Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
De la 63-0 la 63-1. 36 de ani în trei secunde

Îl ştiau de ceva vreme pe Vladimir, dar niciodată nu-l văzuseră aşa cu tupeu. 11 inşi, mai marii baschetului din URSS, stăteau pe scaune şi-l priveau înmărmuriţi. „Tovarăşi, dacă vreţi să accept funcţia, vă spun că o accept, dar numai […]

...

Când 7 mai a fost 7 septembrie

Mucurile îngheaţă, terenu-i greu. Pe hârtie, stadionul poate primi 1.000 de oameni, dar în tribune şi pe margini sunt 6.000 de suflete. Victoria, echipa Tecuciului, oraşul lui Calistrat Hogaş, are meci, în 16-imile Cupei României, cu cei de la Corvinul […]

...

De Marcos de Oscar

„Ochi de peruzea” face semnul. E momentul în care trebuie să-şi desfacă picioarele, ca să treacă cel mic printre. Puştiulică râde, e fericit. Tipul de 1,80 duce un deget spre buze, pentru ca Beñat, în bucuria lui, să nu-i trezească […]

...

„Biciclim de 70 de ani!”

Sunt unşi numai cu ceară de poante. „Uite, vezi bicicleta de afară? Pe ea pedalează 179 de ani. Hai să rotunjim la 180! 180 în numai doi oameni, patru pedale şi două roţi!”. Nu-i poveste. Sau e? Şezi la un […]

...

Bobul cu aripa frântă

Ar fi trebuit să fie acolo. Ar fi trebuit. Aşa îi promisese. „Termin colea treaba şi viu negreşit!”. Iosif Fekete lucra, de vreo şase ani, la „Monumentul Aviatorilor” din Bucureşti. Avea vreo 24 de primăveri, venise din Hunedoara, când marea […]

...

De Marcos de Oscar

Cu un halat alb pe el, fără a vrea să fie recunoscut de cineva, fotbalistul lui Athletic Bilbao merge, în fiecare vineri, la spital, pentru a alina suferinţa unor copilaşi bolnavi incurabil. Un jucător cu o inimă imensă, de "leu"

Permalink to De Marcos de Oscar
sâmbătă, 8 septembrie 2018, 10:07

„Ochi de peruzea” face semnul. E momentul în care trebuie să-şi desfacă picioarele, ca să treacă cel mic printre. Puştiulică râde, e fericit. Tipul de 1,80 duce un deget spre buze, pentru ca Beñat, în bucuria lui, să nu-i trezească şi pe ceilalţi prichindei. E vineri seara, „Hospital Universitario Cruces”, Barakaldo, aria metropolitană Bilbao, Ţara Bascilor, Spania. L-a botezat aşa din prima clipă, pentru că a fost izbit de culoarea ochilor săi…

De doi ani casa lui e Clinica de Oncologie… Nu-i medic, nu-i asistent, nici măcar nu e rudă cu băieţelul. Doar vine pe acolo ca să se joace cu ei, să le mai ia din suferinţă. Face „tunele”, se postează în patru labe, spune glume, îşi pune nas de clovn. Aşa e şi acum. Aşa a fost şi vinerea trecută. Şi cu două în urmă. Şi cu o lună…

O nălucă iubită de toţi
Omul acesta pare că nu există. Dar năluca e cunoscută de către doctori. La final de săptămână, apare acolo. Vine cu mingi, cu cutii de bomboane, cu poze cu autograf. Ia un halat şi aleargă prin saloanele sufletelor năpăstuite.

E Oscar de Marcos Arana. Fotbalist la Athletic Bilbao. Peste 350 de meciuri. Nouă sezoane legate.

Tipul de 29 de ani e dintr-alt aluat. A avut oferte din Anglia. Suculente. A spus că nu pleacă de la „lei” pentru bani în plus. În noiembrie 2015 a fost la un pas de a debuta în naţionala iberică. Amicalul cu Belgia n-a mai avut loc, ameninţarea teroriştilor închisese Bruxellesul. N-a plâns, a declarat doar că liniştea Europei e mai importantă decât un meci de fotbal. Iñaki Williams l-a luat cu el în Ghana, patria mamei. A strâns fonduri pentru copilaşii nevoiaşi de acolo, a încărcat un avion cu alimente şi haine. Atacantul l-a numit „fratele meu alb”.

