Radu Paraschivescu

Drumul din lumea sportului către lumea cărților este mai scurt decât pare. În fond, totul este o problemă de sintaxă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Paraschivescu
Ţara „nu cumva”-urilor

Campionatul înaintează spre ultimul minut al ultimei etape ca sergentul din poezia lui Alecsandri: „târând al lui picior”. E o ediţie de risc şi de asterisc, căreia i se va cuveni o notă de subsol în statistici: „Campionat început în […]

...

No panic, Man, sau „Primiţi cu fotbalistul?”

Ce rost are să vorbeşti despre un transfer după realizarea lui? E mult mai bine să baţi toba sau câmpii înainte ca el să eşueze. Asta dacă s-a pus cu adevărat problema ca un fotbalist să plece de la clubul […]

...

Vulturul a aterizat. În cap

Jucând aşa cum o face în ultimele meciuri, Lazio are şanse ceva mai mici să devină campioana Italiei decât are proaspătul candidat Kanye West să câştige alegerile prezidenţiale din America, eventual cu sloganul „Yes, we Kanye”. Elon Musk şi-a anunţat […]

...

Gripa vrajbei noastre

Sinteza cursului scurt de epidemiologie a fost rostită sâmbătă de specialistul Bogdan Vintilă: „Coronavirusul este o gripă cu un marketing foarte bun”. Pe aceeaşi logică, tigrul este o mâţă cu un marketing de poveste. Nu ucide doar şoareci, ci şi […]

...

Lecţia de sănătate

De-a nibelungul şi de-a nivelatul Germaniei, Bayern München îşi continuă defilarea. Mai sunt patru etape şi va fi din nou campioană. Clar, curat, fără scenarii de tipul „Ce-ar fi fost dacă?”. Şansele celorlalte echipe la titlu sunt astăzi fantezii aritmetice.

[…]

...

Să ne bucurăm. Oare?

Am căutat literatură carcerală adevărată la tîrgul de carte. Proastă idee

Permalink to Să ne bucurăm. Oare?
luni, 23 noiembrie 2015, 10:34

Ieri s-a încheiat Gaudeamus. Ducă-se! Cinci zile de ifose, veleitarism şi impostură. Unde te întorceai, dădeai peste cîte-o aiureală.

Te duceai la Polirom, hop! Salman Rushdie şi „Doi ani, opt luni şi douăzeci şi opt de nopţi”. O escrocherie de cea mai joasă speţă! Adică, înţelegeţi dumneavoastră, un fel de „1001 de nopţi”, dar cu titlul schimbat,  fiindcă aşa-zisul scriitor se crede un fel de Şeherezad, cînd de fapt e nici mai mult nici mai puţin decît Şmecherezad. Unde mai pui că născoceala pehlivanului ar fi apărut, vezi Doamne, după nu ştiu cîţi ani de dat textul la pilă.

Cîţiva paşi mai încolo, la Humanitas, altă izmeneală. Mircea Cărtărescu se făloşea impenitent că a gîdilat timpul sub burtă cinci ani ca să producă „Solenoid”, o broşură de 840 de pagini cu un titlu care trimite la bobine. Aşa e cînd ajungi pe lista Nobelului, îţi permiţi orice.

Sînt doar două exemple despre cît de strîmbă e lumea în general şi lumea de la Gaudeamus în special. Şi e greu să nu te înece revolta. Pe de o parte fiindcă, de exemplu, domnul acesta cu bobina lui a prostit vreo cinci-şase sute de oameni să-l asculte la lansare şi alţi nu ştiu cîţi să-i ceară autografe vreo două ore. Pe de alta, fiindcă pe scriitorii adevăraţi nu-i găseşti nici la Gaudeamus, nici la Bookfest, nici în librării. Nu sînt nicăieri.

Dacă nici asta nu e persecuţie, înseamnă că nu mai am proprietatea termenilor. Şi gîndiţi-vă că nu vorbim de trîndavi care clocesc un ou-bobină timp de cinci ani, ci de scriitori adevăraţi şi productivi. Oameni care scriu mult, bine şi repede despre orice. Sigur, luînd de oriunde şi de la oricine, dar astea sînt deja detalii. Plagiatul, am aflat, nu e infracţiune, ci activitate de interes comunitar. Plagiezi cum trebuie, ieşi mai repede.

Scîrbit de atîta Eco şi Barnes, de atîta Aldulescu şi Eliot, i-am vînat pe discreţii iluştri ai literaturii române. Am cerut la standuri un Copos, un Niculae, un Neţoiu, orice. Voiam să pipăi măcar una dintre cele cinci cărţi scrise în patru luni de puşcărie de unul dintre aceşti titani.

