La noi, la romitalieni

A avut dreptate cronicarul: „De la Râm ne tragem”

E forfotă în jurul eşafodului pe care Isco a pisat Italia la Madrid. Se fac deja propuneri: Sarri în locul lui Ventura. Se plonjează în piscina cu nostalgie.

Dio mio, unde sunt Nesta, Del Piero, Totti, Cannavaro, Vieri, Baggio şi Maldini? Până la urmă, venind mai încoace, unde e Conte, smucitul ăla cu gesturi de posedat şi zâmbet de torţionar dement?  Microbimea italiană suspină şi dă ochii peste cap.

„Să ne mai lase şi Buffon. A ajuns bufon. E bun doar când cântă imnul, fratelli i sorelle d’Italia. Şi nici cu moş De Rossi nu mi-e ruşine. Auzi tu, capitan futuro şi  mâine-poimâine are nepoţi. Gata, la pensie.” Cizma face franjuri jocul cizmelor. „V-aţi uitat la Verratti? Nu poate să ţină în marcaj o găină beată şi Ventura-Aventura îl pune paznic la Isco. Să nu te cruceşti?”

Jalea e adâncă şi arde la întâmplare ochi şi timpane. În pastelul dezolării, Furia Roşie a lăsat în urmă o tristeţe neagră, situaţia e albastră, iar fundaşii Italiei văd stele verzi. Nu scapă de jumulit nici tactica lui (A)ventura. „Patru-doi-patru împotriva Spaniei la ea acasă? Santa Madonna, moarte sigură. Unde s-a mai pomenit să umblăm cu limba scoasă după minge ca struţul după conservă?”

Nimic, dar nimic n-a mers bine pentru Italia sâmbătă seara. Pe forumuri e plin de „imbarazzante”, „indecente” şi „vergognoso”. Dinspre suporteri se aud mârâieli în care gâlgâie tristeţea şi revolta: „Ce chestie, noi am văzut un meci şi Ventura, altul.” Sau: „Gata, trebuie luat totul de la capăt. Schimbare pe linie şi toleranţă zero pentru circari şi impostori.” Concluzia fanilor n-are nevoie de traducere: „Formazione sbagliata, centrocampo inesistente e difesa vecchia”.

Nu poţi să nu zâmbeşti în faţa a ceea ce vezi şi auzi. E un „déjà vu, déjà vécu” imposibil de ocolit. Îl trăieşte Italia, în al cărei naufragiu de sâmbătă se desluşesc ecouri din finala din iunie a Ligii Campionilor şi poate chiar din finala Euro 2012. Dar îl trăim şi noi, care vorbim şi tânjim la fel. Şi, până la urmă, ce să faci cu un prezent atât de puchinos? Cum să scapi de el? Uitându-te în viitor?

Hm, e greu să contempli conturul unui abur. Şi atunci, fuga-fuguţa în trecut. Unde eşti, generaţie a lui Hagi? Unde sunteţi, Mutu, Chivu, Lobonţ, Contra şi Rădoi? Unde eşti, nea Imi? Cui ne laşi, nea Mircea? Pe unde umbli, nea Piţi? De ce-ai plecat, nea Puiu? De ce ne-aţi părăsit? Chiar nu vă e milă deloc?

Întoarceţi-vă, ne e dor de voi. Aduceţi-i şi pe ceilalţi. Să încingem iarăşi hora lui „nea”, să mirosim a şliboviţă şi mujdei, împodobiţi cu panglici tricolore. Să iasă cu toţii de prin colţuri, nea Florin şi nea Marin, nea Marcel şi nea Cornel, nea Gigi de la Digi, nea Tică şi nea Mitică, nea ăla şi nea ăsta. Să cânte muzica, să vină dansatoarele, să petrecem până la ziuă. Şi să ne veselim că n-am avut de jucat cu Spania. Abia atunci am fi avut de urcat un Munte negru.