Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Vameşul şi tabloul cu fotbalişti

Brâncuşi e rege aici. Uite „Miracolul” sau „Foca”, cu marmura cu vinişoare! Colo-i „Vrăjitoarea” din arţar! Hop, un Degas, un Gauguin, un Picasso şi a sa „Femeie cu părul galben”, niţeluş mai la dreapta un Cezanne, băiatul cu tablou de […]

...

30 de ani. Azi. „La Superba”. Freddie. Barcelona

Domnul bate tocurile pantofilor, regulamentar, asemenea unui husar honved. Doamna din faţa lui întinde mâna, bărbatul o ia şi o sărută. Apoi se îmbrăţişează, cald. Tipul e Freddie Mercury. Lady e Montserrat Caballé. Martie 1987. Solistul “Queen” a zburat până […]

...

„Să te bucuri dacă mai poţi merge!”

Din cabinet ieşise mai mult mort decât viu! Nu se prinsese dacă fusese o încercare de umor negru, englezesc. Staţi, staţi aşa, că putea reproduce exact ceea ce auzise: „Santi, dacă vei mai merge prin grădină, alături de fiul tău, […]

...

Sburătorul

„Omule, avem milioane de probleme pe cap, de ce nu ne înţelegem noi? Îţi ajunge cât ai stat pe front! Clar? Gata, am pus punct!”. Zicând asta, ofiţerul vrea să se ridice. Dar afacerea nu e gătată. „OK, nu mă […]

...

Iarna e fix ca vara!

Luneca pe schiuri de la şapte ani. Sus, la Păltiniş. La 12 intrase, deja, la concursuri. Erau zile când cobora în Sibiul natal chiar de acolo, din cea mai veche staţiune montană de la noi. L-au aflat, l-au chemat la […]

...

Când 7 mai a fost 7 septembrie

Sunt 30 de ani de când Profir îl învingea pe Tacconi, iar Oţelul devenea singura echipă românească ce dobora un colos, Juventus Torino

Permalink to Când 7 mai a fost 7 septembrie
luni, 10 septembrie 2018, 3:13

Mucurile îngheaţă, terenu-i greu. Pe hârtie, stadionul poate primi 1.000 de oameni, dar în tribune şi pe margini sunt 6.000 de suflete. Victoria, echipa Tecuciului, oraşul lui Calistrat Hogaş, are meci, în 16-imile Cupei României, cu cei de la Corvinul Hunedoara. Nume grele, uriaşe, cu Dubinciuc, cu Gabor, cu Dumitrache, cu marele Lucescu, înainte de retragerea la dană.

E 4-1 pentru oaspeţi, dar nimeni nu se supără. Arbitrul Pop, din Bucureşti, dă să răsufle-n fluier când, la corner, un tinerel de vreo 18 ani execută frumos. E intrat doar de un sfert de ceas, în locul „Naşului” Florea. Onofrei semnează de primire şi, din întoarcere, îl învinge pe Ioniţă, hunedoareanul. E 2-4, aşa se termină, una dintre marile performanţe ale Victoriei. „Puştiul” e Ion Profir. A plecat din Brăneşti, a debutat la FCM Galaţi. Nea Titi Teaşcă îl aruncase în vâltoare direct contra lui Poli Timişoara, unde zburda Păltinişanu. Coechipier cu Nae Burcea, „Nutria” Majearu ori Orac. Acesta din urmă îl trăsese lângă el. „Copile, joacă, tată, ce ştii tu mai bine, fără figuri. Să te gândeşti că e un antrenament cu public”, auzise. Mersese, apoi, la Victoria, pentru rodaj.

Cornel Dinu a urlat să bată el!
Se călise prin zonă, la Olimpia Râmnicu Sărat, niţeluş la Buzău, apoi, din ’88, la Oţelul. Acolo l-a prins meciul cu Juventus Torino. Tacconi, Cabrini, Rui Barros, Laudrup cel Bătrân, Altobelli, aranjaţi în băncuţe de „dirigul” Zoff. Unii vorbesc despre 30, alţii despre 35.000 de oameni în tribune. Turcul Namoglu pune mingea pe var. Cine să bată?