Aveam un chef năprasnic de nişte alianţe şi politici matrimoniale, mi-era poftă de niscai „Bioetanol, combustibilul viitorului”, îmi crăpa buza după nişte consideraţii despre valoarea energetică a biomasei. Şi mai ales voiam să demonstrez că fotbalul ăsta ponosit, pe care-l arătăm cu degetul şi-l sufocăm cu ironiile noastre, produce totuşi atîţia scriitori de sprint şi de calibru. Atîta literatură carcerală bună, nu Ion Ioanid şi alte vrăjeli. Păcat. Din atîtea zeci de titluri, să nu găseşti nici măcar unul. E nedrept, e scandalos, e absurd. Mi-e silă, Gaudeamus. Şi nu, nu pot să mă bucur. Bine c-aţi avut calendare cu Arsenie Boca.

Comentarii (29)Adaugă comentariu

Radu Vasilescu (1 comentarii)  •  23 noiembrie 2015, 12:23

Cum să găsești la Gaudeamus carti ale celebrilor,Becali( trei la număr), Copos’etc.? Toate cărțile lor au fost cumpărate de judecătorii care i- au eliberat!Citesc’zi și noapte,disperați să asimileze tot,au lacrimi în ochi,se bucură de ,,învățăturile,, ce izbucnesc la fiecare propoziție simplă!Apropo,în aceste carți nu găsești o frază! Asta- i tot adevărul!

liviu ardelean (12 comentarii)  •  23 noiembrie 2015, 12:36

Domnule Paraschivescu,felicitari pentru text! Saptamana incepe bine.

brazvan (30 comentarii)  •  23 noiembrie 2015, 12:38

bre nea radule, aici esti rau. si esti rau intr-un mod gratuit, intr-un articol in esenta corect, dar care nu-ti face vreo cinste deosebita. ma duce cu gandul ca oamenii mici au rautati pe masura…

LEFTER POPESCU (23 comentarii)  •  23 noiembrie 2015, 12:48

Domnule Paraschivescu,
.
se pare ca va este mai la indemana sa-l besteliti pe Cartarescu – pe care il stiti ca nu va prostesta – dar sa nu-l pomeniti (de teama sa nu intrati in libraria lui vocala ?) pe Gigi Becalu .

Apropo, acolo unde sunt cartile scrise de „milostivul GIGI” le veti gasi si pe cele scrise de colegii lui de puscarie. Putin curaj va trebuie sa-l intrebati .
.
ps- in locul judecatorilor care au luat in seama „operele” infractorilor , le-as fi cerut acestora sa prezinte in fata instantei de judecata manuscrisele (chiar si plagiate) dar sa fie scrise de mana lor . Macar atat.

ciprian (1 comentarii)  •  23 noiembrie 2015, 12:50

Logic ca nu s-au mai gasit cartile respective deoarece s-au vandut toate. Toante ca painea calda. Invidiosilor 🙂
Pai ati vazut dvs mafiot care sa se ingramadeasca la Gaudeamus?

Marcel (8 comentarii)  •  23 noiembrie 2015, 14:41

Chiar nu ştiţi unde este literatura „carcerală”? Tirajul a fost mic şi a fost integral achiziţionat de parlamentari… aşa pentru orice eventualitate!

Mihai231 (1 comentarii)  •  23 noiembrie 2015, 14:54

no coment….si cand te gandesti ca vroiam sa imi iau concediu si sa vin:))). Cineva m-a asigurat ca macar dintr-un anumit punct de vedere se aseamana cu :”Targul de carte de la Torino..!”:))).Sunt curios: „bookfest” este la fel…???? ..oh doamne….

catio (8 comentarii)  •  23 noiembrie 2015, 14:59

Da, drept la tinta! Numai ca, din pacate, pe acesti titani ai literaturii romane ii doare in basca de mistoul nostru. Ei isi vad in continuare de ale lor. Cine stie, poate pana la viitoarea condamnare.

somebody (8 comentarii)  •  23 noiembrie 2015, 15:53

Voi va faceti ca atacati iar justitia se face ca pricepe
(Scuze pt greselile de scriere dar pus si simplu ma inneaca greatza)

cucubau (1 comentarii)  •  23 noiembrie 2015, 16:14

Nu pot să cred !!!!!!!! S-au epuizat ;;operele;; lui Gigi ? Neamul nostru de unde să mai ia pilde de bună creştere şi credinţă ? Păcat de aşa pierdere de valori !!!

