Radu Paraschivescu

Drumul din lumea sportului către lumea cărților este mai scurt decât pare. În fond, totul este o problemă de sintaxă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Paraschivescu
Ţara „nu cumva”-urilor

Campionatul înaintează spre ultimul minut al ultimei etape ca sergentul din poezia lui Alecsandri: „târând al lui picior”. E o ediţie de risc şi de asterisc, căreia i se va cuveni o notă de subsol în statistici: „Campionat început în […]

...

No panic, Man, sau „Primiţi cu fotbalistul?”

Ce rost are să vorbeşti despre un transfer după realizarea lui? E mult mai bine să baţi toba sau câmpii înainte ca el să eşueze. Asta dacă s-a pus cu adevărat problema ca un fotbalist să plece de la clubul […]

...

Vulturul a aterizat. În cap

Jucând aşa cum o face în ultimele meciuri, Lazio are şanse ceva mai mici să devină campioana Italiei decât are proaspătul candidat Kanye West să câştige alegerile prezidenţiale din America, eventual cu sloganul „Yes, we Kanye”. Elon Musk şi-a anunţat […]

...

Gripa vrajbei noastre

Sinteza cursului scurt de epidemiologie a fost rostită sâmbătă de specialistul Bogdan Vintilă: „Coronavirusul este o gripă cu un marketing foarte bun”. Pe aceeaşi logică, tigrul este o mâţă cu un marketing de poveste. Nu ucide doar şoareci, ci şi […]

...

Lecţia de sănătate

De-a nibelungul şi de-a nivelatul Germaniei, Bayern München îşi continuă defilarea. Mai sunt patru etape şi va fi din nou campioană. Clar, curat, fără scenarii de tipul „Ce-ar fi fost dacă?”. Şansele celorlalte echipe la titlu sunt astăzi fantezii aritmetice.

[…]

...

Nimeni la preluare

Inter Milano şi canţoneta neputinţei

Permalink to Nimeni la preluare
duminică, 18 septembrie 2016, 12:38

La început i s-a spus „La Beneamata”, cu afecţiunea rezervată divelor (La Loren, La Cardinale, La Tebaldi). Acum i se strigă din manşetele ziarelor: „Ma non ti vergogni?”. Drumul de la adoraţie la bătutul obrazului e lung şi plin de cioburi în care îţi tai călcâiele. Internazionale Milano se găseşte în plin pelerinaj al umilinţei şi schimbă. Schimbă întruna. Antrenor, patron, consiliu de administraţie, politică de transferuri. Rezultatul? Praf şi pulbere. Adică declaraţii de susţinere care maschează scepticismul, promisiuni pe care realitatea le face ţăndări şi o exasperare care se întinde ca pecinginea peste public. Cel care se pregăteşte de răstignire acum e Frank de Boer, după ce, de la Mourinho încoace, nimeni n-a mai găsit cheia care descuie sipetul. Rând pe rând, Leonardo, Gasperini, Ranieri, Stramaccioni, Mazzari sau Mancini au pornit la drum cu încredere şi au sfârşit în lehamite şi scrum. Ce arată asta? Nu că Inter ar sta sub vreun blestem, ca Benfica de după Béla Guttmann, ci că pur şi simplu explicaţia eşecului trebuie căutată în altă parte.

