Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Fotbalişti făuritori de Reîntregire

„Avem trei sferturi de minge, ne mai trebuie un teren, o căsuţă unde să ne schimbăm, încă vreo 10 băieţi, un nume şi nişte tricouri. În rest, stăm bine, aş zice”. Asta era gluma preferată a lui Ionică Pavel, licean […]

...

La anul I d. Magic&Larry

Camerele de luat vederi „trec” peste fani. „Crezi că Larry Bird vă va purta noroc?”. „Da, cum să nu? E negrul nostru, e fratele nostru, e prea mare!”. Martie 1979, o zi înainte de marea finală a campionatului universitar american […]

...

Juan, Evita y Diego

S-a uitat la ceas. Se trăsese pe alb – pantaloni, tricou, espadrile. Peste, o gecuţă turcoaz. Vreme de primăvara, toamna. De acolo, din Villa Fiorito, locul macaronarilor, al spaniolilor „de puta madre”, a plecat la 10:00. Aveau vorbirea făcută pentru […]

...

Zborul 548

Aşa stăteau de fiecare dată: cum dădeai bineţe avionului, medaliile parcau pe partea dreaptă. În faţă, fetele. Rhode Lee Michelson, 17 ani, bronz. Lângă ea, Laurence Rochon Owen, cu un an mai tânără, campioană a Statelor Unite, şerifă peste toată […]

...

Vameşul şi tabloul cu fotbalişti

Brâncuşi e rege aici. Uite „Miracolul” sau „Foca”, cu marmura cu vinişoare! Colo-i „Vrăjitoarea” din arţar! Hop, un Degas, un Gauguin, un Picasso şi a sa „Femeie cu părul galben”, niţeluş mai la dreapta un Cezanne, băiatul cu tablou de […]

...

Sburătorul

Taisto Mäki, ciobanul din Rekola, a fost primul om din lume ce a coborât sub 30 de minute la 10.000 de metri. A alergat doar doi ani, a luptat contra ruşilor şi a strâns bani de la americani

Permalink to Sburătorul
sâmbătă, 29 septembrie 2018, 9:24

„Omule, avem milioane de probleme pe cap, de ce nu ne înţelegem noi? Îţi ajunge cât ai stat pe front! Clar? Gata, am pus punct!”. Zicând asta, ofiţerul vrea să se ridice. Dar afacerea nu e gătată. „OK, nu mă reîntorc în tranşee, dar în America tot ajung. Concurez, lumea se va aduna, îi voi vorbi, voi face rost de bani! Acum sunteţi mulţumit?”.

Finlanda, ianuarie 1940. Uniunea Sovietică a atacat, cu o lună şi jumătate în urmă, „Ţara celor 1000 de lacuri”. Ruşii credeau că vor rezolva, rapid, problema, dar Războiul se prelungea…

Tipul la 30 de primăveri e Taisto Armas Mäki. Atlet imens, alergător. De mic a fost cioban. N-a fugit din prima, dar a străbătut distanțe imense. „Cred că am ocolit Pământul de câteva ori”, avea să declare la 50 de ani. Deşi ai lui dominau probele de 5.000 şi 10.000 metri, Mäki n-a explodat până la 28 de ani. A ajuns la Paris, la Europene. A dat drumul la motoare, a terminat primul, cu 14:26.8, la 5.000.

Muşteriii veniseră pentru Kauko Pekuri, tot finlandez, dar plecaseră acasă cu Taiso. Pe 29 septembrie 1938, la fix patru săptămâni după Tour Eiffel, a spart primul său record mondial. Gata, pornise la drum! În vara lui 1939 a pulverizat alte cinci borne! Pe 7 iunie, pe Stadionul Olimpic din Helsinki, s-a distrat la două mile. Nouă zile mai târziu, record mondial la 5.000 de metri. Titlul din ziar? „Maki ne uimeşte în fiecare zi!”.

Record în timpul WWII
Pe 17 septembrie, Taisto s-a trezit mai devreme ca de obicei. N-avea stare. A mers pe „Olimpic”, lumea se aduna. 10.000 de metri. Ceasul a plecat şi el la drum. L-a oprit la 29:52.6. Primul om din istorie care, la 10 kilometri, cobora sub jumătate de oră! Se pregătea pentru Jocurile Olimpice de la Tokyo, din 1940. Dar Hitler invadase, deja, Polonia. Peste puţină vreme, URSS făcea la fel cu Finlanda. Europa fierbea. Îi mai stătea cuiva mintea la spart recorduri?

Trăgea bine cu puşca. A cerut să fie lăsat pe front. A plecat în Istmul Carelia, a luptat. Dar comandanţii şi-au dat seama că riscă prea mult cu el. Au vrut să-l lase la vatră. Atunci şi-a luat echipamentul alb, a chemat lângă el „Locomotiva Umană”, pe Paavo Nurmi, şi au plecat în State. Le-au vorbit celor de acolo despre război, le-au cerut să fie alături de ei, au alergat în show-uri, au strâns bani pe care i-au trimis pe front. Dacă au fost iubiţi? La Madison Square Garden au venit 14.000 de persoane.

O vitrină plină de trofee
La întoarcere, era pace. Ruşii le furaseră, deja, 10 la sută din teritoriu. Helsinki a anunţat că dacă Japonia nu mai organizează Jocurile Olimpice, se bagă. Dar era clar că nu se mai putea face nimic. Tot atunci a aflat că „fratele” lui, un alt alergător uriaş, Gunnar Höckert, fusese ucis în Istm. 30 de ani.

Mäki a „ars” doi ani. Atât. 1938 şi 1939. În ‘36, la Berlin, nu erupsese. În 1940 nu s-a mai făcut nimic. Nici în ‘44. În 1948, la Londra, avea 38 de ani… Mulţi erau „Finlandezii zburători”. El fusese „Sburătorul” de care lumea se îndrăgostise!

S-a retras acasă, la Rekola. Rar s-a lăsat pozat. Când o făcea, se aşeza, mereu, în faţa unei vitrine pline cu trofee: medalii, cupe, diplome. Tot rar a ieşit din casă. În 1973 a trebuit s-o facă de două ori: pe 2 octombrie, când Paavo Nurmi a închis ochii, şi pe 4 decembrie, când Lauri Lehtinen, coleg de tranşee şi de culoar, a plecat şi el.

Taisto Mäki, primul om sub 30 de minute, s-a stins la 69 de ani. A apucat să „participe” la o olimpiadă. Cea din 1952 s-a desfăşurat la Helsinki, iar el a fost una dintre legendele prezente…

* Sursa: Time.com

Comentarii (2)Adaugă comentariu

st.il. (1 comentarii)  •  29 septembrie 2018, 16:42

O viață cât o istorie ( de om ) !...O performanță unică acelor vremuri . Suntem prea grăbiți și prea ignoranți ca să ne mai aducem aminte!...Din nefericire , unele capitole ale istoriei ( cele urâte ) , se repetă !...Să nu uităm , totuși, ce a fost frumos în sport și-n viață !. Dacă se poate !...

mitica (1 comentarii)  •  30 septembrie 2018, 17:29

inainte de a ataca Finlanda, urss, a invadat estul Poloniei (adica pe 17 septembrie 1939).......pe urma estul si nordul Romaniei....pe urma.....

Comentează