Radu Paraschivescu

Drumul din lumea sportului către lumea cărților este mai scurt decât pare. În fond, totul este o problemă de sintaxă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Paraschivescu
Ţara „nu cumva”-urilor

Campionatul înaintează spre ultimul minut al ultimei etape ca sergentul din poezia lui Alecsandri: „târând al lui picior”. E o ediţie de risc şi de asterisc, căreia i se va cuveni o notă de subsol în statistici: „Campionat început în […]

...

No panic, Man, sau „Primiţi cu fotbalistul?”

Ce rost are să vorbeşti despre un transfer după realizarea lui? E mult mai bine să baţi toba sau câmpii înainte ca el să eşueze. Asta dacă s-a pus cu adevărat problema ca un fotbalist să plece de la clubul […]

...

Vulturul a aterizat. În cap

Jucând aşa cum o face în ultimele meciuri, Lazio are şanse ceva mai mici să devină campioana Italiei decât are proaspătul candidat Kanye West să câştige alegerile prezidenţiale din America, eventual cu sloganul „Yes, we Kanye”. Elon Musk şi-a anunţat […]

...

Gripa vrajbei noastre

Sinteza cursului scurt de epidemiologie a fost rostită sâmbătă de specialistul Bogdan Vintilă: „Coronavirusul este o gripă cu un marketing foarte bun”. Pe aceeaşi logică, tigrul este o mâţă cu un marketing de poveste. Nu ucide doar şoareci, ci şi […]

...

Lecţia de sănătate

De-a nibelungul şi de-a nivelatul Germaniei, Bayern München îşi continuă defilarea. Mai sunt patru etape şi va fi din nou campioană. Clar, curat, fără scenarii de tipul „Ce-ar fi fost dacă?”. Şansele celorlalte echipe la titlu sunt astăzi fantezii aritmetice.

[…]

...

Scuze pentru victorie

Córdoba-Real sau victoria care te obligă să roşeşti.

Nu poţi trece mereu peste ştacheta exigenţei. Se mai întîmplă s-o dobori, ba chiar să te strecori pe dedesubt. Dopat şi îndopat cu iluzia succesului nesfîrşit, suporterul nu acceptă că vine o […]

luni, 26 ianuarie 2015, 9:25

Córdoba-Real sau victoria care te obligă să roşeşti.

Nu poţi trece mereu peste ştacheta exigenţei. Se mai întîmplă s-o dobori, ba chiar să te strecori pe dedesubt. Dopat şi îndopat cu iluzia succesului nesfîrşit, suporterul nu acceptă că vine o zi cînd ţie, idol cu milioane de tricouri vîndute, nu-ţi iese nimic. Cînd retorica superlativistă din jur nu-ţi poate camufla cele nouăzeci de minute de mediocritate. Cînd un prăpădit de 2-1 cu penalty în minutul 89 seamănă mai mult a eşec decît a izbîndă. Şi cînd, înfăşurat în imprecaţiile unor gazde ostile, te simţi obligat să prezinţi scuze fiindcă ai cîştigat. Degeaba te disculpi, degeaba invoci bioritmul sau necazul în familie. Puţini te ascultă şi nimeni nu te iartă. Dac-ai fi pierdut – aşa cum era normal să se întîmple – , ai fi găsit consolare şi empatie pretutindeni. Fiindcă n-ai acceptat să fii carul răsturnat de buturugă, ai plecat la vestiar cu timpanele găurite de ranchiuna celor care au sperat pînă în ultima clipă.