cristina (1 comentarii)  •  23 noiembrie 2015, 16:18

La targul de carti nu a participat si editura Rahova :))

Gretzky (1 comentarii)  •  23 noiembrie 2015, 16:24

Domnule Paraschivescu, imi pun jos sapca! Caci palarie nu obisnuiesc sa port! Un text acid, plin de humor negru, o incantare! Va citesc cu placere si, chiar daca nu ma mai uit la meciurile din Liga 1 romaneasca, e pierdere de vreme, astept serile in care sunteti invitat la DIGI Sport! Ati ramas printre putinii Oameni de carte care pot spune lucrurilor pe nume intro emisiune despre fotbal! Felicitari! Apropos,stati prin Titan sau am a vut o iluzie optica?

Silviu Dumitru (17 comentarii)  •  23 noiembrie 2015, 16:40

@ R.P. Nu-mi dau seama exact care va este opinia in ceea ce-l priveste pe Cartarescu. Daca vreti, fiti bun si lamuriti-ma, va rog.

martin_d (4 comentarii)  •  23 noiembrie 2015, 17:15

Nu le trebuie lor premiul Nobel! Ca, daca le-ar trebui, ar trimite un „un fratior” sa li-l aduca in seara asta pe o terasa la Herastrau. Iar Copos ar plati pe cineva sa-i faca o copie si s-ar plimba cu el ca insigna, dupa ce i-ar desena secere si ciocane…

PS: Foarte buna observatia lui Lefter Popescu, nici eu nu cred ca au fost in stare sa le scrie de mana, sa le tehnoredacteze in vreun fel, fie el si prin copiere!

nausea (1 comentarii)  •  23 noiembrie 2015, 18:03

Like !

„Necuvenita cinste!Astazi prostescul nostru scris se caftaneste” ar fi zis Ion Barbu (poetul si matematicianul, a nu se confunda cu eugen barbu, ca asta vedea lumea prin-cepele rosii, comuniste) la oricare dintre cartile scrise de puscariasii copos-niculae-netoiu …

manix177 (1 comentarii)  •  23 noiembrie 2015, 18:12

eu sunt fericit ca am reusit sa schimb 2 vorbe cu dumneavoastra. numa` bine!

Natal Banat (1 comentarii)  •  23 noiembrie 2015, 21:19

Mai nea brazvane, de d-l R. Paraschivescu a mai auzit lumea si poate sa-si dea cu parerea ca are ceva de spus; da’ de mata na auzit nici dracu’.
Asa ca mucles cu mitocaniile si trage apa!

iobagul (2 comentarii)  •  23 noiembrie 2015, 23:00

D-le Paraschivescu ma surprindeti… nu pentru ca ati partajat aceeasi cladire cu subsemnatul, ci pentru ca voiajand Humanitas, langa „ilustrii lustragii” de opere deja scrise – Patapievici, Plesu, Cartarescu – am vazut poza celui de al treilea P – Paraschivescu! Cine e sfertodoct gandeste ce o cauta nea Radu langa titanii scriiturii romanesti?! Eu va declar respect pentru ca va desolidarizati de niste fantose penibile care mimeaza cultura, fiind daor niste culturnici! Curaj si demnitate, marfa rara pe praful asta intelectual

Roman (1 comentarii)  •  23 noiembrie 2015, 23:21

Ca sa faci asa garagata ar trebui sa fii tu scriitor de calitate. Produci misto ieftin, nu literatura cu gust si te crezi sugubat. Esti finalul cuvantului.

coldsnap (1 comentarii)  •  23 noiembrie 2015, 23:32

Paraschivescu il critica pe Cartarescu…

E ca si cum mi-as permite eu (care n-am fost selectionat nici macar in echipa de fotbal a clasei in anii de scoala) sa-l critic pe Cristiano Ronaldo…

Ia sa vedem ce distinctii literare a obtinut nea Radu in ilustra sa cariera literara… in 2005, premiul national Ioan Chirila pt „Fanionul Rosu”… si cam atat… QED

