Radu Paraschivescu

Drumul din lumea sportului către lumea cărților este mai scurt decât pare. În fond, totul este o problemă de sintaxă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Paraschivescu
Finuţi şi toleranţi

Galeria lui Sepsi Sfântu Gheorghe n-a fost bine primită de românii mari după meciul de la Braşov, cu Juventus Bucureşti. Nimic surprinzător. Vigilenţa cu pupile dilatate a găsit în România un spaţiu unde poate să-şi exercite mandatul fără teamă de […]

...

Alin Stoica şi respectul de pe stradă

„La Bruxelles, mă opreşte lumea pe stradă şi mă respectă”, spune Alin Stoica într-un interviu mai vechi. Imaginea e remarcabilă şi vorbeşte despre o stilistică a împăunării placate pe umorul fără voie. Trebuie elogiată, nu-i vorbă, şi curtoazia bruxelleză, mai […]

...

Monchi şi Margiotta

Fiind luna lui Cuptor, se pun la copt transferuri peste tot. Multe sunt poveşti de spus la gura aerului condiţionat, dar printre ele se strecoară şi lucruri care merită atenţie. De pildă, Pepe pleacă de la Real, face vizita medicală […]

...

Lume multă, bani frumoşi

Nopţile lui Kylian Sanmi Mbappé Lottin sunt vârtejuri de întrebări, iluzii şi nelinişti. Mbappé ştie că portretul lui, sub care scrie „wanted”, stă în destule  vestiare şi birouri. Şi că numele cu care a fost asociat la moara unde se […]

...

Dacă tot vorbim de sistem

Campionatul European de fotbal stă, de la o vreme, sub autoritate iberică. Sigur, fără Andorra şi Gibraltar, care înseamnă deocamdată schi, cumpărături şi poze cu maimuţa. Spania şi Portugalia, în schimb, domină turneele finale de la Euro. Prima a câştigat […]

...

Rupţi pe roata fotbalului

Să fim atenți ce ne dorim! Și cât de tare îi invidiem pe fotbaliști

Permalink to Rupţi pe roata fotbalului
luni, 13 februarie 2017, 9:35

Măcelarul și succesul
„Break a leg”. În traducere literală, „Rupe-ţi-ai piciorul”. În traducere literară, „Succes”. Expresia face parte din contribuţia britanică la civilizaţie, alături de mersul pe partea stângă a drumului, plăcinta cu rinichi, războiul de 38 de minute cu Zanzibarul (1896) şi prevederea potrivit căreia e ilegal să mori în clădirea Parlamentului. Spirala continuă, iar amestecul de umor involuntar şi potriveală ajunge şi în fotbal, unde, se ştie, fundaşii care intră la rupere sunt numiţi, generic, „măcelari”.

Printre ei figurează şi un număr 6 din naţionala Angliei din anii ’80, driblat de Maradona în sfertul de Cupă Mondială din Mexic, la un loc cu alţi 5-6 colegi. Ceva mai târziu, în 1988, omul şi-a rupt piciorul la propriu, pentru ca un an mai târziu, după ce şi-a spart capul într-un meci cu Suedia şi nu i s-au prins copcile bine, sângele să-i curgă în voie pe tricou, făcându-l să semene cu un şorţ de măcelar. Numele fundaşului? Terry Butcher. Ce înseamnă „butcher”? Măcelar.

Ochii care văd nu uită
Din Anglia se ajunge în Spania cât ai spune „Gibraltar”. Iar în weekendul spaniol „break a leg” şi-a pierdut sensul literar, rămânând ferecat în oroarea sensului propriu. Dincolo de scoruri şi clasament, Barcelona şi Real au suferit şi au provocat pierderi. Sâmbătă, pe stadionul Mendizorrozta din Vitoria, Aleix Vidal a aflat din bocancul lui Theo Hernández că nu va mai juca fotbal minimum cinci luni. Mai erau cinci minute din Alavés-Barcelona, era 0-6, ploua pisălog şi nimic nu anunţa necazul. Vidal tocmai prinsese echipa, începuse să marcheze şi avea, în sfârşit, motive să-i mulţumească sorţii. Glezna i-a pocnit ca un vreasc, iar reluările televiziunii n-au făcut decât să sporească oripilarea.