„Iniţial, nu trebuia să trag eu. Dar aveam ningea în mână şi nimeni nu dorea să execute!”, îşi va aduce aminte, peste ani, Profir, pentru echipedetraditie.ro. Mai pe limbajul fotbaliştilor, „nu exista sânge în instalaţie”. De pe margine, Dinu, „Procurorul”, îi cere să facă marele pas. Profir îşi ia elan, e 1-0. Oţelul Galaţi conduce cu 1-0 pe marea Juventus Torino! Dă să fugă spre antrenor, dar nu mai poate ajunge. E sugruşat de colegii de echipă.

Ce a urmat, se ştie. Oţelul devine prima şi unica echipă din România ce reuşeşte să împiedice „Bătrâna Doamnă”. Se termină 1-0, gol Ion Profir, din penalty. La Torino, treaba stă altfel. Dinu nu mai este, vine Sdrobiş, se merge cu borcane de icre negre, totul se vinde, se cumpără aparate video, se bea din mini-bar, gândurile nu prea-s la fotbal. 5-0 pe „Comunale” şi asta e tot. „Bine că a plouat. Cine ştie câte ne dădeau ăia pe iarba curată”, mai zice eroul gălăţenilor.

Sunt 30 de ani de atunci. 30 de ani de când, pentru Galaţi, 7 mai a picat pe 7 septembrie. Bucurie umbrită doar de sinuciderea lui Surian Borali, de peste numai patru luni. Fundaşul de etnie tătară iubea o româcă, dar părinţii săi nici nu au vrut să audă. L-au găsit fără suflare în garsoniera repartizată de club de Gelu Popescu. Pleca la 29 de ani…

Cupa UEFA, sezonul 1988-1989, turul 1
OŢELUL GALAŢI – JUVENTUS TORINO 1-0 (0-0)
A marcat: Ion Profir (62 – pen.)
Stadion: ”Dunărea”, Spectatori: 30.000. A arbitrat: Yusuf Namoglu (Turcia)
Oţelul: Călugăru – Bolari (71 Aldea), Anghelinei (c), Agiu, Gelu Popescu – M. Stan, Burcea, Profir, Ralea (57 Drăgoi) – Antohi, Octavian Popescu. Antrenor: Cornel Dinu
Juventus: Tacconi – Napoli, Bruno, Brio, De Agostini – Carbini (c), Marocchi, Rui Barros, M. Laudrup – Mauro, Altobelli. Antrenor: Dino Zoff.

Comentarii (29)Adaugă comentariu

Flaviu (16 comentarii)  •  10 septembrie 2018, 15:56

Ce frumoasa era toamna, cand incepeau transmisiile din cupele europene. Intotdeauna aveam mari sperante, de cele mai multe ori se si adevereau. Meciurile erau transmise mai mult la radio, fapt ce ne punea imaginatia la treaba. Aveam si solutii de rezerva in caz ca se lua curentul: baterii noi noute. Mai rar, vedeam si la tv unele meciuri - era prilej de sarbatoare si eventual chiul colectiv. Ce vremuri, ce putine lucruri aveam si cum ne bucuram de ele! ...si ce fotbal aveam, nu mai este cazul sa detaliez.

ucv1948 (2 comentarii)  •  10 septembrie 2018, 16:12

Foarte frumos ! Vedeti ? Se poate si fara echipele de partid

Ady (1 comentarii)  •  10 septembrie 2018, 16:15

Bine Persoane, cineva nu a uitat de Oțelul !

Leopardu (4 comentarii)  •  10 septembrie 2018, 16:29

@Flaviu: foarte fain comentariul tau... Eu am ascultat la Radio, aveam 15 ani, am auzit cum a explodat Stadionul Dunarea cand Profir l-a invins pe Tacconi. Mi s-a facut pielea de gaina desi nu eram fan Otelul si nu ma prea interesa echipa din Galati. Dar eram fan Romania, ca oricare alt roman. Nu exista circul si *** asta de acum cand juca o echipa romaneasca in Europa.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

catalin (1 comentarii)  •  10 septembrie 2018, 16:51

Am fost pe stadion la Otelul - Juventus. Este greu de descris in cuvinte bucuria victoriei otelarilor in fata torinezilor. Am fost norocos ca am putut prinde un bilet la acel meci. Practic a fost momentul in care am simtit ce inseamna gloria efemera a unei mari victorii. A fost o lupta intre David si Goliat. I-am vazut pe jucatorii lui Juventus cand au plecat cu autocarul de la stadion. Erau negri de suparare. Cred ca a fost una dintre cele mai putin asteptate infrangeri a lor.