Gurpegui, care conduce un ONG, i-a povestit despre prichindeii din Peru. A mers şi acolo. Într-o zi, a aflat că un băieţel de 10 ani se trezise dintr-o comă profundă după ce văzuse un meci al lui Athletic. Peste câteva ore, de dimineaţă, cel mic găsea pe marginea patului un tricou. Imaginea cu el îmbrăcat cu „18, DE MARCOS” e senzaţională…

Nimeni nu-l obligă să facă asta. Nu există nicio declaraţie, pentru că pur şi simplu nu vrea să vorbească nimic. În fiecare vineri – când timpul îi permite – ajunge la „Cruces”. „Acum o săptămână am mers în vizită la fetiţa unor prieteni. Opt ani, bolnavă de leucemie. Pe perete, o poză cu De Marcos, cu autograf. Am întrebat de unde este. Mi-au răspuns, şoptit, că apare mereu prin saloane. N-am crezut”. Mesaj pe reţelele de socializare. Sau: „Cu câteva zile în urmă, Ane, fiica mea, era internată. Omul a venit, a văzut că doarme, n-a dorit s-o deranjeze. I-a pupat mânuţa, a lăsat o fotografie şi s-a retras”. Semnat: Asier Gisasola.

Nu vrea publicitate. Deloc!
Vestea a început să plece la drum. Televiziuni, ziare. Poate o poză, poate o exclusivitate. Marcos l-a chemat pe cerberul cu presa de la club şi l-a implorat să facă tot posibilul să nu „transpire” nimic. Să ungă ce e de uns, să roage ce e de rugat, dar să nu vadă bliţ. Presa din Ţara Bascilor a scăpat ceva, ştirea a trecut Pirineii şi-n Franţa. S-a supărat. A vrut să schimbe ziua, dar n-a putut. Omuleţii îl aşteptau vineri…

După un antrenament, cu un an în urmă, i-a rugat pe băieţi să mai zăbovească niţeluş în vestiar. Le-a povestit despre cei mici, i-a rugat să vină cu el. Se apropia Crăciunul. Nouă dintre ei, în frunte cu Aduriz, au întrebat, pe loc, ce trebuie să aducă. A fost singura dată când a acceptat să fie fotografiat, alături de medici şi de asistente, în holul spitalului.

De Marcos, un tip de Oscar, nu vrea publicitate. Dar spaniolii îl răsplătesc, de fiecare dată. Au o expresie perfectă pentru ceea ce face el: ENORME DE MARCOS!

* Sursă: eldesmarque

Comentarii (6)Adaugă comentariu

stelu (8 comentarii)  •  8 septembrie 2018, 17:50

cuvantul de ordine? sublim.umanist vorbind?bonomia in stare pura.multumim senior.hola.

Vali (12 comentarii)  •  8 septembrie 2018, 18:02

Simplu si frumos.Un om.Multumim ptr.asta,Cătălin!

ovidiu_3003 (105 comentarii)  •  8 septembrie 2018, 19:51

asa fac si fotbalistii Universitatii Craiova...numai ca nu transpira nimik in presa...

marian0904 (57 comentarii)  •  8 septembrie 2018, 21:36

. . . (fara cuvinte)

addy (13 comentarii)  •  8 septembrie 2018, 21:38

ce om misto! super

Vlad (2 comentarii)  •  9 septembrie 2018, 16:14

Multumim, Catalin!

Comentează

Redacția GSP și echipa de investigații te invită să sprijini jurnalismul apăsând butonul DA!

Publicitatea pe net este vitală ca să putem produce în continuare investigațiile, știrile și faptele pe care le regăsești zilnic aici. Așa că avem nevoie de acceptul tău ca să-ți oferim, în continuare, jurnalism independent, în timp real și verificat.

Redacția GSP și partenerii noștri utilizează tehnologii precum cookies, profilare și prelucrare automata a datelor, pentru a personaliza către tine articolele și reclamele. Prin acceptarea cookie-urilor, ne ajuți să utilizam această tehnologie pe site și să ne finanțăm ziariștii. Ai posibilitatea să iei oricând altă decizie, printr-o simplă revenire pe site. Pentru detalii, te rugăm să citești Documentul de informare a utilizatorilor despre prezenta cookie-urilor pe site și Termenii de utilizare.

Da, sunt de acord