O zi mai târziu, la Osasuna-Real, tot pe ploaie şi în acelaşi colţ de Spanie, dominicanul Cayetano Bartolomé Bonnín Vásquez a ieşit cu piciorul rupt după o intrare a lui Isco. Vremea era la fel de antipatică, iar imaginile s-au înfipt la fel de dureros în retina publicului. Şi nu doar în a lui. Lângă Bonnín se găsea, în acel minut 14, brazilianul Marcelo, în a cărui privire s-a putut citi un tratat despre suferinţă. Tocmai el, bufonul somptuos şi uneori inconştient, care nu poate pasa fără giumbuşlucuri, a trimis lumii cea mai succintă şi expresivă relatare a durerii. Se spune că ochii care nu se văd se uită. De la Marcelo încoace, se va putea spune, cu egală îndreptăţire, că ochii care văd nu uită. Scoaterea din joc a lui Danilo a părut, prin comparaţie, o bagatelă, prin simplul fapt că Danilo a ieşit din teren pe picioarele lui.

Aici ar fi trebuit să fie o morală
Sau dacă nu, măcar o dojenire a celor care-i invidiază pe fotbalişti. Un deget arătat mustrător chibiţilor ranchiunoşi care râvnesc la garajul, femeile şi banii răsfăţaţilor de tip Vidal sau Bonnín. „Aveţi grijă ce vă doriţi! Şi nu pierdeţi din vedere preţul prezumtiv al privilegiilor. V-ar conveni să fiţi clipă de clipă în pericol, v-ar plăcea să nu ştiţi dacă de la meci veţi ajunge acasă sau la spital?” Nu e cazul pentru un asemenea discurs. Vidal şi Bonnín au fost victimele unor accidente de muncă. La fel ca un strungar care uită cheia în universal sau ca un constructor care alunecă de pe schelă. Un destin până atunci binevoitor s-a uitat, câteva clipe, în altă parte şi i-a lăsat pe cei doi în priza ghinionului.

Suntem impresionaţi? Da, şi e firesc să fim. Ne-ar mişca şi accidentele de muncă ale strungarului şi constructorului? Categoric, dacă am afla de ele. Numai că aceste accidente se petrec în anonimat, pe când cele ale lui Vidal şi Bonnín fac parte din regia unui spectacol cu sute de milioane de privitori. Iar suferinţele lor s-au produs, paradoxal, în campionatul cel mai catifelat al Europei. Roata fotbalului se învârte la fel ca a vieţii şi a norocului. Numai că uneori îţi prinde osul dedesubt. Iar atunci lumea împrumută ceva din privirea lui Marcelo.

Comentarii (12)Adaugă comentariu

Radu Paraschivescu (2067 comentarii)  •  13 februarie 2017, 9:49

@ Pentru toti Doua precizari. 1. Sub fotografia lui Marcelo trebuia sa se afle intertitlul "Macelarul si succesul". 2. Razboiul de 38 de minute al Angliei impotriva Zanzibarului a avut loc in 1896, nu in 1986. Daca vede cineva de la ziar, il rog sa corecteze. Multumiri. R.P.

Dragos (1 comentarii)  •  13 februarie 2017, 10:13

"O zi mai târziu, la Osasuna-Real..." . Ambele meciuri s-au jucat sambata.

Radu Paraschivescu (2067 comentarii)  •  13 februarie 2017, 10:22

@ Dragos Aveti dreptate, scuze. Daca se mai poate face o modificare, ii rog pe colegi sa scrie "Ceva mai tarziu, la Osasuna-Real" in loc de "O zi mai tarziu...". Multumiri. R.P.

cpt.ahab (18 comentarii)  •  13 februarie 2017, 11:20

Peluza iubeste jucatorul care "pune osul". Adica jucatorul fara fineturi, fara nuante, cu intelect de sapator de santuri, nu de geodez. Giani Kirita versus Ionut Lupescu. E ceva atavic in asta, ceva ce vine pe filiera "pane et cercensis". Prin urmare, noua, iubitorilor de Belodedici si Lupescu, ne ramane snooker-ul.

