarii)  •  25 octombrie 2017, 11:58

- Vă place Brahms ?, l-aş întreba pe Gino. Dacă da, vă recomand Lullaby, să vă fie somul mai dulce.. :)

Comentează