Radu Paraschivescu

Drumul din lumea sportului către lumea cărților este mai scurt decât pare. În fond, totul este o problemă de sintaxă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Paraschivescu
Ţara „nu cumva”-urilor

Campionatul înaintează spre ultimul minut al ultimei etape ca sergentul din poezia lui Alecsandri: „târând al lui picior”. E o ediţie de risc şi de asterisc, căreia i se va cuveni o notă de subsol în statistici: „Campionat început în […]

...

No panic, Man, sau „Primiţi cu fotbalistul?”

Ce rost are să vorbeşti despre un transfer după realizarea lui? E mult mai bine să baţi toba sau câmpii înainte ca el să eşueze. Asta dacă s-a pus cu adevărat problema ca un fotbalist să plece de la clubul […]

...

Vulturul a aterizat. În cap

Jucând aşa cum o face în ultimele meciuri, Lazio are şanse ceva mai mici să devină campioana Italiei decât are proaspătul candidat Kanye West să câştige alegerile prezidenţiale din America, eventual cu sloganul „Yes, we Kanye”. Elon Musk şi-a anunţat […]

...

Gripa vrajbei noastre

Sinteza cursului scurt de epidemiologie a fost rostită sâmbătă de specialistul Bogdan Vintilă: „Coronavirusul este o gripă cu un marketing foarte bun”. Pe aceeaşi logică, tigrul este o mâţă cu un marketing de poveste. Nu ucide doar şoareci, ci şi […]

...

Lecţia de sănătate

De-a nibelungul şi de-a nivelatul Germaniei, Bayern München îşi continuă defilarea. Mai sunt patru etape şi va fi din nou campioană. Clar, curat, fără scenarii de tipul „Ce-ar fi fost dacă?”. Şansele celorlalte echipe la titlu sunt astăzi fantezii aritmetice.

[…]

...

Hamlet în galben

Poftiţi la film. „Lanţul amintirilor”, în versiune scandinavă

Permalink to Hamlet în galben
luni, 20 martie 2017, 12:07

Peste şase zile, vine la Cluj Danemarca. Descinde cu trena unor amintiri care uneori înveselesc, alteori îi fac pe ditamai bărbaţii să plângă. În afara unui amical din 2014, în care Keşeru a marcat pentru o victorie cu nimic epocală, meciurile cu danezii nu ne-au cruţat nervii. După fiecare dintre ele s-ar fi putut scrie un roman. Având pe mână materia primă a siderantului 2-5 de la Bucureşti sau a glorios-inutilului 2-2 de la Copenhaga, orice prozator cu simţurile intacte, de la Rushdie la Fernando Vallejo şi de la Doctorow la McEwan, ar fi curtat Nobelul. Iar coborârea în timp deschide fereastra spre un 6-1 din 1975, cu Lucescu, Dudu Georgescu, Dinu, Balaci, Dobrin şi Atila Kun pe afiş. Sau spre o înfrângere acasă, când Dan Deşliu l-a curentat pe Ioan Chirilă cu vestitul „Da’ ne marcă ăştia”. Sau, a scris deja Cristian Geambaşu, spre victoria din noiembrie 1989 în faţa lui Lerby şi a fraţilor Laudrup.

Cristi a găsit, în articolul lui, un nume-cratimă, o identitate capabilă să lege trecutul de prezent. Numele este Schmeichel, tată şi fiu. Unul a jucat în 1989, celălalt va juca duminică. Intru în jocul lui şi scot la lumină un om-cratimă, aşa cum sunt toţi cei care leagă între ele perioade, mentalităţi, sisteme, opere literare sau amintiri. Omul acesta a prefaţat 2-5-ul de la Bucureşti cu o poantă de vârf nemilos („Sandfield Road”), a marcat în 2-2-ul de la Copenhaga şi mi-a inspirat un articol cu titlul „Desculţi în Parken”. Acelaşi om vine acum la Cluj ca secund al lui Åge Hareide, după o carieră de jucător care l-a dus de la Heerenveen la Newcastle, de la Milan la Villarreal şi de la Feyenoord la Stuttgart. Îl cheamă Jon Dahl Tomasson şi a marcat, printre altele, la loviturile de departajare din Finala Finalelor Liverpool-A.C.Milan din 2005.

O privire spre acest cvadrigenar poate fi combustibilul de care nu atât jucătorii, cât mai degrabă privitorii români au nevoie pentru însoţirea meciului. Tomasson nu înseamnă doar trecutul devenit prezent, ci şi o formă de cuplare la nişte amintiri pe care e bine să le revizităm. Şi asta nu ca să-l linşăm post-factum pe arbitrul Urs Meier (dacă aţi uitat, la un talcioc sibian figura lui ajunsese ţinta trăgătorilor, iar undeva în Constanţa fusese amenajată o scuipătoare cu numele lui), nici ca să ne înaripăm pentru o victorie care oricum n-ar schimba mare lucru. Ci pur şi simplu pentru a redeprinde respiraţia unui meci de cronică. Revedeţi imaginile. Revedeţi ratările de vis urât ale lui Mutu, Cernat, Bratu şi Pancu, revedeţi jocul de atac al României, revedeţi sprintul lui Iordănescu până la vestiar şi înapoi după golul lui Pancu, reauziţi comentariul febril al cuplului Grădinescu-Enăchescu şi reîntâlniţi-vă cu lacrimile de după meci ale lui Chivu şi Dorinel. Sunt cea mai frumoasă expresie fotbalistică a hamletizării şi cea mai plastică formă a amânării, cu hăul căscându-ţi-se dedesubt.