Flaviu (16 comentarii)  •  10 septembrie 2018, 16:52

@Leopardu: si eu aveam tot 15 ani :)...nu scapam o transmisie, fie internationala fie "Fotbal minut cu minut"...mi-e tare dor de vremurile acelea, acum fiind atat de multe meciuri plus ca totul e megacomercial, parca nu mai prea are niciun farmec. Mai bine recitesc o carte de-a lui Ioan Chirila decat sa ma uit la ce joaca echipele noastre...

sundance kid (3 comentarii)  •  10 septembrie 2018, 17:21

@ ucv 1948 Bai demagogule !! Nu o sa mai avem noi performanta ca inainte de 22 decembrie in vecii vecilor !

emil (1 comentarii)  •  10 septembrie 2018, 18:11

Zii frate de la stinga la dreapta,ca nu prea ii mai recunoastem

Șerban (3 comentarii)  •  10 septembrie 2018, 18:19

În echipa aceea baza erau Anghelinei și Agiu. De fapt ei au ținut echipa în picioare și în acel meci. Ar fi fost normal să fie măcar amintiți.

CrisCris (1 comentarii)  •  10 septembrie 2018, 18:22

Sunt gălățean și nu voi uita niciodată acel meci. A fost o mare bucurie în oraș în acea seară. Puhoaiele de oameni bucuroși revărsându-se pe străzi după meci au luat cu asalt toate terasele și barurile. Am băut bere cu prietenii și vecinii la Intim până după miezul nopții. Restaurantul avea program până la 22,00, dar mulțimea nu le-a lăsat pe barmanițe să închidă localul. A fost nebunie totală. S-a băut și s-a chefuit în scandări de ”Hei hei Oțelu - Hei hei Oțelu” ! Galațiul avea să mai cunoască o astfel de bucurie fără margini 23 de ani mai târziu, într-o zi de mai, când Oțelul învingea pe teren propriu, de data aceasta pe stadionul Oțelul și nu pe Dunărea, pe Poli Timișoara (2-1) și câștiga în premieră campionatul.

Diaspora (1 comentarii)  •  10 septembrie 2018, 18:51

bravo pentru articol ne-am saturat de articole cu becali , Otelul Galati merita sa fie mediatizat mai mult e un club de traditie din Romania . O victorie frumoasa pentru fotbalul de la noi tot mai sarac ...

Mario Profir (1 comentarii)  •  10 septembrie 2018, 19:09

Va mulțumesc pentru articol,domnule Oprisan...M-ați făcut foarte mândru și fericit,văzând un articol foarte frumos despre tatăl meu și frumoasa echipa a Oțelului din acei ani!!!Mario Profir(fiul Țăranului,Ion Profir)Multă sănătate

VALI (1 comentarii)  •  10 septembrie 2018, 19:17

bravo pentru articol ! HaI Otelul !!!

sundance kid (3 comentarii)  •  10 septembrie 2018, 19:38

Apropo echipa se numea CSU GALATI nu OTELUL GALATI .

ManX (3 comentarii)  •  10 septembrie 2018, 20:33

M-a uns la suflet ca ai pomenit de Corvinu' din acea perioada. Eram copil pe vremea aia si pot sa spun ca am vazut cum a crescut aceasta echipa. Lucescu era ^^nca jucator activ, antrenor jucator, se putea pe vremea aceea...^^in fine, nu stiu daca era regulamentar. Lucescu a fost oficial secundul lui Remus Vlad c^^at a fost la Corvinul. Pe l^^anga jucatorii experimentati, a crescut generatia lui Rednic, Andone, Klein, Gabor, Mateut. In perioada '81-82 au jucat vreo noua jucatori da la Corvinul la nationala( Vaetus, Bogdan, Petcu…) In felul asta Lucescu a reusit sa impuna stilul sau. Sita s-a cernut, frumoasa generatie a U Craiova din acea perioada s-a adaptat foarte bine. Au aparut apoi jucatorii Stelei si a lui Dinamo. O sa ma acuzati de sovinism, dar eu spun ca bazele echipei nationale care a evoluat din '81 pina in '90 s-au pus la Hunedoara, iar Mircea Lucescu afirma de fiecare data ca a fost cea mai frumoasa perioada a carierei sale de antrenor.