Trebuie Real să prezinte scuze pentru meciul mizerabil de sîmbătă? Da, spun esteţii şi învinşii. Nu, spun cei care ştiu că fotbalul are zone de umbră şi că nimeni, dar absolut nimeni, nu e scutit de impas. Real n-a jucat nimic, a avut primul şut decent în minutul 75 şi a părut apăsată de obligaţiile calendarului, dar şi ale propriei dimensiuni. Or, marilor echipe nu li se admite sincopa. Toleranţi cu Chievo sau Granada, devenim intransigenţi cînd obiectul analizei e Barcelona, Bayern, Real sau Juventus. Judecăţile se înăspresc, pe măsura aşteptărilor noastre înşelate. Dar nu vine nimeni să ne pună compresa pe frunte şi să ne sufle la ureche: „Se întîmplă, sînt oameni, nu roboţi. Şi pînă la urmă e un joc. Distrează-te, dacă poţi. Dacă nu, declanşează cruciade sau vinde sprayuri. Dar lasă fotbalul în pace!”.

Dincolo de meciul roşu şi negru al lui Ronaldo şi de absenţa lui Isco, Real a mai avut cîteva hibe. Una a fost fotbalul agrar-forestier al lui Khedira, om pe care doar un antrenor branşat pe umorul absurd îl poate tolera în echipă. O alta a fost concursul de gafe susţinut de Marcelo, Varane şi Ramos. În plus, pe tricoul numărului 24 de la Real stă scris „Illara”. E o greşeală de tipar. Eliminarea unui „l” ar arăta cum e de fapt ideea de-a cheltui 32,2 milioane de euro pe o rezervă boantă. A se adăuga, pentru întregirea tabloului, indolenţa de cabalină perplexă a lui Bale, sprinturile cu fruntea în zid ale lui Jesé şi sterilitatea supraplătită a lui James Rodriguez. Însă dincolo de toate astea, suporterul care va primi scuzele pentru victoria oribilă de sîmbătă va murmura că marea problemă a Realului e accidentarea lui Luka Modrić. De atunci a încetat Realul să valseze şi a început să falseze.

Comentarii (82)Adaugă comentariu

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  29 ianuarie 2015, 20:14

@ MICIURIN

Si cine-i Carthago, rogu-va? Nu cere nimeni genialitate pe banda rulanta, ci doar un pic de corazon, acolo. Asta m-a durut, ca baietii venisera in concediu. Era frumos la Cordoba, soare, cald, vreme de plimbare, dar n-ar fi stricat si un stropsor de fotbal. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  29 ianuarie 2015, 20:18

@ lute

La schimb, daca-mi dati voie. Ce impresie va fac laureatii Nobel pentru pace Gimenez si Raul Garcia? Si ce spuneti despre decizia arbitrului de-a nu fluiera nici macar fault cand tot Gimenez a facut sa-i tasneasca sangele prin jambiera lui Neymar, in campionat? Dar de gheata aruncata de Turan spre asistent ce ziceti? Cu simpatie, cum altfel? R.P.

Obiectiv (461 comentarii)  •  29 ianuarie 2015, 20:53

@ R. P.
Intr-o consecutie logica, dupa meciuri proaste soldate cu infrangeri si, apoi, cu victorii, ar trebui sa urmeze meciuri bune si cate 3 puncte!
N-as zice ca „granzii” Spaniei sunt chinuiti de echipele mici; Barcelona avea frecvent probleme cu Sociedad si cu Pamplona si cam atat. Pana in acest sezon, Real castiga clar la Valencia si chiar a invatat sa-i bata pe unde-i prindeau pe catalanii lui Pep si Vilanova, mai ales in ultima parte a „erei Mourinho”. Iar cei de la Atletico i-au subjugat pe favoritii dv. (cu exceptia finalei de la Lisabona), insa au mari probleme cu Luis Enrique si ai lui (cu un Neymar in mare forma). O.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  29 ianuarie 2015, 20:57

@ Obiectiv

Marea problema a lui Atletico nu e Barcelona, ci jocul de fotbal. Oamenii n-au aflat ca mingea e cea in care trebuie sa lovesti. Ce face Atletico, mai ales acasa, e dincolo de abjectie. Si vad ca Simeone e laudat, ba chiar propus pentru premiere. Nu mai am ce sa zic. R.P.

