Radu Paraschivescu

Drumul din lumea sportului către lumea cărților este mai scurt decât pare. În fond, totul este o problemă de sintaxă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Paraschivescu
Ochi de Şoim, Pană de Fotbal

Până în deceniul trecut, a spune „challenge” în tenis era o provocare. Hawk-Eye, ochiul electronic proiectat de englezi iniţial pentru cricket, a apărut totuşi şi la meciurile de tenis. Fără traume, fără mişcări de protest, fără întrebări muiate în bănuieli, […]

...

Era TASu’, bă!

V-a fost dor de noi? Unii sărbătoresc, alţii proclamă. Unii cântă şi dansează, alţii murmură şi şuieră. Unii fac fotografii, alţii fac mărunţel din buze. Şi unii, şi alţii se consideră campioni. Întrecerea s-a încheiat cu două învingătoare. Sau cu […]

...

Complot şi bănuială

Iuda, Guy Fawkes, Claus von Stauffenberg, Iago şi baciul ungurean, plus cel vrâncean, participă la ultimele etape din Liga I. Palmaresul în ale complotului le justifică şi chiar le reclamă prezenţa. Play-off-ul devine un ghem de urzeli greu de desluşit […]

...

Discordie şi iscordie

Francisco Román Alarcón Suárez, zis Isco, n-a jucat în meciul Real-Valencia, câştigat de-a buşilea de Real. Operatorii l-au filmat de câteva ori pe bancă, parcă pentru a da de înţeles că locul lui nu e acolo. Şi, în mod normal, […]

...

Removal

Vocea arbitrului s-a auzit limpede: „Removal!” Ilie Năstase a fost scos de pe banca echipei de tenis feminin a României şi din arenă. Iar cuvântul englezesc a răsunat tocmai într-un meci de Fed Cup cu Marea Britanie. Nu e o […]

...

Ce-ţi doresc eu ţie, de Irimescu

Jucăm rugby cu Franţa. Poate fi dureros, dar merită

Permalink to Ce-ţi doresc eu ţie, de Irimescu
luni, 21 septembrie 2015, 10:02

Cu toată frumuseţea lui virilă, rugbyul deschide uneori capcana lirismului prost plasat. Ba chiar nătîng. Cînd lipsesc rezultatele, intră în scenă clişeele: ieşitul de pe teren cu fruntea sus, lecţia de demnitate conţinută în orice placaj şi meleu, căzutul de pe un cal frumos şi – peste toate – onoarea. Rugbyul e, prin excelenţă, sportul onoarei şi al unei anume forme de nobleţe aspre, cu pomeţii învineţiţi. De la „Elogiul efemerei performanţe” de Dumitru Manoileanu la „This Sporting Life” de David Storey – cu un film în care Richard Harris îl joacă exemplar pe Frank Machin – , cărţile despre rugby, fie ele eseuri sau romane, nu uită să vorbească despre coeziunea sobră a rugbyştilor sau despre poetica traumelor prin care trec pe durata unui meci. Poate tocmai de aceea a făcut atîta vîlvă butada după care fotbalul ar fi un sport de gentlemeni practicat de golani, iar rugbyul un sport de golani practicat de gentlemeni. (Oscar Wilde a avut altă părere, şi anume că un meci de rugby e o ocazie excelentă de-a ţine 30 de derbedei departe de centrul oraşului.)

Astăzi, un meci de rugby România-Franţa nu poate fi o veste bună pentru noi. De fapt, ar fi o veste la fel de proastă ca un meci de handbal masculin România-Franţa. Cu o deplină lipsă de logică, prezentul şubred se sprijină pe un trecut solid şi uneori glorios. Ce-ar fi însemnat un meci de handbal cu francezii acum 40 de ani ne pot spune Birtalan, Voina, Gaţu, Kicsid, Penu, Stockl, Cozma, Grabovski sau Drăgăniţă. Ce-ar fi însemnat un meci de rugby cu francezii cu trei-patru decenii în urmă ne pot spune Aldea, Fuicu, Paraschiv, Dărăban, Enciu Stoica, Bucos, Ion Constantin sau Borş. Celor mai vîrstnici le răsună şi astăzi în urechi comentariile TV ale lui Dumitru Tănăsescu sau Anton Groman. Iar pe retină le defilează isprăvi cu iscălitură neaoşă, dintr-un timp cînd francezul era francez, iar neamţul neamţ.