Luci (1 comentarii)  •  13 februarie 2017, 14:07

Am vazut "live" ambele faze, groaznic de-a dreptul si cred, cel mai ciudat, nici unul din contacte n-a fost creat cu rautate ...

Andrei (17 comentarii)  •  13 februarie 2017, 16:19

O diferenta totusi, intre cele doua accidentari. Bietul Isco a intrat la minge, nu a vrut sa-l rupa pe jucatorul Osasunei, in schimb Aleix Vidal a fost casapit de *** la Alaves.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Titu Sandronicus (11 comentarii)  •  14 februarie 2017, 10:12

Pana la urma care este morala? Respectivii au suferit "accidente de munca" care ne-au impresionat. Pare mai degraba o constatare decat o morala..Iar paralela cu expresia "break a leg" e puerila, ca sa nu spun altfel..

Teacher12 (24 comentarii)  •  15 februarie 2017, 8:35

Marcelo este, înainte de toate, FOTBALIST. Un mare jucător, un fundaş deosebit dar mai ales FOTBALIST. Am precizat pentru cei care nu fac diferenţa dintre jucător bun şi fotbalist adevărat. Privirea lui Marcelo spune multe. Spunde despre teama de a păţi ceva grav care să te ţină departe de gazon săptămâni, luni sau chiar ani. Ceva care să însemne stop joc iar câteodată stop carieră. Iar pentru adevăraţii Fotbalişti nimic nu e mai grav decât asta, SĂ NU JOCI. Nu din cauza banilor, nu ieşirea de sub lumina flash-urile camerelor ci statul pe margine. În rest, accidente au fost, sunt şi vor mai fi, din păcate. Poate şi din acest motiv au EI salariile pe care le au. Compensaţii pentru când nu joci pentru că NU POŢI să joci. Iar Marcelo a înţeles asta.

Horia (3 comentarii)  •  18 februarie 2017, 18:35

Teacher12, "Poate şi din acest motiv au EI salariile pe care le au"; la fel e si cu strungarul sau micul artizan care face porti si garduri din fier forjat. Si totusi nu platim zeci de mii de euro pe o poarta sau un gard de fier forjat. Stiu ce spun, am jucat rugby aproape 30 de ani. Cu accidentari si fara. Am avut momente cu bani mai multi si momente cu bani mai putini. Fotbalistii au banii pe care ii au fiindca genreaza venituri pe masura punct. La rugby un sport mult mai solicitant fizic si cu riscuri mai mari, cel mai mare salariu e in Anglia cred de vreo 4.000.000 sau in Franta vreo 3.000.000. In handbla nu cred sa se depaseasca 4-5 milioane. De ce? Nu cred ca-si cumpara multa lume gel de dus de nu stiu care daca-l vede pe Omeyer spalandu-se cu el. 90% din populatia Europei si mult mai mult din cea a lumii nici nu ar sti cine este. Nu cred ca vreun club de rugby va vinde tricoul unui jucator si sa incaseze 2.000.000 de euro intr-un sezon. Dar al lui Becks a adus atata in 2 zile de cand a semnat cu Real. Nu stiu echipa europeana de baschet, handbal sau rugby care sa aiba sala/stadion de 50.000 de locuri si care sa fie data pe viata prin abonamente...

Teacher12 (24 comentarii)  •  19 februarie 2017, 14:52

Sunt de acord cu tine, Horia, dar să nu uităm de vorbele: "unii zic că fotbalul este o chestiune de viață şi moarte. În realitate este mult mai mult." Ne place sau nu, fotbalul e rege. Iar regii mai fac şi chestii exagerate.

Ilie (59 comentarii)  •  25 februarie 2017, 2:41

Dl. Paraschivescu, vorbind despre Maradona si glezne, chiar sa nu-l pomeniti pe Andoni GOIKOETXEA - Atletic Bilbao, cel care era cit pe ce sa ne lase fara golul secolului de la Estadio Azteca ? Nu-i just !