Iarna e fix ca vara!

Sibianul ”Willi” Zacharias este singurul sportiv român din istorie participant atât la Jocurile Olimpice de pe zăpadă, cât şi la cele de pe iarbă. Slalom, schi fond şi handbal în mai puţin de şapte luni, în 1936

Luneca pe schiuri de la şapte ani. Sus, la Păltiniş. La 12 intrase, deja, la concursuri. Erau zile când cobora în Sibiul natal chiar de acolo, din cea mai veche staţiune montană de la noi. L-au aflat, l-au chemat la loturi, la antrenamente. În acte era Wilhelm Zacharias, toţi îi spunea „Willi”. Înalt, legat, cu nişte mâini puternice. În 1935, la 21 de primăveri, l-au anunţat că va participa la Jocurile Olimpice de la Garmisch-Partenkirchen.

Deschiderea a fost făcută de Adolf Hitler, pe 6 februarie 1936. Acolo, aproape de Sonja Henie, imensa norvegiancă, s-a băgat şi la coborâre, şi la cross-county, ştafeta de 4×10 km. Printre porţi s-a descurcat mai greu, dar la ultima probă au terminat pe locul 14. S-au bucurat alături de Irina Timcic şi de Alfred Eisenbeisser, care, la patinaj artistic, au terminat pe 13, după ce Alfred ajunsese, în Uruguay, cu naţionala de fotbal a României, la primul turneu final de Campionat Mondial.

Cânta dumnezeieşte cu vocea
A venit acasă, a tras niţeluş aer şi a plecat spre antrenamente. Urma Olimpiada! Cea de la Berlin, din 1936! În prima zi a lui august pornea la drum! „Era un tip jovial, umbla mai mult la costum, cum se purta pe atunci. Vorbea şi engleza, şi italiana, şi avea o calitate senzaţională: cânta dumnezeieşte cu vocea”, povesteau apropiaţii, care spuneau că seara, înainte de somnul din cantonamente, era obligat de către coechipieri să dea un minirecital.

Sibienii zic că handbalul s-a născut la ei în bătătură, pe 17 iunie 1921, când proful Wilhelm Binder, care văzuse ceva partide prin Germania, a organizat, la Liceul „Brukenthal”, câteva jocuri între băieţi şi fete. Pentru că Asociaţia de Gimnastică Hermannstadt (HTV) funcţiona de pe la 1862, a primit, imediat, şi o secţie a noii discipline. Era perioada romantică, se juca 11 la 11, pe teren mare, de iarbă. Hans Schuschhigg, antrenorul, i-a dat de veste că e convocat pentru lotul olimpic de handbal.

„Te-am prins în trupa de 15”, a auzit. Peter Facsi, de la Viforul Dacia, din Bucureşti, doi medieşeni şi restul sibieni. Au mers mult, au schimbat miliarde de trenuri, au ajuns frânţi. Deschiderea a fost făcută de Adolf Hitler. Şase naţiuni, cinci europene şi Statele Unite. S-au organizat două grupe. Am picat cu Austria, jocul de debut. Demolare. 6 august 1936, 18-3, după 5-1 la pauză. Wilhelm Zacharias, titular.

Apoi, cu Elveţia, ceva mai strâns, 8-6. Iar în primul „11”. Partidă pentru locurile 5-6 cu americanii. Deşi părem victime sigure, învingem cu 10-3. Lume multă în tribune, spectacol frumos. E 10 august 1936 şi Wilhelm „Willi” Zacharias devine primul şi singurul sportiv român participant atât la Jocurile Olimpice de iarnă, cât şi la cele de vară!

130 de atleţi în toată istoria
Lista nu-i lungă, cuprinde doar vreo 130 de oameni care au reuşit isprava asta, din 1924 până în zilele noastre. Reuşitele sibianului sunt cu atât mai interesante cu cât au fost obţinute în mai puţin de şapte luni.

Zacharias revine în ţară. Trebuie să aleagă între zăpadă şi iarbă, decide să rămână atacant la handbal, la echipa Asociaţiei de Gimnastică din Sibiu. Partcipă la preliminariile pentru Campionatul Mondial din… Germania, din 1938, dar nu obţinem calificarea. Începe cea de-a doua mare conflagraţie a omenirii, nimănui nu-i mai stă mintea la sport.

După 1948, emigrează în Austria. E uitat de toţi, stingându-se pe 29 aprilie 2006, la Graz, la 92 de ani. Istoria olimpismului îl poziţionează însă alături de americanul Eddie Eagan, norvegianul Jacob Tullin Thams ori canadianca Clara Huges, atleţi imenşi, laureaţi lângă flacără, atât iarna, cât şi vara. z

* Sursa: wikipedia