Valeriu Irimescu e omul care a bătut singur Franţa pe 1 decembrie 1968. A doua zi, „L’Equipe” a conchis cu litere de manşetă: IRIMESCU 15-FRANCE 14. Fapta lui a alimentat victoriile de mai tîrziu, inclusiv epopeicul 15-0 de pe Giuleşti, cu 20.000 de oameni în tribune. Valeriu Irimescu trăieşte de ani buni în Franţa, semn că destinul îşi permite destule ironii benigne. Are şaptezeci şi cinci de ani şi o figură de universitar exigent. Ar fi frumos să-l întrebe cineva ce doreşte naţionalei de rugby a României pentru meciul de miercuri cu Franţa lui Michalak.  N-aş paria deloc pe un răspuns bont, pe o formulă bătătorită, pe o platitudine indigestă. Cred mai degrabă că Valeriu Irimescu şi-ar privi cîteva clipe interlocutorul prin ochelarii cu lănţug şi apoi i-ar răspunde: „Le doresc să revadă meciul Japoniei cu Africa de Sud”.

Comentarii (17)Adaugă comentariu

altus (1 comentarii)  •  21 septembrie 2015, 11:34

Un articol excelent!

GOGOBERIDZE (9 comentarii)  •  21 septembrie 2015, 11:54

Atata vreme cat rugbyul nu va imprumuta din vanitatea si orgoliul fotbalistilor va ramane un sport al gentelmenilor.Se pare ca este pandit de mercantilismul din fotbal si cat de curand va impartasi aceiasi soarta,daca acest lucru chiar nu s-a intamplat.Foarte frumos si pilduitor rememberul,dar ati uitat un mare sportiv Radu Demian.A debutat international la meciul Romania -Franta 11-5 in anul 1960,an si ani de glorie ce vor urma pentru rugbyul romanesc.Felicitari domnule Paraschivescu pentru eleganta cu care sustineti valorile romanesti.PS Acesta chiar ca este un sport numai pentru intelectuali si cum acestia sunt astazi intruvabili si rugbyul este ceva mai rar astazi la noi.

der_grosse (15 comentarii)  •  21 septembrie 2015, 12:08

da. romanul e in gena lui intima un japonez. precis.

vasco (44 comentarii)  •  21 septembrie 2015, 14:37

Perfect!

Gheorghe Cheveresan (7 comentarii)  •  21 septembrie 2015, 15:23

Citindu-va ma simt ,pe durata articolului, cititor.E destul de placut sentimentul, in increngatura cotidianului plin de manele, Clickuri,Showuri cu pacat,etc.

catio (8 comentarii)  •  21 septembrie 2015, 15:45

Irimescu, Demian, Penciu, Morariu, Tibuleac, Wusek, Ciobanel…eh, ce vremuri! Nu trebuie neaparat ca rugbystii nostri sa revada meciul Japoniei cu Africa de Sud, e suficient sa treca in revista aceste nume.

