Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Un maraton se aleargă cu ochii

Când el dădea să intre, ostenit şi plin de colb, ăia tocmai ce ieşeau. Adică suiseră scaunele pe mese, dăduseră cu mopul, terminaseră de făcut monetarul. Barcelona, cu 25 de ani în urmă, Olimpiada. Hwang Young-Cho, tipul din Coreea de […]

...

Un trei şi patru de zero

Holger Geschwindner, antrenorul de baschet, tipul care ajunsese la Olimpiada din 1972 după ce deprinsese tainele acestui sport de la soldaţii americani cantonaţi în Germania Occidentală la finele WWII, ţinea ochii mari. Stătea, acolo, într-o sală de sport din Wurzburg […]

...

Bărcuţa de 65.000.000 $

Vremea-i călduţă, la fel şi apa de pe „Shuni Park”, atunci, în augustul Olimpiadei de la Beijing, în 2008. Înainte să ude ramele îşi aduc aminte de unde au plecat. Ethan Ayer, un tovarăş de-al lor, îi dusese, prima oară, […]

...

Schiorul care n-a văzut zăpadă!

Vameşii – un gagiu şi o gagică – îşi dau, strengăreşte, coate. „Înţelegem că proveniţi din Venezuela, pentru că zărim paşaportul, dar puteţi repeta încotro mergeţi?”. „Către Nordic World Ski Championships”, spune bărbatul. „Unde?”, şi cei doi izbucnesc în râs. […]

...

Jagrmeister!

Ultimele cuvinte din convorbire sunt acestea: „Jags, deci ne-am înţeles, da, te bagi la noi, OK?”. Telefon închis, alt număr format. „Coach, gata, l-am luat! De mâine e pe gheaţă!”. Unul dintre cele mai interesante transferuri din istoria sportului e […]

...

Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

E început de ianuarie, 1983. Viața se scurge din Mané Garrincha, omul care ar fi ajuns mult mai sus, dacă  olimpienii nu erau invidioși.

Un  ziarist de la ”O Globo” primește dezlegarea de a-i smulge ”Păsării Paradisului” ceea ce se va dovedi a fi ultimul său interviu. Mané-i pe pat, în pijama. Vorbește ușor, gesticulează, deseneză, în aer, scheme.

După o oră, e obosit. Reporterul lansează concluzia. ”Și cu ce ai rămas?” Garrincha se aplecă, greoi. De sub salteaua murdară trage un geamantan de lemn, dintr-acelea cu care se pleca la cătănie. Dinlăuntru scoate o poză îngălbenită de vreme, o tăietură dintr-un ziar. O sărută, mâinile-i tremură.

”Com isto, com isto!”. Imaginea-l reprezintă pe marele Pelé, plângând în timp ce-și îmbrățișează un coechipier. Coechipierul e Mané Garrincha. Cu ei doi pe teren, Seleçao n-a pierdut, niciodată, un meci oficial.

Peste nouă zile, ”Pasărea Paradisului” se stingea. Era înmormântat cu frântura din ziar. Ceea ce avea el cel mai de preț. Ceea ce-i  mai rămăsese.

Am citit povestea acum 20 de ani. De atunci încerc să fiu jurnalist.