Comentarii (10)Adaugă comentariu

DanS (3 comentarii)  •  20 martie 2017, 12:59

Nu-mi amintesc de ratarile lui Pancu - pe de alta parte, Cernat si Bratu, intrati proaspeti pe teren, au ratat ocazii imense. Mutu a marcat de doua ori in dubla cu Danemarca iar si a contribuit si la golul lui Dorinel. Poza din articol nu anunta nimic bun...

Vlad (1 comentarii)  •  20 martie 2017, 14:22

@DanS: Mutu a marcat intr-adevar in ambele meciuri. Munteanu a marcat golul de 2-1 in partida tur. Pancu a marcat golul de 2-1 in retur. Cernat si Bratu au avut cate doua ocazii de a marca, Bratu, daca nu ma insel a avut golul in bocanc de fiecare data aflandu-se in situatie de 1-1 cu Sörensen.

OVIDIU (13 comentarii)  •  20 martie 2017, 14:24

De ce ati specificat : "...să ne înaripăm pentru o victorie care oricum n-ar schimba mare lucru" ? Ati intentionat sa spuneti ca o posibila victorie cu Danemarca n-ar schimba mare lucru in context matematic (cifric, referitor la clasamentul grupei) sau ca o posibila victorie cu Danemarca n-ar schimba mare lucru din punct de vedere al jocului prestat de echipa noastra ? Daca va referiti la acesta ultima alternativa, subscriu, avand in vedere, ca si efect comparativ, recentul meci cu Polonia, pe care aproape ca l-as asemui unei alte catastrofe a fotbalului nostru, dar intr-un meci cu miza (celebrul Romania - Iugoslavia 4-6, calificarile CM'78, pentru cine isi mai aduce aminte...)

Burebista (8 comentarii)  •  20 martie 2017, 15:25

Ovidiu: nu ai cum sa compari meciurile astea... din nici un pdv... cum bine ai zis meciul cu Yugoslavia a fost decisiv... gandeste-te ce jucatori erau atunci in teren si cum au decurs lucrurile... le descrie Ioan Chirila in una din cartile sale... eu nu mai tin bine minte, desi am vazut meciul... eram prea mic... generatia de acum este o gluma pro asta... suntem inferiori polonezilor din toate pdv... asta este... trist, dar adevarat.. eu nu inteleg cum poate cineva , la modul serios vorbind, sa astepte calificarea... si daca ii batem pe danezi, tot nu ne calificam cu lotul asta... sa fim seriosi... eu sper sa facem jocuri bune, sa dea fiecare tot ce poate si nai mult de atat.. si incet sa se construiasca o echipa adevarata... cu jucatori adevarati... egal cine e antrenor... trebuie rabdare!!

mihail (6 comentarii)  •  20 martie 2017, 16:04

Am avut 5 mari ocazii in , spre sfarsitul jocului de la Copenhaga , dupa cum la cornerul premergator golului , al doilea , danez am avut un jucator care a uitat toata experienta acumulata , si a batut ca un danez ! Asta una , a doua : catastrofa era daca juca echipa din anii 90 , si ne cocosau polonezii ; echipa ??!???! asta, ce-ati fi vrut sa faca , sa bata ? Pe polonezi ??! Pe de alta parte , saracu' Cernat a avut o ocazie si-l tine lumea minte , Mutu , ca a avut 3 (trei !!!) ocazii singur -singurel cu Hamletu' , n-a primit nici o mustrare de la nea Icoana !

cicero (13 comentarii)  •  20 martie 2017, 22:00

A fi sau a nu fi

daniels (7 comentarii)  •  20 martie 2017, 23:56

Hamlet nu ne iarta si Tomasson da mai departe mostenirea... Baiatu din poarta se pregateste de un transfer la o echipa mai aproape de a lu tacsu....iar noi cred ca mai mult cu "a nu fi"... istoria cu baietzii astia a lu Shakespeare nu ne prea ajuta ....doar meci cu Gabi Balint si Nelutu Sabau ....ala de 3-1... in rest ... ne cam bat si la Cluj

mg (227 comentarii)  •  22 martie 2017, 11:41

..uitându-mă la loturile din '75 sau '89 mă resemnez cu ideea că suntem mici, mici de tot şi nu jucăm mai nimic. Poate meciul de duminică să ne'aducă o rază palidă de soare primăvăratec.

brod (20 comentarii)  •  24 martie 2017, 11:23

mai putredă mi se pare (sub toate aspectele), România, nicidecum Danemarca. nordicii își poartă cu seriozitate cei șaptesute de ani de-acasă... pe când noi ne definim în cele 7 gesturi surprinse de dv.

Teacher12 (56 comentarii)  •  27 martie 2017, 22:59

Mă uimeşte selecționerul şi mă uimesc şi altii care vorbesc de eventuala posibilitate a calificării. Că matematic, că dacă ne concentrăm, că putem, că aşa şi pe dincolo. Să recapitulăm, România a făcut 2 (două) puncte ACASĂ cu primele 3 locuri. România are de jucat AFARĂ cu primele 3 locuri. România are acelaşi număr de puncte ca şi... trebuie să mă gândesc serios la numele echipei de pe locul 5. Crede cineva, în mod serios, că mai sunt şanse?

Comentează