Dan (5 comentarii)  •  21 septembrie 2015, 15:52

Parca si Constantin le-a bagat 15 frantujilor …

Octavianus (1 comentarii)  •  21 septembrie 2015, 15:54

Frumos si simplu din condei si din fotoliu, situatia este insa mult mai simpla si de-a dreptul dramatica, daca tot vorbim de ceea ce a fost rugbyul sa ne spuna noua….chiar cine sa ne spuna ? unde sunt Farul Constanta ? dar marea Grivita Rosie, nu vorbesc de umbre, vorbesc de echipa care l-a dat pe „Capone” pe Cornel Scarlat, cate echipe avem in Super liga ? cateva cifre Japonia ca tot este echipa zilei are legitimati 108.000 jucatori, Franta 98.000 desigur este vorba si de populatie…etc, Romania are 7.600, despre ce vorbim ? Am jucat rugby 12 ani, erau in divizia A doua serii valorice cand bateam Franta, in divizia B trei serii, acum personal ma bucur ca mai existam ca Digi transmite acest regal de rugby si savurez fiecare faza, ce-i doresc echipei Romaniei ? ca atunci cand iese de pe teren sa aiba curajul sa se priveasca unul pe celalat in ochi si sa stie ca au dat totul, pana la ultima picatura de energie si de stiinta jocului, daca vor face asta vor fi si rezultate pe masura. Hai Romania !! Am mare incredere in voi STEJARILOR !!

victor L (44 comentarii)  •  21 septembrie 2015, 19:10

Parerea lui Oscar Wilde despre „cei 3o de golani” n-o stiam, dar m-a facut sa pufnesc in ris 😛
Si da, jocul japonezilor a fost demn de kamikaze; atunci cind au avut ocazia sa egaleze au refuzat, preferind riscul unui atac care le-a adus victoria.
Succes, stejarilor.

Gabriel Florea (1 comentarii)  •  21 septembrie 2015, 21:52

Ce-ti doresc eu tie… domnule Radu Paraschivescu…

11 martie 2011. Japonia. Fukusima. Accident nuclear. Dezastru in Japonia. Tsunami… Familii distruse… Copii disparuti… Apele inghit totul… Mai putin o natiune ca Japonia…
19 septembrie 2015. Anglia. Campionatul Mondial de Rugby. Japonia bate Africa de Sud cu 34 -32. Un adevarat TSUNAMI.
Ce ar fi trebuit sa se intample intr-o redactie de sport?
Asa cum ne-a obisnuit de atatea ori Gazeta Sporturilor a fost dintotdeauna sensibila la evenimenele nesportive si a relatat pe larg evenimentele cele mai importante.
Gazeta Sporturilor a reliefat incepand cu pagina intai cele mai importante stiri ale tragediei din Japonia. Si a continuat constant sa-si informeze citititorii de sport cu informatii proaspete.
Victoria Japoniei de la Campionatul Mondial de Rugby a fost scrisa, eventual din redactie, in ziarul de duminica pe doar 3 coloane in pagina 17. Cativa quadrati aruncati in coltul unei pagini.
Spilul unei stiri , gaselnita sau evenimentul gazetareasc daca nu e fructificat atunci cand ti se ofera pe tava se numeste neprofesionalism.
Raspunsul la tragedia din 11 martie 2015 era ca duminica 20 septembrie 2015 Gaseta Sporturilor sa aiba pe frontispiciul paginii intaia o poze de la un TSUNAMI al tragediei la un TSUNAMI la victoriei.
Surpriza e colosala si nimeni nu a bagat-o in seama din punct de vedere gazetaresc.
Inchipuiti-va ca un karatist sau un sportiv de tenis de masa sau un sportiv de lupte din Africa de Sud ar invinge un nipon la disciplinele mentionate.
Mergand mai departe ce s-ar intampla daca un SAMURAI din Johannesburg (daca ar exista) i-ar da lectii unuia din Tokio.
Pacat… mare pacat…
Ar fi fost cea mai frumoasa pagina intaia si cel mai frumos cadou pentru o natiune ca Japonia.

P.S. – Va rog sa va uitati pe blogul tolo.ro la articolul „‘Uniunea Europeana pupa unde scuipa DNA si SRI” la comentariul facut cu ocazia Campionatului Mondial de Rugby. Mi-am cerut scuze domnului Tolontan ca am abordat un asemenea subiect la o alte tema prezentata. La sfarsitul paginii se afla randurile mentionate de mine si sper sa faceti ceva.
Va multumesc