Leopardu (4 comentarii)  •  10 septembrie 2018, 20:36

Pacat ca aici nu se pot da like-uri ca pe Forumuri sau ca pe fb. V-as da la toti like care ati postat aici. Si lui Oprisan. El ne uneste prin blogurile sale. Nu dezbina ca geambasu si ioanitoaia... este un mare pacat in fata lui Dumnezeu ce fac cei doi...

ManX (3 comentarii)  •  10 septembrie 2018, 20:55

Am uitat de Radu Nunweiller în mesajul precedent, alaturi de Dumitrache si Lucescu.

ManX (3 comentarii)  •  10 septembrie 2018, 21:44

Vad ca primul meu mesaj nu a fost publicat, deci al doilea mesaj pe care l-am trimis nu are sens :( Cred ca am azi o problema pentru ca nici pe blogul domnului Paraschivescu nu mi-a fost publicat mesajul doar a III-a oara. Mesajul a fost publicat in intregime pentru ca nu era nimic jignitor. Vad ca si aici este acelasi lucru. NIci aici nu este nimic jignitor ^^in mesajul meu. Nu cred ca este rea vointa din partea autorului articolului, dar nu-mi explic ce s-a intamplat. Oricum, nu o sa-l mai scriu inca odata pentru ca era destul de lung. Spun doar ca m-a uns la suflet ca ati pomenit de Corvinu' din acea perioada cand la Corvinu' jucau Radu Nunweiller, Lucescu, Dumitrache, cei care au ajutat si format generatia lui Rednic, Andone, Klein, Gabor si Mateut.

marian0904 (58 comentarii)  •  10 septembrie 2018, 22:31

Echipe mici cu suflet mare! Acum stam mai rau cu sufletul si am ramas cu echipe foarte mici. Pacat! Pacat si ca nu sunt prezentati jucatorii. Poate reusim sa acoperim golul acesta. Sus: Antohi, Marius Stan, Anghelinei, Gelu Popescu si Agiu(?). Jos: Profir, Calugaru, Burcea, . . . . Scuze pentru eventualele erori.

Baditza (1 comentarii)  •  10 septembrie 2018, 22:44

Bravo! Imi plac foarte mult postarile tale. Prea tanar pentru generatiile de care amintesti, dar felul in care scrii...sapca jos!!!pe la mai multe!!!

Felipe (1 comentarii)  •  10 septembrie 2018, 23:20

Erau Oțelul Galați si Dunărea CSU Galati.

Petro Burgener (2 comentarii)  •  11 septembrie 2018, 0:52

@marian0904, langa Marius Stan nu e cumva Ralea? Si apropo de cei care stiu doar 2 meciuri legate de Dinu antrenor si anume dinamo-foresta 4-5 si cehoslovacia-romania 5-2, sa-l stie de acum inainte si pe acesta, o mare performanta a Otelului Galati!

ozon1963 (1 comentarii)  •  11 septembrie 2018, 6:46

Sa pastram totusi proportiile reale : " Oţelul devine prima şi unica echipă din România ce reuşeşte să împiedice „Bătrâna Doamnă”. ..."Daca tot o ardem prin nostalgii sa rememoram si Ceahlaul Piatra Neamt care prin 1999 , in Intertoto, facea 1-1 acasa si 0-0 in deplasare cu acelasi Juventus!!! Parca e ceva mai mult decat 1-0 si 0-5 !

Ardeleanul (3 comentarii)  •  11 septembrie 2018, 9:18

Ca de obicei, un articol frumos, emoționant.

lucian (1 comentarii)  •  14 septembrie 2018, 16:44

mai Oprisene cum poti tu trece de la tenisii de la razvan si dani la papionul de academician[poti sa ne spui?] esti taree

anonim (4 comentarii)  •  9 octombrie 2018, 11:24

apoi reuseasca otelul de astazi! ceea ce a reusit otelul de atunci! eu zic spun ca e imposibil! ca au castigat din penalty doar! si ce conteaza asta! e o victorie! in fond la urma urmei!

anonim (4 comentarii)  •  9 octombrie 2018, 11:31

sunt de acord si cu faptul ca ceahlaul piatra neamt! nu a castigat! atunci! deci otelul galati ramane cam singura echipa care a batut-o pe juventus torino! si nu oricum ci acasa! ca in deplasare au pierdut saracii! dar s-au intors acasa! cu icre blugi covoare! etc asta ca sa iti dai seama ce saracie era! atunci!

Comentează