Obiectiv (461 comentarii)  •  29 ianuarie 2015, 21:16

@ R. P.
Pentru ce a obtinut cu jucatorii pe care-i are la dispozitie, Simeone chiar merita laudat! Totusi, cand adversarii sunt mai buni, Atletico practica un joc foarte dur, dapa chipul si asemanarea „gladiatorului” care a fost Simeone. O.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  29 ianuarie 2015, 21:55

@ Obiectiv

Pentru ce a obtinut cu jucatorii, Simeone ar trebui scos din fotbal. Daca jucatorii ar practica pe strada ce-i invata Simeone, ar fi inchisi pentru vatamare corporala. Iar Simeone n-a fost gladiator, ci rupator de oase. Il stiu de la Lazio, care era o echipa splendida, cu o multime de jucatori excelenti si o bruta: Simeone. Va invit sa nu elogiem niste oameni care transforma echipele in comandouri. Nu merita. Atletico, o scriu pentru a nu stiu cata oara, nu joaca fotbal. Asa ceva nu se poate numi joc barbatesc sau sport. E o magarie fara justificare. O mizerie. O infectie. R.P.

bogdan a (49 comentarii)  •  29 ianuarie 2015, 23:16

Dupe retragere, jucatorii lui Atleti au asigurate pozitii cheie in top management-ul Statului Islamic …
Nu inteleg ce se intampla cu Simeone, parca acum cativa ani nu era asa turbata echipa; in perioada in care au luat UEFA la Bucuresti jucau clar altceva. Pacat … chiar ma bucuram ca au intrerupt oligopolul Real+Barca.
Putem inlocui defunctele „pastele cailor” sau „calendele grecesti” cu „ziua in care Atletico nu ia galben”.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  29 ianuarie 2015, 23:53

@ bogdan a

Pentru mine lamuritor e felul cum au inceput sa loveasca (miseleste, fara adversar) Torres, Turan, Cani si Griezmann de indata ce au ajuns la Atletico. La Garcia nu ma mir, de la asa ceva (nu cineva) n-ai ce sa astepti. Dar Cani abia a facut trei dusuri pe Calderon si deja intra la rupere. La Villarreal juca fotbal, aici frange oase. Torres se duce cu crampoanele pe coapsa lui Ter Stegen dupa degajare etc., etc.

corvette59 (64 comentarii)  •  30 ianuarie 2015, 6:00

@ RP. , Gabriela Sabatini ,fosta jucatoare care si azi detine interdictia de a pune piciorul pe nisipul unuia din emiratele de azi . Cu un ris aproape jignitor l-a trimis la origine pe un emiras oarecare .Emiras care oferise 5 milioane de dollari pentru o noapte.Mai apoi omul a oferit dublu pt capul Gabrielei . Onoarea familiei al Sabah facea toti banii . Nu s-au gasit amatori !

Obiectiv (461 comentarii)  •  30 ianuarie 2015, 8:01

@ R. P.
Departe de mine gandul sa-l elogiez pe Simeone pentru fotbalul pe care-l practica echipa sa, mai exact pentru maniera in care intelege sa impuna jocul elevilor sai, insa rezultatele obtinute nu pot fi minimalizate! Atat, pentru ca personajul si stilul imprimat echipei nu-mi sunt deloc pe plac; fata de dvs., nici macar n-a trebuit sa-i suport (si sa inchid, eventual, ochii) antifotbalul practicat sub culorile unui club favorit!
Sabatini merita, intr-adevar, toate aprecierile sub aspect estetic; mai incoace, spre anul de gratie in care am ajuns, n-ati mai reperat vreo jucatoare demna de admiratia dvs.? O.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  30 ianuarie 2015, 10:01

@ bogdan a

Scuze: „fara minge”, nu „fara adversar”. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  30 ianuarie 2015, 10:03

@ corvette59

Bravo ei, fata faina. Emirasul o fi vazut „Indecent Proposal”. Dar parca termenii nu erau aceiasi. Si Redford n-a pus recompensa pe capul lui Demi Moore. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  30 ianuarie 2015, 10:04

@ Obiectiv

Sincer, am vazut destul de putin tenis in ultima vreme. Si nu m-a fermecat nimeni. R.P.

