Radu Paraschivescu

Drumul din lumea sportului către lumea cărților este mai scurt decât pare. În fond, totul este o problemă de sintaxă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Paraschivescu
Teja vu

Nu există şi nu se va înfiinţa în viitorul previzibil un premiu pentru bună-cuviinţă în Liga I. Ierarhiile se vor alcătui tot în funcţie de puncte şi goluri. Zumzăiala şi bruiajul din jurul meciurilor vor continua, ca pretutindeni unde discuţia […]

...

Când gazdele întârzie

Despre George Bernard Shaw s-a spus că „mergea întotdeauna grăbit, de parcă s-ar fi temut să nu întârzie la o întâlnire cu sine însuşi”. Spre deosebire de dramaturg, România fotbalistică alege să se grăbească prin tândălire. Se aud în acest […]

...

Trofeul Alexa

Comunicatul Astrei Giurgiu are eficienţa unui felinar stradal pe care-l aprinzi în miezul zilei. E ca şi cum ai anunţa public că te duci la teatru, după care te-ai duce la teatru. În condiţiile în care concediază un antrenor neînvins, […]

...

Balaurul de paie

Real Madrid merită extazul parodic în care-l îmbracă lumea. În sezonul de dinainte echipa trecea (mai cu un strop de şansă, mai cu un arbitraj convenabil) de PSG, Juventus, Bayern şi Liverpool. Acum ea învinge în cupă o echipă de […]

...

Păcat, le ziceam şi lor vreo două

România-Lituania din 17 noiembrie se va juca tot cu tribunele goale, la fel ca România-Muntenegru. Fachiri ai simetriilor, încheiem meciurile de acasă din Liga Naţiunilor aşa cum le-am început. Naţionala de fotbal a României izbuteşte ceva greu de anticipat cu […]

...

Ciro d’Italia

O năstruşnicie: să te cheme Immobile şi să fii mobil

Permalink to Ciro d’Italia
luni, 16 octombrie 2017, 10:02

Atât la Dortmund, cât şi la Sevilla, a plouat cu sarcasme peste Ciro Immobile. Destui au conchis că numele lui e o chestiune de premeditare. Immobile nu a fost cruţat nici în România, unde, din colţul microbiştilor din Cişmigiu până în Mehala, a circulat o vreme expresia „Ciro e mobilă”.

Nimic neobişnuit, în fond. Fostului premier italian Aldo Moro, asasinat de Brigăzile Roşii în 1978, i s-a zis, tot pe-aici pe la noi, „alde mortu’”. Fără să fie conştient de apetitul pentru calambur al fraţilor de gintă, iată-l totuşi pe Ciro Immobile înşurubat la Lazio, după ani de împrumuturi, accidentări, paşi greşiţi şi ghinioane.

Sâmbătă, 14 octombrie 2017, Immobile a urcat pe primul loc în clasamentul golgeterilor din campionatul Italiei, după două goluri în poarta lui Juventus. Cu două luni şi o zi mai devreme marcase de alte două ori în aceeaşi poartă şi câştigase Supercupa pentru Lazio (3-2 final). Juventus a fost străpunsă de patru ori în 61 de zile de un atacant a cărui primă echipă de seniori a fost – ei bine, da – Juventus. Aceeaşi Juventus pe care Lazio n-o mai bătuse în campionat din 2003. Aceeaşi Juventus care nu mai pierduse un meci acasă din vara lui 2015.

Într-un an şi trei luni la Lazio, Ciro Immobile a marcat mai mult decât la Pescara şi decât în prima şedere la Torino. Şi asta, vorba reclamei, nu e tot. Suporterii lui Lazio au făcut, în fine, cunoştinţă cu vârful de atac pe care-l aşteaptă de la retragerea lui Miroslav Klose. Au existat, de atunci încoace, tot felul de variante cu iz de improvizaţie şi de provizorat.

Atacul lui Lazio a înşirat dezamăgirile şi eşecurile pe aţă. Reputaţia sa de campioană a imprevizibilului se datorează şi ofensivei, care a semănat destul de des cu albina care bâzâie fără să înţepe. Asta până în iulie 2016, când Lazio l-a luat pe Immobile în ceea ce pare să fie transferul cel mai bun din ultimii ani ai gestiunii Lotito. Pe lângă asta, Immobile e un jucător înfipt, constant şi serios, care se bucură de sprijinul tot mai închegat al lui Luis Alberto, Parolo sau Milinković-Savić. Şi chiar dacă nu e cazul de rostiri profetice sau de optimism năvalnic din partea fanilor, Lazio pare în progres faţă de anii trecuţi.

Iar asta i se datorează, fără dubiu, şi lui Simone Inzaghi, unul dintre antrenorii pe care puţină lume ar fi pariat. Fraţii Inzaghi şi-au împărţit zonele de supremaţie: Filippo a fost mult mai bun ca atacant, Simone e clar deasupra ca tehnician. Meticulos, pasionat şi onest, Simone Inzaghi guvernează astăzi peste un Turn Babel în care îşi duc zilele fotbalişti din Belgia şi Ecuador, din Angola şi Serbia, din Spania şi România, din Olanda şi Muntenegru, din Brazilia şi Albania, din Portugalia şi Bosnia.

Faptul că se exprimă tot mai cursiv în limba fotbalului vorbeşte, printre altele, şi de valoarea profesorului.

Comentarii (3)Adaugă comentariu

Gabi (1 comentarii)  •  16 octombrie 2017, 12:49

Milinkovic-Savic mi se pare de departe cel mai bun jucator al lui Lazio anul acesta. Nu inteleg de ce lumea nu prea il baga in seama.

Anonim (166 comentarii)  •  16 octombrie 2017, 15:25

Cred ca Lazio juca mai spectaculos pe vremea ultimului titlu si a ultimei editii a Cupei Cupelor, cand acolo evoluau Salas, Boksic, Couto, Stankovic, Nedved, Mihailovic, Veron sau Mancini! Immobile este un atacant de toata isprava si foarte eficient, insa cei care-l inconjoara nu sunt la inaltimea celor de mai sus! Mai joaca la Lazio Djordjevic, cel care s-a autoaccidentat grav (un episod din ciclul marilor gafe ale sarbilor) si a marcat doar 11 goluri pentru Lazio? Performanta celor de la Lazio vine pe fondul scaderii inregistrate de Juventus in actualul sezon, insa sunt cluburi mai bine plasate pentru a a emite pretentii la primul loc - Napoli si Inter! A.

mg (157 comentarii)  •  17 octombrie 2017, 11:48

..cu torinezii i-a mers, să-l văd pe unde scoate cămaşa cu Juventus Colentina.. La „Ciro e mobilă”, musai şi paranteza lămuritoare : mese şi scaune, extrasă din mai vechea versiune autohtonă a celebrei arii din Rigoletto.. :)

Comentează