Zidanilo

Halal Madrid! Y nada mas!

Zi Danilo şi ia-ţi gândul de la victorie. Zi Danilo şi pregăteşte-te pentru ce-i mai rău. Zi Danilo şi aşteaptă prăpădul. Zi Danilo şi smulge-ţi părul din cap. Toate astea dacă eşti suporter al Realului. Dacă nu, dacă ţii cu Barcelona sau cu Sevilla, felicită-l pe Florentino Pérez pentru achiziţie şi urează-i multe înainte. De fapt, cu Pérez, cu Calderón sau cu alţi patroni, Real a risipit destui bani pe transferuri-dilemă, care i-au stupefiat pe suporteri şi i-au înveselit pe rivali. E cu atât mai stranie opţiunea, cu cât Real ţine la ştaif şi la vitrină. Şi-atunci, unde trebuie căutată explicaţia pentru apariţia în echipă a unui Woodgate, a unui Illaramendi, a unui Mamadou Diarra sau, acum, a acestui brazilian zâmbitor şi confuz, care încurcă porţile, tricourile şi în general tot ce se poate încurca?

S-a speculat despre valoarea de breloc a lui Jonathan Woodgate, transferat la pachet cu Michael Owen în avanpremiera unei sponsorizări consistente de la British Petroleum. S-a scris şi s-a vorbit despre pasiunea catenaccistă a lui Fabio Cappello pentru Diarra (adus în 2006 pentru 26 de milioane). Până la urmă, orice are o explicaţie, fie ea fotbalistică sau comercială. Există motive pentru care chinezii pompează zeci de milioane în Tévez sau Witsel. Există motive pentru care Mourinho a strâns câteva săbii şi le-a pus să dea examen pentru postul de ocupant al tecii. Şi există aşteptări. Logice, plauzibile, realiste. Ei bine, întreb, din fotoliul unde-mi mănânc sănătatea pentru Real: ce aşteptări suscită Danilo Luiz da Silva, în afară de autogoluri, candori de marcaj, faulturi anapoda şi centrări în peluză? Ce vede Zinedine Zidane la el? Dar Florentino Pérez? Rog să nu mi se spună „la Porto juca bine”, fiindcă argumentul şi-a dovedit lipsa de temei la chifla precedentă: aducerea lui Asier Illaramendi Andonegi la Real, în schimbul a 32,2 milioane de euro. Şi Illaramendi juca bine la Real Sociedad. Poate o face şi acum, odată întors, după regulile jocului de larg interes „cu basc, fără basc”.

Sigur, Danilo e ceva mai ieftin decât Illaramendi: doar 31,5 milioane. Non-profitul pare asigurat, fiindcă, la banii ăştia, Danilo joacă sensibil mai prost decât Illaramendi, iar consecinţele se văd imediat, frecvent şi ireparabil. În plus, Danilo merită avansat la rangul de Zidanilo, câtă vreme se bucură de sprijinul straniu al lui Zinedine Zidane. Când te ştii cu infirmeria plină şi când Danilo şi-a dovedit limitele de atâtea ori, Zidane ar fi putut, măcar în meciul cu Celta, să-l încerce pe Nacho pe dreapta şi pe Coentrao pe stânga. N-a făcut-o, iar Real s-a retras din cupă. Împreună, Zidane şi Danilo au acum timp să afle despre titlul unui volum al lui Dan C. Mihăilescu: „Stângăcii de dreapta”. Nu e cu fotbal, dar li se potriveşte.