maistor kokir (3 comentarii)  •  22 septembrie 2015, 0:32

o singura observatie, de cand ma stiu, nu-s nici tanar nici batran, de prin anii 90 ma uit la rugby/handball etc … se vorbeste ce mare echipe am avut candva la cele 2 sporturi, hai sa facem o DISTINCTIE clara,e de datoria tuturor care cunoastem cat de cat, istoria sportului romanesc .. la handball am avut o mare echipa, am luat 4 titluri mondiale in 13 ani ,DAR la rugby n-am fost nici pe departe atat de sus , aveam niste realizari in meciuri amicale cu unele echipe din six nations, sa mai spunem ca multe din aceste meciuri amicale(meciuri test cum se zice la rugby) nici macar nu erau incluse in palmaresul echipelor respective … sa spunem clar Romania la rugby,in epoca de aur, era cam la nivelul actual al Italiei ,Georgiei …cel mult,un pic mai buni … deci niciodata n-am avut o echipa capabila sa castige un Six Nations, de campionat mondial,nici atat …

alex (5 comentarii)  •  22 septembrie 2015, 7:09

,,Ar fi frumos să-l întrebe cineva ce doreşte naţionalei de rugby a României pentru meciul de miercuri cu Franţa lui Michalak.,, …..păi, domnule Paraschivescu, nu era oare frumos să construiți acest eseu de la mici întrebări adresate domnului Irimescu? ….cine știe?

Dan Coe (6 comentarii)  •  22 septembrie 2015, 8:30

D-le Paraschivescu, va pretuiesc ca jurnalist de foarte multa vreme dar nu pot sa nu fiu trist cand vad ca scrieti despre rugby din an in paste (de fapt, e prima scriere de acest gen pe care am citit-o) …Nu mi-o luati in nume de rau, insa riscati ca putina insa cunoascatoarea lume a rugbyului de la noi sa va considere un oportunist daca nu un clandestin. Aplecati-va asupra rugbylui caci sunteti un om cu sensibilitati cu totul aparte si va avea de castigat atat rugbyul cat si noi impreuna cu dvs.

Aurel (1 comentarii)  •  22 septembrie 2015, 11:47

Stimate domnule Paraschivescu, cu permisiunea dumneavoastră vă invit să citiţi aventurile unor liceeni din perioada 4 Sept-1 Nov. 1989, în timpul participării ca brigadieri pe Şantierul Naţional al Tineretului, Canalul Magistral „Siret-Bărăgan”! Acestea sunt cuprinse în cartea „Am fost brigadieri fericiţi”, scrisă după jurnalul zilnic întocmit în acele zile. Vă rog să îmi daţi o adresă de email unde aş putea să vă transmit un exemplar gratuit, sunt convins că vă va plăcea! Mai multe detalii aici: http://bit.ly/1P88SeW Vă mulţumesc anticipat!

Raz (1 comentarii)  •  22 septembrie 2015, 13:13

17 iunie 2006, stadionul Cotroceni, amical de gala doar pentru noi, cu Franta;
in ultimele minute primim lovitura de pedeapsa in 22-ul francez la scorul de 55-11; toata lumea se asteapta sa jucam in tusa dar, la indicatia capitanului de echipa Sorin Socol, o dam la bete…
..au urmat, apostrofari, fluieraturi, un dialaog cu cuvinte grele intre Socol si public si ce sa vezi? nu am pierdut la 11 am inscris trei puncte uriase, si am pierdut dar cu doar 55-14….
…am plans de ciuda cu gandul la vremurile cand, Romania cu Mr. Penalty King in teren, invingea Franta la zero…..
sambata, prin ceea ce au jucat, japonezii m-au cucerit pe viata si da, am lacrimat de emotie si de admiratie!!
D-aia noi suntem romani, si japonezii, japonezi.

barbu brailoiu (30 comentarii)  •  25 septembrie 2015, 10:37

aveți dreptate. dar… au mai trăit / jucat și alții acolo, în Franța. și…. nez crochu . a bon entendeur, salut!

Ilie (55 comentarii)  •  8 octombrie 2015, 14:53

Dl Paraschivescu, ma alatur si eu Dlui Dan Coe ptr a va solicita mai multa apropiere si interes al dvs fata de acest minunat sport. E de dvs. Valori comune. Evocarea lui de catre filtrul dvs ne-ar bucura intr-un mod nespus. Unic, din toate punctele de vedere. Va rugam