Ai lideri, ai rezultate  
E simplu şi de domeniul evidenţei. Inter a produs fotbal şi rezultate câtă vreme a avut o marcă a autorităţii pe teren. O mână de fier, indiferent dacă a ambalat-o în mănuşa de catifea sau a lăsat-o la vedere. Nicăieri pe lume competenţa (acolo unde există) nu rezolvă lucrurile dacă în spatele ei nu se află o formă de autoritate. Uneori autoritatea emană din prestigiul unui om, alteori se degajă din cuvintele sloganului „În faţa mea nu suflă nimeni”. Singurul care suflă acum peste fotbalul lui Inter e vântul semănat de câţiva ani pentru a se culege bob cu bob fiecare recoltă de furtună. Şi, ştim bine, n-a fost mereu aşa. Helenio Herrera, cu doctoratul lui în arta de-a învinge cu 1-0, şi-a delegat autoritatea pe teren lui Giacinto Facchetti, fotbalist care n-a ştiut altă echipă în afară de cea care fusese cândva „La Beneamata”. Transferul de autoritate şi-a arătat roadele: patru titluri naţionale, o Cupă a Italiei, două Cupe ale Campionilor Europeni şi două Cupe Intercontinentale. Următorul pilon de autoritate a fost plantat pe teren în anii 1980, când a apărut, cu piept bombat şi sprâncene groase, Giuseppe Bergomi, alias Lo Zio, adică „Unchiul”, omul unei singure vocaţii şi echipe. Urmarea s-a văzut tot în vitrină, unde şi-au făcut loc trei Cupe UEFA, pentru ca în 1982 Italia să devină campioană mondială. A plecat Bergomi şi în locul lui a venit Javier Zanetti, tractorul argentinian care a arat partea dreaptă a terenului până când a scos din brazdă cinci campionate, patru Cupe şi o Ligă a Campionilor.

Cine-i şeful? Există aşa ceva?
Pe 10 august 2014, când a jucat ultimul meci (Inter-Lazio 4-1), petrecut de lacrimile proprii şi de ale publicului, Zanetti era mult mai italian decât jucătorii cu buletin de Cizmă ai lui Inter. Numai că autoritatea lui, mai blândă decât a lui Facchetti şi a lui Bergomi, trebuia transmisă urmaşului. Ca un sceptru regal. Sau ca un băţ de ştafetă, fiindcă de fapt o parte din sensul sportului e continuitatea. Ei bine, aici e aici! A alergat cineva în urma lui Zanetti? A fost cineva la preluare? Nimeni. Inter are de toate, în afară de un lider pe teren. La întrebarea „Cine e şeful?”, niciun om serios nu-i poate numi pe Medel, Felipe Melo, Biabiany sau Nagatomo. Inter de azi are câţiva jucători buni, alţi câţiva bunicei, cinci-şase mediocrităţi şi două-trei enigme. Dar liderul lipseşte. Vocea clară a omului care strânge oastea în jurul lui nu există. Alte echipe îşi pot permite să joace fără un lider marcant (poate şi fiindcă au trei-patru oameni care pot să-şi asume ipostaza). Inter nu e în situaţia asta. Iar până nu va redescoperi logica şi rostul liderului, ziarele o vor întreba, de fiecare dată mai acru, dacă nu-i e ruşine.

Comentarii (18)Adaugă comentariu

Bugar (3 comentarii)  •  18 septembrie 2016, 15:37

Excelent articol. Foarte pertinent. Urmaresc cu interes comentariile dumneavoastra.

Do (1 comentarii)  •  18 septembrie 2016, 16:23

Trebuie vorbit aici despre declinul întregului fotbal italian. Dacă am inlocui Inter cu AC Milan sau cu naționala, comentariul dvs. r fi la fel de valid. In plus, in afara de lipsa liderilor trebuie discutata lipsa valorilor in general si lipsa antrenorilor de calitate.

M Mihai (8 comentarii)  •  18 septembrie 2016, 18:10

Daca Inter e in cadere libera, ce club, ce traditie, ce sa mai spunem de Rapid, Arges, Timisoara sau chiar Dinamo ?

alex21 (2 comentarii)  •  18 septembrie 2016, 18:53

frumos spus…Zanetti si azi ar fi mai bun decat lateralii Interului

Mihai (1 comentarii)  •  18 septembrie 2016, 21:52

Sunt total de acord cu ce ai spus mai sus, dar acesti lideri nu cumva se nasc in timp? Oare Facchetti, Bergomi si Zanetti au intrat pe teren de la primul meci in tricoul Interului cu autoritatea de care ai adus vorba sau si-au construit-o (aratat-o) de-a lungul timpului? Intr-adevar este o perioada rusinoasa pentru Inter, dar si una in care, cred eu, exista lideri (Icardi, Banega, Miranda – poate nu de calibrul celor mentionati de tine), trebuie doar sa mai treaca un timp pentru a putea observa acest lucru.