Obiectiv (461 comentarii)  •  30 ianuarie 2015, 15:12

@ R.P.
Inteleg, nimic altceva de comentat despre eternul feminin! O.

Mihai Bulica (169 comentarii)  •  30 ianuarie 2015, 20:42

Bulica Cuţu(dean) cel stelist

Circulă o glumă conform căreia dinamoviştii şi-au dat seama că singura lor şansă de a juca în Champignons League e să latre la Steaua, ori la Luna, ori sa-si ia la timp medicamentele.
Nu e Bulica, nu e mama, nu e tata, de vina ca este asa, este Flight of the Rat-ing.
Rat-ingu inseamna sobolani pe post de vedeta, Dracu-Lee, Bruce, Willis, adica juma de Potai care musca, inseamna singe ! Nu e Bulica, de vina ci este maneaua, sint vampirii.

Nu are nici o vina Cristiano Ronaldo ca e atit de mediatizat, saracu se simte dator sa reactioneze cind are probleme personale, cind il paraseste iubita rusoaica, cind nu-i merge jocul. Prea il fac toti ambitios si talentat, dar Ronaldica ramine cu cea mica, cam mototol ! Reactia e de inteles. Pacat ca nu si-a scos si ghetele, sa arununce cu ele, ori sa le lase pe teren in cel mai curat stil sovietic, caci nu degeaba i-a cautat zilnic rusoaica cocosul.

Nu m-am gindit sa intervin pentru un meci care nu m-a interesat si din care am vazut doar secvente. Dar:

Nu e Bulica, de vina ci cei nici 10 cm care ii lipsesc lui Sumudica, caci daca mingea trimisa de rapidistul Arone nu cadea pe bara ci, cu lipsa lui Sumudica, mai in interior, nu mai cadea nici acest articol. Asa ca, nu e Bulica, de vina ca comenteaz acum.

10 cm lipsesc unora si apare Rat-ingu.

PS, draga domnule R P
nu m-am fofilat, am „trait“ live chiar si setul 2, dar mai mult in scop stiintific, ori ca o muratura daca va place mai mult. Iar cind am „trait“ ca si Bou-chard Vaca-chard are complexe si nu vrea sa-mi faca placerea si sa bata, mi-am stricat de tot somnul si m-am pus pe citit.
Mai sper miine.
Hai Serena !

