Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Ion Iliescu, revoluţionarul

Gândeşte în română, suduie pe limba lui Voltaire. I se răspunde cu engleză, după ce mutările-s calculate-n spaniolă. Da, da, da, şahul e un sport al minţii jucat într-o perfectă linişte, dar muşteriilor de aici, din cafeneaua „Marzotto” din Buenos […]

...

Noaptea când Titanicul a scufundat onoarea

„Titanicul”, superlativul absolut din lumea mărilor şi oceanelor, a „bărbierit” aisbergul la 23:40, sâmbătă noaptea, pe 14 aprilie 1912, cu 2.224 de suflete la bord. La 1:05, a patra barcă de salvare, numărul 1, este lansată la apă. Capacitate: 40 […]

...

Zbor deasupra unui cuib de nori

La 9:00, dis – de – dimineaţă, l-au văzut. Nu era o nălucă, opt pupile ascunse sub ochelarii protectori priveau spre el. „Ţi-am zis că nu e OK să te pui cu mine, băiete!” au fost vorbele sale. Peste o […]

...

Tigrul care mângâia pietrele

Cinci ore şi jumătate stătuse storcit pe iarba din faţa blocului, până când procurorul dăduse voie să i se ridice cadavrul. Lume ca la urs, televiziuni, bliţuri. Jose Manuel Urtain, unul dintre cei mai mari boxeri din istoria Spaniei, de […]

...

Nicio secundă de prelungire

Să o lămurim din startul începutului, vorba celor de la „Divertis”, făuritori de umor adevărat. Roberto nu e fricos, din contră! Roberto e portar, iar despre ăştia se zice că n-au teamă deloc. Roberto a debutat la Atletico Madrid, a […]

...

Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

E început de ianuarie, 1983. Viața se scurge din Mané Garrincha, omul care ar fi ajuns mult mai sus, dacă  olimpienii nu erau invidioși.

Un  ziarist de la ”O Globo” primește dezlegarea de a-i smulge ”Păsării Paradisului” ceea ce se va dovedi a fi ultimul său interviu. Mané-i pe pat, în pijama. Vorbește ușor, gesticulează, deseneză, în aer, scheme.

După o oră, e obosit. Reporterul lansează concluzia. ”Și cu ce ai rămas?” Garrincha se aplecă, greoi. De sub salteaua murdară trage un geamantan de lemn, dintr-acelea cu care se pleca la cătănie. Dinlăuntru scoate o poză îngălbenită de vreme, o tăietură dintr-un ziar. O sărută, mâinile-i tremură.

”Com isto, com isto!”. Imaginea-l reprezintă pe marele Pelé, plângând în timp ce-și îmbrățișează un coechipier. Coechipierul e Mané Garrincha. Cu ei doi pe teren, Seleçao n-a pierdut, niciodată, un meci oficial.

Peste nouă zile, ”Pasărea Paradisului” se stingea. Era înmormântat cu frântura din ziar. Ceea ce avea el cel mai de preț. Ceea ce-i  mai rămăsese.

Am citit povestea acum 20 de ani. De atunci încerc să fiu jurnalist.