Cu respect, suporter interist

Dan (1 comentarii)  •  18 septembrie 2016, 21:57

Frumos! !Dar iată ca au batut Juventus ul magic!! Mai putin magic momentan! !

Cosmo (22 comentarii)  •  18 septembrie 2016, 22:01

Acum nu e nimeni la preluare, dar va apare cineva la un moment dat.
Nu-i graba, astfel de simboluri nu se nasc așa ușor, cum deșartă seicii portofelul. 🙂

Fenris (1 comentarii)  •  18 septembrie 2016, 22:52

Tocmai i-au batut pe Iuventus cu 2-1. Nu zic ca articolul nu e bun, dar…

ciupi (17 comentarii)  •  19 septembrie 2016, 7:25

ati scris textul inaintea partidei de aseara?!

florian (2 comentarii)  •  19 septembrie 2016, 9:08

perfect adevarat, cu cateva precizari: traduceti si in limba romane italienismele, chiar daca suntem ,,latini de la Traian si Decebal”, cu apartenenta religioasa slavono-bizantina…si totusi, Inter juve 2-1…

Marcovici (180 comentarii)  •  19 septembrie 2016, 9:52

Nici Icardi?!

Emilian (15 comentarii)  •  19 septembrie 2016, 11:19

Foarte frumos si corect spus! Dar oare nu cumva problema vine de undeva mai de sus?! In perioadele lui Fachetti, Bergomi, Zanetti, peste toti nu trona cumva autoritatea lui Moratti? Cine e acum patron? Un „no name” cu bani.

Ardeleanu’ (17 comentarii)  •  19 septembrie 2016, 11:33

Frumos scris, dle Paraschivescu!
Numa´ de bine!

Fibra (26 comentarii)  •  19 septembrie 2016, 12:17

Si uite asa cum-necum Inter a batut pe Juve. Sa speram ca nu va fi o intamplare.

nimeni (1 comentarii)  •  19 septembrie 2016, 22:33

nimeni

Ilie (86 comentarii)  •  20 septembrie 2016, 9:44

@ Emilian : bine pusa problema. Dar mie imi vine sa cred ca Inter are suporteri prea de calitate ca perioada asta sa nu fie decit una de tranzitie cu turbulente

Anonim (166 comentarii)  •  20 septembrie 2016, 15:14

Liderul de valoare al echipei actuale este Icardi, cel mai eficient dintre componenti. Ca personalitate, nu-l pot judeca indeajuns de bine, insa nu prea seamana cu Facchetti, Bergomi sau Zanetti (lider de echipa mai ales prin longevitate, dar mai putin valoros decat ilustrii sau predecesori). Inter-ul actual mi se pare un amalgam nu prea reusit de nationalitati (prea multi sud-americani si slavi, prea putini italieni care sa conteze), stiluri si personalitati; Mancini (in prima perioada) si Mourinho au reusit sa-i aduca la un numitor comun, insa de Boeur nu pare capabil sa-i capaciteze in aceeasi masura! A.

Anonim (166 comentarii)  •  25 septembrie 2016, 8:36

R.P. Am observat ca atunci cand scrieti despre o echipa evolutia respectivei echipe se inverseaza: ati scris foarte frumos despre Petrolul dupa victoria de la Plzen si stim ce s-a intamplat cu clubul prahovean dupa aceea; in acest articol deplangeti absenta unui lider al lui Inter si echipa a inceput sa castige, iar Icardi a ajuns deja la 6 goluri! Mi-ar placea sa scrieti si despre echipele mele favorite, cea din Franta fiind antrenata (nu stiu pentru cat timp) de Viorel Moldovan! A.

Comentează