genu (110 comentarii)  •  31 ianuarie 2015, 6:27

Ziarele de ieri anuntau vindecarea miraculoasa a unei doamne din Moldova-un cancer de gradul IV rezolvat exclusiv cu ajutorul „regimului Monica Tatoiu”. Paradoxul face ca pe mine madame MT m-a facut sa renunt, cu multi ani in urma, la TV. Si cred ca sunt sanatos, slava, Domnului! Ma bucur ca am ales profilaxia, in loc sa trec prin emotiile si chinurile doamnei cu pricina. Desi, poate, as fi avut ca rezerva „efectul Gadea”- pastoralele acelea ce se lasa cu trasnete morale, in urma carora pacatul se da batut precum soricelul din genericul „Galei desenului animat” de altadata.
Asa ca, multumit, m-am premiat cu un film de opt seara la carciumioara din colt, unde bunul nea Tomita, chelnerul de-o viata al locantei, ma pune la curent mereu, fericit, cu ultimele arestari produse de DNA peste zi. Pret de vreo cateva beri, Liam Neeson si vreo cativa baieti au tras din toate pozitiile, reusind si performanta unica de a se salva dintr-un avion in flacari la bordul unui tanc parasutat-Arnold, mai putin prevazator, sarise candva dintr-un avion uitand sa-si ia parasuta, trebuind sa poarte negocieri grele cu gravitatia pentru o intoarcere la locul faptei. In timp ce savuram epopeea, la o masa vecina o mana de politisti de la circa mama isi strigau iubirea eterna fata de clubul breslei. „Cutudean, Cutudean,/ beep, Cutudean!” si „beep, beep, Steaua!” l-au facut sah mat pe bravul Liam, ramas acum doar pe post de Douglas Fairbanks modern. Apoteotic, un urias necrutator a tunat cu basul sau: „eu am dat foc la peluza Stelei in ’96”. Micul trib tocmai s-il gasise pe Leonidas, grupandu-se in spatele sau si asezonandu-i urletele razboinice cu aprobari cavernoase. Lupta cu „persii” a durat si dupa demisia eroilor ecranului, ecourile sale urmarindu-ma pana acasa. „Ce bine-i sa fii gangster”, spunea personajul principal din „Goodfellas”. Aferim.
Cu ani in urma frecventam alta carciuma „din colt”. Il insoteam, de fapt, pe un personaj de vreo 60 de ani, dl Fluture, revenit in tara dupa un periplu italian de 20 de ani. Era inebunit dupa muzica de opera si pretindea ca avusese abonament permanent la „Scala”. Cert e ca dadea bacsisuri fabuloase chelnerului de-acolo pe baza eternei promisiuni a acestuia ca o sa asculte si muzica clasica. Si fierul s-ar fi indoit, numai chelnerii nu si nu. Venit in tara numai pentru a-i petrece mamei sale ultimii ani,-„vara, numai udatul trandafirilor ma costa cateva milioane pe luna”, imi spunea el cu multumire de boier-, s-a impotmolit in tranzitia noastra fara de sfarsit, tras la fund de aceeasi lume care se imparte etern in „fraieri” si „smecheri”. Fara sticla sa de whisky bun si bani de flori pentru „gagici”.

corvette59 (64 comentarii)  •  31 ianuarie 2015, 7:02

@RP ,
Indecent proposal a aparut mult dupa episodul Sabatini – Sabah.Cu vreo 10 ani dupa ! De fapt ,s-a inspirat din episod plus chestiile picante adaugate .

Obiectiv (461 comentarii)  •  31 ianuarie 2015, 9:13

@ corvette59
Voi privi finala Cupei Asiei (tin cu Australia, evident) si sper intr-un egal intre Chelsea si City. O.

Mihai Bulica (169 comentarii)  •  31 ianuarie 2015, 9:38

Cuţu(dean) cel stelist

merci pentru ocazia sa revin, imi scapasera niste „beep”-uri vitale

Nea Tomita imi devine simpatic. Fanul celui mai tare club, Tomita, imparte si bilete la noua loterie ?
Frumoasa atmosfera. Melancolica. Nu cred ca a fost sticata de o mina de politisti. Trebuie priviti cu drac, cu compatimire dar si cu intelegere parintesca. Unde sa traiasca si ei pentru citeva ore frumoasa atmosfera de Champignons League, să se pregateasca, să latre si sa-si ia singurele medicamentele care ii ajuta sa viseze. Deja imi sint draci.

PS revin cum am zis caci uitasem:
nu e militia, toata facuta numai din potai, cum
azi nu e potitia, la fel cum
nu e Bulica, vinovat de mostenirea primita.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  31 ianuarie 2015, 12:26

@ corvette59

Eh, ziceam si eu. Am rasucit timpul. Sorry. Cred ca acum sunteti cuplat la Australia-Coreea. R.P.