Prietenul (1 comentarii)  •  24 noiembrie 2015, 0:53

Pasii pentru o lucrare stiintifica

Dintr-un respect nebun fata de profesori- dascali- cum ne place sa ii numim pentru ca toti empatizam cu lefurile lor mici, ne jucam in aprecieri si ignoram intrebarea, cum se scrie si cine scrie o carte de puscarie. Nu stiu daca ne e teama de raspunsuri sau de cat de grea ar putea sa fie cautarea raspunsului.
O ” lucrare stiintifica” – caci asa se numeste oficial in articolele unei legi de functionare a penitenciarelor este deja nascuta atunci cand persona condamnata decide sa o scrie/ publice.
Intr-o cronologie mai mult sau mai putin exacta, condamnatul urmeaza doi pasi: scrie o cerere catre directorul penitenciarului in care solicita dezlegare pentru a redacta opera si ataseaza acestei cereri o recomandare. Aici incepe sa apara ceea ce toti cei care redactati astfel de materiale ar trebui sa condamnati. Recomandarea nu poate fi decat una redactata, semnata si parafata de un profesor universitar- om cu titlu de doctor. …Stampilata de catre acesta, deci ea capata o forma oficiala, ca deh, orice hartie in Romania nu e hartie fara o stampila. Procurata cu ajutorul unei rude sau prieten, hartia cu pricina este dusa la penitenciar si ajunge la creator. La vederea cererii insotita de o recomandare, directorul unei inchisori aproba si ii da creatorului hartie si pix. Mai corect, creatorul este invoit de la muncile sale de pana atunci, spalatorie, tamplarie, etc. … si are ore zilnice pentru o perioada fixa sa poata redacta. Cum lucrarea este dinainte redactata, poate de profesorul care i-a redactat recomandarea sau de catre un alt mare teoretician, sef de scoli fotbalistice, persona cu multe alte carti si de necontestat, viitorul creator de lucrare stiintifica primeste printre conserve sau haine un plic ce contine cele n pagini ale lucrarii. Si incet incet se apuca sa le copieze.
Exista si o posibila forma legala, un act prin care iti alegi un consilier- indrumator , un personaj care iti asigura documentatia necesara.
Nu poti sa o dai „servita” cum se numea pe vremuri cand iti faceai lucrarea de control de acasa. O scrii de mana si daca pana acum uitasei sa mai scrii, acum reinveti.
In timp ce x- creatorul- copiaza, tot o ruda sau un prieten incepe asediul la editura. Exista o lista de edituri acreditate pentru publicarea de lucrari stiintifice, locuri respectabile. Insa fiecare loc respectabil are si un om mai putin respectabil. Si odata ce l-ai convins pe acesta sa isi asume oprobiul colegilor patroni de edituri, poti rasufla usurat. Aduci creatia primeste un ISBN din caietul de isbn uri al editurii, poate ca nici nu mai e citita si vizata de un redactor si o arunci in tipografie- aceeasi cu a editurii sau a unor prieteni. De obicei nu sta nimeni sa isi bata capul cu paginari sau alte fineturi, de aceea, pe nici una dintre astfel de opera nu vei gasi vreodata macar numele baiatului de la tehnoredactare.
Cu exceptia proprietarului FCSB care a riscat totul si a comercializat creatia, nimeni dintre ceilalti nu a tras mai mult de 300-400 exemplare. Si nu pentru ca nu ar fi putut trage 50 sau 100, dar parca e frumos ca la intoarcere sa ai ce aseza in biblioteca din spatele biroului.
Dupa ceva asteptare, suficient cat sa se usuce cerneala, se primeste CIP-ul, descrierea Bibliotecii Nationale, supremul semn al recunoasterii. Tipografia imprima CIP-ul, leaga cartea. Ruda sau prietenul ia drumul Bibliotecii Nationale unde depune un numar de exemplare si pe cel inchisorii unde duce un alt numar de exemplare. Insotite de o recenzie din partea omului cu recomandarea si de dovada ca a fost scoasa la o editura acreditata pentru lucrari stiintifice, lucrarea stiintifica ii daruieste creatorului cele 30 zile de fercire. Creatorul se poate odihni sau gandi la urmatoarea lucrare stiintifica.

bazileon (11 comentarii)  •  24 noiembrie 2015, 1:11

Misto caznit si enervant, cu atat mai mult dupa tutareala (sper ca bine renumerata, dupa buget) din emisiunile hidoase ale hidosului Wally Moraru.
Iar defilatul sub flamuri (Cartarescu, nobelizat malgre soi, Rushdie, publicity stunt-fatwavizat) lasati-i-il lui Basescu, alt calibru si nu va mai abateti de la edificarea operei proprii.

benaflek (2 comentarii)  •  24 noiembrie 2015, 8:27

cartile lui copos au fost rupte mai abitir ca cele cu neanicu pe bulevard in decembrie 89

