Radu Paraschivescu

Drumul din lumea sportului către lumea cărților este mai scurt decât pare. În fond, totul este o problemă de sintaxă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Paraschivescu
Noutăţi şi sugestii

Schimbarea fiind motorul progresului, evoluţioniştii au aplaudat până la înroşirea palmelor meciul Atletico-Real de pe Estadio Wanda Metropolitano. Adepţi ai lui Darwin, ai lui Lamarck sau ai teoriilor transformiste, au văzut cu toţii schimbarea în acţiune. Şi în joc, şi […]

...

Himera bleu

Roma poate şi trebuie văzută pentru un milion de motive. Motivul pentru care nu are sens să te duci la Roma e să-l convingi pe Ştefan Radu să se întoarcă la naţională. Există situaţii când „capitol încheiat” chiar asta înseamnă: […]

...

Vezi cum te porţi, Denis!

Dragă Denis, te-am chemat să stăm de vorbă fiindcă îmi dau seama prin ce treci. Cred de aceea că e momentul să-ţi spun câteva lucruri bărbăteşte, de la tatuaj la tatuaj. Poate că unii se miră că mi-a venit ideea […]

...

Degărgăunizarea la copii

O fi nesuferită înţelepciunea populară, dar se întâmplă de multe ori să prescrie reţete bune. Una dintre ele spune aşa: Pe copii trebuie să-i mângâi doar în somn. E o invitaţie la cumpătarea în elogii. Drămuirea laudelor e sănătoasă fiindcă […]

...

Liga nobililor burghezi

Gino Iorgulescu şi Sorin Drăgoi, cei doi candidaţi la şefia Ligii Profesioniste de Fotbal, ignoră sau uită o vorbă de pe la francezi: „promettre c’est noble, tenir c’est bourgeois”. Pe limba noastră, „una-i a făgădui şi alta e a împlini”. […]

...

Ciro d’Italia

O năstruşnicie: să te cheme Immobile şi să fii mobil

Permalink to Ciro d’Italia
luni, 16 octombrie 2017, 10:02

Atât la Dortmund, cât şi la Sevilla, a plouat cu sarcasme peste Ciro Immobile. Destui au conchis că numele lui e o chestiune de premeditare. Immobile nu a fost cruţat nici în România, unde, din colţul microbiştilor din Cişmigiu până în Mehala, a circulat o vreme expresia „Ciro e mobilă”.

Nimic neobişnuit, în fond. Fostului premier italian Aldo Moro, asasinat de Brigăzile Roşii în 1978, i s-a zis, tot pe-aici pe la noi, „alde mortu’”. Fără să fie conştient de apetitul pentru calambur al fraţilor de gintă, iată-l totuşi pe Ciro Immobile înşurubat la Lazio, după ani de împrumuturi, accidentări, paşi greşiţi şi ghinioane.

Sâmbătă, 14 octombrie 2017, Immobile a urcat pe primul loc în clasamentul golgeterilor din campionatul Italiei, după două goluri în poarta lui Juventus. Cu două luni şi o zi mai devreme marcase de alte două ori în aceeaşi poartă şi câştigase Supercupa pentru Lazio (3-2 final). Juventus a fost străpunsă de patru ori în 61 de zile de un atacant a cărui primă echipă de seniori a fost – ei bine, da – Juventus. Aceeaşi Juventus pe care Lazio n-o mai bătuse în campionat din 2003. Aceeaşi Juventus care nu mai pierduse un meci acasă din vara lui 2015.

Într-un an şi trei luni la Lazio, Ciro Immobile a marcat mai mult decât la Pescara şi decât în prima şedere la Torino. Şi asta, vorba reclamei, nu e tot. Suporterii lui Lazio au făcut, în fine, cunoştinţă cu vârful de atac pe care-l aşteaptă de la retragerea lui Miroslav Klose. Au existat, de atunci încoace, tot felul de variante cu iz de improvizaţie şi de provizorat.

Atacul lui Lazio a înşirat dezamăgirile şi eşecurile pe aţă. Reputaţia sa de campioană a imprevizibilului se datorează şi ofensivei, care a semănat destul de des cu albina care bâzâie fără să înţepe. Asta până în iulie 2016, când Lazio l-a luat pe Immobile în ceea ce pare să fie transferul cel mai bun din ultimii ani ai gestiunii Lotito. Pe lângă asta, Immobile e un jucător înfipt, constant şi serios, care se bucură de sprijinul tot mai închegat al lui Luis Alberto, Parolo sau Milinković-Savić. Şi chiar dacă nu e cazul de rostiri profetice sau de optimism năvalnic din partea fanilor, Lazio pare în progres faţă de anii trecuţi.

Iar asta i se datorează, fără dubiu, şi lui Simone Inzaghi, unul dintre antrenorii pe care puţină lume ar fi pariat. Fraţii Inzaghi şi-au împărţit zonele de supremaţie: Filippo a fost mult mai bun ca atacant, Simone e clar deasupra ca tehnician. Meticulos, pasionat şi onest, Simone Inzaghi guvernează astăzi peste un Turn Babel în care îşi duc zilele fotbalişti din Belgia şi Ecuador, din Angola şi Serbia, din Spania şi România, din Olanda şi Muntenegru, din Brazilia şi Albania, din Portugalia şi Bosnia.

Faptul că se exprimă tot mai cursiv în limba fotbalului vorbeşte, printre altele, şi de valoarea profesorului.

Comentarii (3)Adaugă comentariu

Gabi (1 comentarii)  •  16 octombrie 2017, 12:49

Milinkovic-Savic mi se pare de departe cel mai bun jucator al lui Lazio anul acesta. Nu inteleg de ce lumea nu prea il baga in seama.

Anonim (147 comentarii)  •  16 octombrie 2017, 15:25

Cred ca Lazio juca mai spectaculos pe vremea ultimului titlu si a ultimei editii a Cupei Cupelor, cand acolo evoluau Salas, Boksic, Couto, Stankovic, Nedved, Mihailovic, Veron sau Mancini! Immobile este un atacant de toata isprava si foarte eficient, insa cei care-l inconjoara nu sunt la inaltimea celor de mai sus! Mai joaca la Lazio Djordjevic, cel care s-a autoaccidentat grav (un episod din ciclul marilor gafe ale sarbilor) si a marcat doar 11 goluri pentru Lazio? Performanta celor de la Lazio vine pe fondul scaderii inregistrate de Juventus in actualul sezon, insa sunt cluburi mai bine plasate pentru a a emite pretentii la primul loc - Napoli si Inter! A.

mg (39 comentarii)  •  17 octombrie 2017, 11:48

..cu torinezii i-a mers, să-l văd pe unde scoate cămaşa cu Juventus Colentina.. La „Ciro e mobilă”, musai şi paranteza lămuritoare : mese şi scaune, extrasă din mai vechea versiune autohtonă a celebrei arii din Rigoletto.. :)