genu (110 comentarii)  •  31 ianuarie 2015, 14:21

@Mihai Bulica
Ma bucur ca-l simpatizati pe nea Tomita. De obicei ma duc noaptea pe la el-aranjez dinainte. Cu un prieten sau singur. Dansul se culca in birou si ne lasa barul la dispozitie. Asa am vazut multe gale de box profesionist(ultima mea flebete sportiva-pompez in nestire si meciuri vechi de pe net), filme sau meciuri de tenis. Uneori, nea Tomita se scoala si-si pune si el o bere in fata. Mereu trist si tacut, cu ochi mari de pasare tragica. „E un pacat sa fii mereu asa de necajit. Nu poate fi totul asa de negru”, il sicanez eu. „Cum sa nu fiu suparat, domnu’, mata nu vezi ce coruptie e in tara asta!”. „Asta te doare pe mata”, plusez eu. „Nu mai trai prin delegatie, viata nu-i acolo, nea Tomita”. „Dar copiii nostri?”, mi-o intoarce el trist, dupa care se reintoarce, cu pasul sau timid, la culcare.
Intotdeauna am suspectat civismul de autobuz sau de coltul strazii ca ar fi impregnat cu impure frustrari personale. De asta, de fiecare data cand urmaresc prestatia vreunui Robespierre de troleu, ma gandesc la Constantin Baltaretu din „De ce trag clopotele…”. Gol, in sauna, cu ochii iesiti din orbite. Un Faun la paroxism. „Voi o tiranie ca-n Rusia”, tuna el. „L-ai prins pe corupt, harst in teapa”, intareste el ,cu un gest scos din tolba cu descrieri a unui Don Juan de Neanderthal.
Dar nu e cazul lui nea Tomita, un gentleman de altadata ale carui stangacii de adaptare la lumea noua le privesc cu mare simpatie.
Iar cu militienii n-am nimic. Imi pare rau, doar, cand se chinuie sa semene cu cei vanati de ei. Prea multa smecherie afisata, prea putina inteligenta emotionala. Cam atat.

cpt.ahab (20 comentarii)  •  31 ianuarie 2015, 14:23

Imi cer iertare ca intervin, dar m-a starnit ultimul Atletico- Barca. Dincolo de determinarea madrilena, ce a depasit limitele sportivitatii, mult mai deranjanta mi se pare ingaduinta si obtuzitatea arbitrilor. Cum sa treci in raport ca Arda Cupapuc a aruncat „gheata in afara terenului”, cand imaginile dovedesc cat se poate de clar ca a aruncat-o catre arbitrul asistent?! In felul acesta, unul dintre numerosii muresani ai lui Atletico beneficiaza de clementa la comisii. Madrilenii au depasit limitele pentru ca li s-a tot permis. In jocul din campionat, Neymar avea glezna plina de sange si nici unul dintre tot mai numerosii orbeti nu a catadicsit sa-i indice orbetelui de centru sa-i acorde vreo sanctiune agresorului. Exista o toleranta a multor fluierasi fata de out-siderii care provoaca si lovesc jucatorii de referinta. Si cand zic asta, ma gandesc si la CM’82, unde Nicu Rainea a ingaduit la nesfarsit martelarea lui Maradona de catre Gentile.
Sa nu ne mai miram ca fotbalistii exponentiali au si ei, la un moment dat, rabufnirile lor.

lute (42 comentarii)  •  31 ianuarie 2015, 14:45

departe de mine orice urmă de simpatie față de Simeone și gașca sa de anti-fotbaliști. ceea ce a făcut Turan e o mare mizerie și ar trebui să stea la odihnă vreo șase luni. și totuși, dacă tot au luat un trofeu anul trecut, aș fi preferat să fie CL… eram măcar scutit de tona de osanale la adresa concitadinilor, iar Ancelotti probabil că avea alt servici.

Mihai Bulica (169 comentarii)  •  31 ianuarie 2015, 15:34

De data asta nu uit nimic.
Multumesc mult pentru raspuns. Tomita imi devine si mai simpatic. Tomita vede tot. El stie. Nu este degeaba ingrijorat. Ar da o figura buna daca ai scrie o carte, desi la ce arati presupun ca ai scris deja ceva bun. Nu stiu daca tu, ori locul, Madridul lui Ronaldo, coruptia si prostitutia din Bucuresti, barul lui Tomita, ori uitarea ma face sa-mi amintesc de un roman citit cam de multisor al lui Cela. Stupul ? Marturisesc ca uit repede, din fericire, mi-a ramas doar asa ceva ca o imagine.

