29 februarie, zi liberă

Nou-născuta de la maternitatea din Nyon a scos primul strigăt

Două Ligi ale Naţiunilor, una din politică, a doua din fotbal, îşi trimit bezele prin timp. Între ele se întinde aproape un secol în care harta lumii s-a schimbat de […]

Nou-născuta de la maternitatea din Nyon a scos primul strigăt

Două Ligi ale Naţiunilor, una din politică, a doua din fotbal, îşi trimit bezele prin timp. Între ele se întinde aproape un secol în care harta lumii s-a schimbat de cîteva ori. Prima Ligă, înfiinţată după Conferinţa de pace de la Paris, a fost o necesitate. A doua, născută după un lung travaliu la Nyon, pare un capriciu, dar e în realitate expresia unei lăcomii sistematizate. A înfiinţa o asemenea competiţie într-o perioadă cînd fotbalul echipelor naţionale s-a diluat grav dovedeşte lipsă de scrupule şi foame de bani. Ce alt motiv poţi avea ca să încarci un calendar şi aşa aglomerat? Şi cît de naivi îi poţi crede pe oameni susţinînd impudic că răul pe care te pregăteşti să-l arunci peste fotbal e un bine? Lună de lună, multe echipe naţionale vin în silă la meciurile din preliminarii. Şi-atunci, ce resorturi le-ar putea stimula sîrguinţa o dată cu meciurile din noua Ligă?

Fotbalul fiind o afacere, fireşte că trebuie căutat profitul. Dar asta nu înseamnă transformarea fotbaliştilor în animale de povară care ies dintr-un meci oficial doar pentru a intra în altul. Suprimarea amicalelor e o inedită combinaţie de prostie şi cinism. Într-un amical testezi formule noi, efectuezi reglaje, umbli la acordul fin, pregăteşti variante de joc pentru meciurile oficiale. În momentul cînd toate meciurile devin oficiale, posibilitatea de experiment e sugrumată. Foarte puţini selecţioneri vor risca să trimită pe teren jucători-promisiune, puşi să joace pentru a confirma sau a infirma prima impresie. Liga Naţiunilor va fi o competiţie cu obiective precise, ceea ce înseamnă că meciurile vor avea miză şi vor ajuta la întocmirea de clasamente. E sufocant, e abuziv, e prea mult.

Săptămîna trecută a fost năşită Liga Naţiunilor (Goldsworthy Lowes Dickinson şi Woodrow Wilson vor fi tresărit pesemne în lumea mai bună în care s-au mutat). Şi s-ar putea ca UEFA să livreze şi alte noutăţi. De ce n-am avea şi o Ligă a Neamurilor? Sau a Naţiilor? Sau a Popoarelor? Sau a Populaţiilor? (Plăcinta unei Metaligi a Raselor sau a Seminţiilor încă n-a fost pusă la copt.) În condiţiile acestea, fotbalistul va păstra legătura cu familia şi prietenii prin telepatie, fiindcă accesul pe reţelele de socializare va fi interzis, în numele profesionalismului, al menajării şi al celor opt ore de somn pe noapte. Cît despre posibilitatea ca el să mai dea pe-acasă, ea va face parte din utopiile care însoţesc autoamăgirea. Se va juca nonstop, mai ceva ca la horă.

Între atîtea veşti proaste, şi o veste bună. În saloanele de la Nyon, UEFA a stat strîmb, a judecat drept şi a decretat că 29 februarie va fi totuşi zi liberă. Bogdaproste.