Mihai ..lica (169 comentarii)  •  24 noiembrie 2015, 12:21

Bravo, putina rautate nu strica. Va poate doar dauna. Pe vizati in „doare in palarie“, expresie consacrata. Vizati se vor simti „negustorii“ de carti si scriitorii care au doar un neuron in plus.
In turneu, privesc de departe fenomenul. Ramin cu impresia ca fiecare va da de citit dupa chipul si asemanarea lui. Chiar si laudatorii tai nu pot renunta la reteta comunista de a da publicului cea ce cred ei ca trebuie citit. Presupun ca si discuta doar cu cei de teapa lor. De departe, fara nici un interes, trebuie sa spun ca nu-mi miroase a bine. Se creaza o elita, se creaza impostori, o moda de a-l citi pe nu stiu cine, altul oarecare bine promovat si colateral vinduta cultura corifeilor. Nu vind bine, nu cistiga mult, dar sint invitati peste tot, vezi doamne asta este … Eu nu va vad bine daca unul din astia ajunge ministru. Caci nu vad o cultura a cititului. Statisticile pe care le citesc eu arata ca jumate din tineri nici nu stiu sa citeasca un text de o pagina asa ca sa-l si inteleaga.
Opt sute de pagini !? Asta trebuie sa aiba o echipa mai mare decit Ken Follett.
Da-le la prosti si niste poezii cu poze ale lui Becali, barem se obisnuiesc sa citeasca. N-are voie sa scrie ? Eu sper ca astia o sa mai scrie multe, multe, carti. Iar Copos chiar e atacat gratuit. Oricum aluneca, e dat cu toate alifiile. Daca raminea la Rapid si in politica poate aveam parte de o surpriza ca in Argentina.
S-a mai tradus ceva din Andrea Camilleri ?

der_grosse (17 comentarii)  •  24 noiembrie 2015, 13:46

deci carturarescu s-a apucat sa scrie literatura tehnica sau? ar explica cei 5 ani, experimentele si cercetarile iau timp! cititul & intelesul lui Ampere si mai mult.
a propos, dvs mr. P cand intrati in bransa?

somebody (8 comentarii)  •  25 noiembrie 2015, 8:05

Domnule ParaschIvescu de ce va tot ivartiti in jurul cozii cei ce formati opinii siprin aparitia frecventa pe sticla aveti posibilitatea REALA DE A SCOATE PERMANENT OAMENII IN STRADA . Daca tot dai bobarnace justitiei ce te impiedica sa arati ca ai testicule si sa scrii transant ca SISTEMUL DE JUSTITIE DIN ROMANIA E UN URIAS RAHAT ?
Va tot gudurati cu totii pr langa subiect dar nu aveti nici unul sange-n pix sa spuneti transant lucrurilor pe nume.
Prima schimbare din societate trebuie sa se produca in sistemul de justitie care da tonul mediului in care celelalte activitati se desfasoara . Altfel e sat fara caini. Iar JUSTITIA TREBUIE SA PREVINA NU SA TRATEZE .
Va tot pretati la a gadila justitia in loc sa fiti clari si concisi.
Astept sa aratati ca aveti cojones nu fustita

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  25 noiembrie 2015, 10:53

Lamuriri

1. Da, stau in Titan. Nu e iluzie optica.
2. Raporturile mele cu Mircea Cartarescu sunt cordiale, afabile, afectuoase etc. Chiar saptamana trecuta am lansat o carte impreuna. Parerea mea despre cartile lui Cartarescu e in general foarte buna, iar uneori mai mult. Cine a crezut (si au fost cativa) ca l-am „impuns” sau l-am ironizat pe Cartarescu, precum si cei care cred ca l-as invidia, au citit neatent. L-am „impuns” si pe Rushdie, din care am tradus si pe care il citesc de fiecare data fascinat. Regret ca o ironie a putut fi rastalmacita atat de lejer. R.P.

dan (8 comentarii)  •  25 noiembrie 2015, 11:49

Toate bune si haioase dar … l-ati uitat pe tocmai-eliberatul Gheorghe Popescu . Eliberat si pe baza de har scriitoricesc . E-n aceeasi oala , ne place sau nu , cu cei trei amintiti in articol . E cuprins acolo , in acel ” orice ” . Clar ca beneficiaza de mai multa cautiune morala din partea iubitorului de fotbal dar e de-acolo . Chiar daca ati incercat probabil sa-l treceti cu vederea .

razvan (1 comentarii)  •  25 noiembrie 2015, 18:49

in tonul articolului
generatia de scriitori de care se vorbeste in articol s-ar putea numi in istoria literaturii romane generatia douamiizecistilor, care a urmat optezcistilor intre cele doua nu s-a scris nimic notabil

Comentează