Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Un an pe gazonul cu smoală

Final de noiembrie, 1993. „El Molinon” fierbe. „Piticul Atomic” îi pune pe croşetă pe jucătorii de la Real Madrid şi îi înşiră, doi pe faţă, doi pe dos. ÎI persiflează pe „Rafa” Alkorta, apoi pe Manolo Sanchis ori Luis Enrique […]

...

De 22 de ori sus. Pe Acoperiş

De pe Calea Lactee se vede că istă treabă nu-i convine. Şade pe un scaun ce-l frige, cravata îi apasă omuşorul, zeci de becuri îl orbesc mai ceva ca zăpada, două tinerele se chinuie, din cinci în cinci minute, cu […]

...

655 de tururi de pistă cu tacos şi bere

S-a apucat de treabă de mică. La trei ani, stătea sub apă până a ei mamă o trăgea de păr, afară din bazin. De la tata a auzit poveşti cu oameni făcând sport şase ore, fără apă ori mâncare, aşa […]

...

Cei trei care-au salvat Crăciunul

În încăpere intraseră o mână de oameni: ei, cei trei astronauţi, comandatul şi vreo doi scribi. Nu stătuseră mult, treaba era clară: modulul lunar, precum şi cel de comandă şi serviciu, nu aveau să fie gata până în primăvara lui […]

...

Pantera din „Pantera Roz”

1988. „Click”! şi poza „bronzului” de la Europenele de baschet feminin din Bulgaria e trasă. Trupă frumoasă. Olivera Cirkovici, fata de 19 ani şi 1,93 m. Nina Bjedov, viitorul „argint” de la Mondialele de peste doi ani. Danira Nakici, locul […]

...

„Biciclim de 70 de ani!”

Betty, doamna, are peste nouă decenii. Graham, soţul, e mai tânăr cu un cincinal. Pe o bicicletă-tandem, colindă Anglia în lung şi-n lat. În şase luni au înghiţit 1.600 de kilometri!

Permalink to „Biciclim de 70 de ani!”
sâmbătă, 1 septembrie 2018, 9:23

Sunt unşi numai cu ceară de poante. „Uite, vezi bicicleta de afară? Pe ea pedalează 179 de ani. Hai să rotunjim la 180! 180 în numai doi oameni, patru pedale şi două roţi!”. Nu-i poveste. Sau e?

Şezi la un ceai, într-o curte plină de copaci, în Rogerstone, Newport, în sud-estul Ţării Galilor. În faţa ta, doi bătrânei „verzi”. „Fata”, Betty, e ceva mai în etate, bate-n 92 de primăveri. „Băiatul”, Graham, are numai 87. Familia Cox. Cea care tocmai a terminat de „alergat” 1.600 de kilometri în şase luni.

S-au găsit la final de Război Mondial. „Deşi era mai mic, avea tupeu. Mi-a luat flori, mi-a zis că-mi face o surpriză. A venit, singur, cu două biciclete. Mi-a spus că una e a mea!”. Aşa au prins să pedaleze. La început, niţeluş mai timid. „Prietenii mei râdeau că merg lângă doamna învăţătoare, familia ei îi spunea că nu e OK să ghidoneze cu un copilandru alături”, zice Graham şi surâde.

Voiaj de nuntă pe două roţi
N-au dat importanţă. S-au luat în 1949. Au zis să sărbătorească evenimentul. Au plecat din Newport spre Cornwall, cale de 170 de kilometri. Dus-întors, 350. În patru zile! „Atunci ne-am dat seama că iubim bicicleta”.

La final de săptămână, îşi stabileau o ţintă. „Nu foarte departe, maxim 50 de kilometri dus. Ne suiam în şa şi pedalam. Apoi, am ajuns la 200 în weekend”. Uneori, Graham, instalator, mai lucra şi sâmbăta, dar asta nu însemna că nu făceau excursia programată. Au mers prin Scoţia. Au găsit două biciclete. Au zburat în Norvegia. Pozele de acolo-s cu ei, cu fesuri pe cap, călare pe doi bidivii cu pedale…Anii au trecut.

În aprilie 2017, Graham a vorbit cu un prieten. I-a lucrat un tandem, o bicicletă-dublă de toată frumuseţea. „A venit cu ea acasă, ca în urmă cu şapte decenii. Nu l-am refuzat. Am început să pedalăm. Eu în spate, că-s mai bătrână, el, în faţă, la comandă!”, spune Betty. Vremurile se schimbaseră. Nu mai notau în carneţel miile de kilometri. Acum, un device era memoria lor. În cadru apare Marilyn Hall, fiica. „În garaj am şi eu o bicicletă. Dar, după isprava lor, mi-e cam ruşine să o scot. Mă fac de râs!”, adaugă şi, după ce lasă cănile cu ceai, dispare.

„Isprava” ajunsese la urechile tuturor. Graham, la cămaşă apretată, şi Betty, cu mânuşi, cască şi pantaloni trei-sferturi, se puseseră pe pedalat. La 180 de ani împreună. „Am mers aşa, uşor, vreme de şase luni, din aprilie, de când a venit cu minunăţia în curte, până în noiembrie, când vremea ne-a strâns în casă”, râde Betty. S-au uitat la kilometrajul înregistrat. Săriseră de 1.000 de mile. Mai pe româneşte, niţeluş peste 1.600 de kilometri. S-au dus la Marilyn Hall, să se uite cu atenţie, să vadă dacă nu cumva ceva era greşit. Nu era! Cam 260 de kilometri pe lună, la 91, respectiv 86 de ani…

Nu mai pedalează zilnic. Doar de patru ori pe săptămână
Nu li s-a părut ceva anormal, din contră. „Niciodată n-am fost statici, nu ne-au prins două zile la rând în casă. Mereu am găsit că biciclitul este relaxant. Exerciţiile astea regulate, fix aşa cum pedalăm noi, în tandem, sunt cheia pentru o viaţă fericită”. Acum, nu mai pot „alerga” zilnic. O fac de patru ori pe săptămână. „La vârsta noastră, cel mai important e să fim sănătoşi. Şi să putem da măcar, aşa, un ocol cât de mic”.

Simţi că ai stat destul, că-i încurci.

De acolo, din Park Avenue, îi urmăreşti cu privirea. Cunosc la perfecţie traseul. Pleacă de aici, trec pe lângă universitatea ridicată la 1841 şi, de acolo, cap-compas, Cardiff. 60 de km, dus-întors. Betty termină tot c-o poantă, în timp ce-şi fixează casca pe cap. „La 90 de ani, ori te simţi ok, ori nu te mai simţi deloc. Bye!”.

* Sursa: Welovecycling

Comentarii (3)Adaugă comentariu

Mario (1 comentarii)  •  1 septembrie 2018, 11:23

Frumos. Excelent materialul. Ca de obicei. Povesti frumoase. De suflet si educative. Altceva decit birfa si can can

Toader (7 comentarii)  •  1 septembrie 2018, 15:01

În roata din față este un motor electric. Pe bara oblică, partea lui Betty, pare a fi bateria. Nici articolele în engleză de anul trecut nu amintesc acest amănunt, ce, față de vîrsta bicicliștilor, nu-i de băgat în seamă.

Tibisor (67 comentarii)  •  4 septembrie 2018, 9:39

Logic ca au montate pe bicicleta " ajutoare " electrice ! Cum altfel ar s-ar putea "catara " pe anumite zone ?! Asta insa nu stirbeste cu nimic povestea celor doi !

Comentează