genu (110 comentarii)  •  31 ianuarie 2015, 16:31

Se scrie mult prea mult in tara asta. Daca grafomanii nostri (intotdeauna)lirici ar re/citi „Nuvelele” lui Th. Mann sau „Strainul” lui Camus, si-ar arunca condeiele in Dambovita. Eu prefer discutia la gard, ca bunica mea de pe mama traitoare intr-un sat ultraarhaic din Neamt-era situat in mijlocul unei paduri imense, cam o ora facea trenul prin ea. Numai acolo aflai ca Haralamb(„Buta”) al lui Ghita al alui Costache are „duca-se pe pustii” si de asta ii imputinat si galben ca ceara. Cheama a coliva, spuneau batranele. Apoi, cand n-avea cu cine vorbi, bunica facea carpete la un razboi centenar. Culorile, lana si firul le producea tot ea. Atunci canta. Ceva despre o mireasa din Namoloasa calcata de tren in ziua nuntii. Tren de pe vremea Kareninei, cand moartea mirosea a fum de carbuni si a poveste. Mai ales a poveste.
„Stupul” lui Cela il stiu doar ecranizat. Tin minte ca mi-a placut mult la vremea aceea-vreo 20 de ani. Mai incoace, Karwai a mai facut filme cu atmosfera similara, actiunea petrecandu-se in dulapii aceia uriasi din Asia, cu sertarasele lor infinite si oameni ce respira separati de o palma de zid, dar nu se cunosc.
Mi-a facut placere, stimate domn

corvette59 (64 comentarii)  •  2 februarie 2015, 2:10

@ RP & obiectiv ,

intr-adevar am fost cuplat la finala cu South Koreea. Foarte bine au jucat cangurii nostri fotbalisti ! Excelent , chiar ! Exceptie facind Samuel Mokbel (reporter sef la Daily Mail -sectia sport),nimeni inca nu critica victoria Australiei intr-o competitie in care nu are ce cauta .Fiindca asta e adevarul , nu-i asa ? S-au Israelul ! Dar despre asta n-ai voie sa scoti o vorba in ziarul lui Eitzak Mokbel .Este antisemitism de grad foarte inalt.

corvette59 (64 comentarii)  •  2 februarie 2015, 2:19

@ the same people ,

asa cum ai vrut ,asa s-a intimpla ! CFC – MCFC 1-1 .Nu stiu in ce masura ajuta pe cineva rezultatului . Poate pe CFC .

Ieri Arsenalul a dat de vatra cu AVFC , iar S’hampton a inceput sa mearga in cirje . Ozil , 2 meciuri , 2 superperformante . La fel si Theo . Eroii se intorc . Eroii locali ,vorba lui Mark Knopfel .

splendini (16 comentarii)  •  2 februarie 2015, 5:25

@genu:”Pai de aia am facu noi domne Revolutia franceza?”

Obiectiv (461 comentarii)  •  2 februarie 2015, 7:50

@ ccorvette59
Am fost conectat de doua ori la ceea ce se intampla in Australia: Cupa Asiei si Open-ul care inaugureaza seria turneelor de Mare Slem din acest an! A iesit cum am vrut, insa favoritii dvs. mi-au cauzat ceva pierderi lasandu-se egalati in timpul aditonal!
Am vazut prima repriza cu Villa, insa am aflat ca ce fost mai bun a urmat dupa pauza, incusiv o „dezmortire” din partea turcului. O.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  2 februarie 2015, 10:33

@ corvette59

A reaparut Ozil? O, ce veste! Imi pare rau, n-am vazut Arsenalul. R.P.

Bogdan (1 comentarii)  •  10 februarie 2015, 11:02

Respect pt obiectivitate.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  11 februarie 2015, 12:06

@ Bogdan

Multumesc, incerc s-o pastrez. R.P.

Comentează