Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Un an pe gazonul cu smoală

Final de noiembrie, 1993. „El Molinon” fierbe. „Piticul Atomic” îi pune pe croşetă pe jucătorii de la Real Madrid şi îi înşiră, doi pe faţă, doi pe dos. ÎI persiflează pe „Rafa” Alkorta, apoi pe Manolo Sanchis ori Luis Enrique […]

...

De 22 de ori sus. Pe Acoperiş

De pe Calea Lactee se vede că istă treabă nu-i convine. Şade pe un scaun ce-l frige, cravata îi apasă omuşorul, zeci de becuri îl orbesc mai ceva ca zăpada, două tinerele se chinuie, din cinci în cinci minute, cu […]

...

655 de tururi de pistă cu tacos şi bere

S-a apucat de treabă de mică. La trei ani, stătea sub apă până a ei mamă o trăgea de păr, afară din bazin. De la tata a auzit poveşti cu oameni făcând sport şase ore, fără apă ori mâncare, aşa […]

...

Cei trei care-au salvat Crăciunul

În încăpere intraseră o mână de oameni: ei, cei trei astronauţi, comandatul şi vreo doi scribi. Nu stătuseră mult, treaba era clară: modulul lunar, precum şi cel de comandă şi serviciu, nu aveau să fie gata până în primăvara lui […]

...

Pantera din „Pantera Roz”

1988. „Click”! şi poza „bronzului” de la Europenele de baschet feminin din Bulgaria e trasă. Trupă frumoasă. Olivera Cirkovici, fata de 19 ani şi 1,93 m. Nina Bjedov, viitorul „argint” de la Mondialele de peste doi ani. Danira Nakici, locul […]

...

Bobul cu aripa frântă

Mitică Hubert a fost, alături de Alex Papană, primul nostru campion mondial la bob. A zburat pe piste, a zburat printre nori. A murit la 34 de ani, într-un miting aviatic. Mormântul, vegheat de o statuie celebră, e la Bellu

Permalink to Bobul cu aripa frântă
sâmbătă, 25 august 2018, 10:11

Ar fi trebuit să fie acolo. Ar fi trebuit. Aşa îi promisese. „Termin colea treaba şi viu negreşit!”. Iosif Fekete lucra, de vreo şase ani, la „Monumentul Aviatorilor” din Bucureşti. Avea vreo 24 de primăveri, venise din Hunedoara, când marea Lidia Kotzebue, sculptoriţa română de origine rusă, îl luase sub a ei aripă. Proiectul trebuia terminat din 1930, dar banii se găsiseră greu, iar vara lui 1934 îi prinsese tot sus, pe schele.

N-a ajuns la spectacolul aviatic de la Braşov. Lume multă, la vreo 10.000 de suflete. N-a ştiut nimic. Seara, în „Pasagiul Englez”, la o bere, a aflat vestea. Dumitru Hubert se stinsese. Se prăbuşise, se lovise direct de sol, murise pe loc. 27 august 1934. 34 de ani…

Se ştiau din 1928. Mitică era niţeluş mai mare, cu aprope un lustru. Se găsiseră la clubul „Aeronautica”. Acolo erau doi nebuni. Dumitru Hubert şi Alex Papană. Ambii topiţi după „bobsleigh”, noua modă ce prindea şi la noi. Ambii topiţi după avioane! Se suiseră într-un bob ce gemea din toate încheieturile şi deveniseră campioni naţionali. În 1930, rupeau tot. Au ales să plece spre Olimpiada Albă de la Lake Placid, 1932. Au dat baluri, au strâns bani, au pus, fiecare, 25.000 de lei. S-au dus să se antreneze la Sinaia. Pista nu era rea, 2.100 de metri, 10 viraje, dar nu se „pupa” cu cea de peste Atlantic: 2.350 m, 26 de curbe, total îngheţată. Americanii şi-au făcut cruce când i-au zărit pe mioritici: bob de lemn, fără căşti de protecţie. Mitică şi Alex au prins locul al patrulea, performanţă incredibilă, aplaudată de 14.000 de spectatori!

Au aruncat volanul, au tras de „fişe”
În 1933, veneau „Mondialele” din Schreiberhau, pe atunci în Germania. Au ajuns acolo tot cu ce aveau în dotare. Căştile protectoare păreau mai mult fesuri cu urechi. Bobul, de lemn. Au aruncat volanul-manşă, Papană a apucat cele două „fişe” prevăzute cu mâner, dreaptă şi stângă. Mitică a împins, din spate, cu un dispozitiv special, au plecat „lansat”, o premieră pentru acele vremuri. S-a râs puternic. Apoi, la final, linişte: românii deveniseră campioni mondiali la bob-2, performanţă ce va mai fi atinsă o singură dată în istorie! În 1934, în Elveţia, la Engelberg, s-au suit, din nou, în aparat. Locul al treilea, medalie de broz, „aurul” fiind luat de Alexandru Frim şi de Vasile Dumitrescu. Da, deşi pare greu de crezut, România a urcat, de două ori, pe cea mai înaltă treptă a bobului mondial!

Când Hubert nu era pe pistă, îl găseai la conacul său, din Bolintin-Deal. Locul fusese al Bălenilor, dar Mitică îl cumpărase, pentru a se retrage la linişte. Când nu era aici, urca la manşă. Papană i-a spus că e obosit, că nu poate participa la mitingul aviatic. Fekete i-a promis că ajunge la Braşov, dar nişte piese ce trebuiau turnate pentru statuie l-au ţinut la Bucureşti. Mitică a murit la 34 de ani. Într-o luni. Se strângeau bani pentru nişte copii amărâţi. Cum era să refuze? L-au dus la Bellu Militar.

Fekete şi Icar-ul din cimitir
Iosif n-a fost om două luni. Alex n-a mai vrut să se suie în bob. Gheorghe Ostrapov, locotenent, l-a convins. Apoi, Gigi s-a ciocnit, în aer, cu Vasile Nagacinscki. Din acel moment, Papană nu a mai atins, până la sinuciderea sa, în 1946, niciun bob.

Prietenii l-au lăsat în jelanie pe Fekete. Apoi l-au întrebat dacă nu-i poate face amicului său un monument. Nici nu a vrut să audă. Legenda spune că într-o seară, chiar marele Ion Jalea, cel cu care se pregătise, i-a bătut la uşă. Maestrul n-a putut fi refuzat.

Astăzi, la căpătâiul lui Dumitru Hubert, odihneşte un Icar…

* Sursă: British Pathe

Comentarii (3)Adaugă comentariu

ducu (1 comentarii)  •  25 august 2018, 11:03

MULTUMIRI, CATALIN!!

ovidiu_3003 (105 comentarii)  •  26 august 2018, 17:41

...da... prin anii 30 se murea pe capete ...

Vlad (2 comentarii)  •  27 august 2018, 21:54

Multumim, maestre!

Comentează