Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Cei crescuţi în sunet de antiaeriană

„De fiecare dată când mama vorbea, la telefon, acasă, plângea. De fiecare dată! Nu pricepeam nimic. Locul ăsta, «acasă»», nu trebuia să fie ceva frumos? Îi vedeam ochii, o întrebam ce are. Se ştergea, prindea a râde. Mereu mă păcălea […]

...

Zola, spune tu, ai jucat în clip sau nu?

Acolo, la etajul 42 al unui zgârie-nori din New York, doamna e aprigă: „Jim, cu tot respectul, îmi pare rău, dar nu e ceea ce vreau!”. Nu adaugă mai multe, aruncă un „La revedere!” rece şi iese pe uşă. „Nu […]

...

Marele Blondin

1858. Iarna. Frig de faci ţurţuri sub nas. Un tip mic de statură, pe la un 35 de ani, sporovăind non-stop, vorbind pe limba lui Voltaire, notează într-un carneţel ceea ce vede prin ochean. Se dă un pas în faţă, […]

...

Fotbalul, un sport de masă

„Dacă am murit, de ce gândesc? Dacă nu m-am prăpădit, de ce nu pot mişca mâna, piciorul?”. Auzi nişte voci. Simţi o adiere de deget ce-i îndepărta praful de pe ploape. „E viu, uite unul viu!”. Câteva mâini zdravene îl […]

...

Ursuleţul care nu putea păpa iaurţel

Interviul e tras cu câteva zile înaintea finalei Champions League de la Kiev, dintre Real şi „cormorani”. Discuţia e caldă, curge firesc. Carlão vorbeşte deschis despre debut, despre colegi, despre trofee. La un moment dat, reporterul îi oferă jucătorului un […]

...

Zola, spune tu, ai jucat în clip sau nu?

Deşi mulţi cred că Gianfranco a apărut în capodopera lui Bonnie Tyler, "Total Eclipse of the Heart", italianul neagă: "Dacă mă auzea cum cânt, solista nu mă lăsa nici să respir prin preajma ei"...

Permalink to Zola, spune tu, ai jucat în clip sau nu?
duminică, 8 iulie 2018, 10:25

Acolo, la etajul 42 al unui zgârie-nori din New York, doamna e aprigă: „Jim, cu tot respectul, îmi pare rău, dar nu e ceea ce vreau!”. Nu adaugă mai multe, aruncă un „La revedere!” rece şi iese pe uşă. „Nu voi lucra în veci cu ăsta!”, spune ca pentru sine în timp ce aşteaptă liftul.

Peste trei săptămâni, este, din nou, acolo. Fix acolo! Ascultă o melodie, îi pare potrivită. Extrem de potrivită pentru timbrul său. „Jim, eşti mare! Să-i dăm drumul la treabă!”.

Doamna de 32 de ani e galeza Gaynor Hopkins. Cunoscută pe scenă ca Bonnie Tyler. E primăvara lui 1982, se află în faţa celui de-al cincilea album de studio, „Faster Than the Speed of Night”, şi are nevoie de ceva puternic. Jim e Jim Steinman, compozitor şi producător. Până cu un an în urmă, nu se ştiau. Omul era impresarul lui Meat Loaf, se cunoscuseră la un concert. Bonnie îl întrebase dacă poate avea grijă şi de ea. Se înţeleseseră, dar Steinman nu-i livrase, încă, piesa aceea ce trebuia să spargă topurile. „Jim, sunt bună, dă-mi ceva să fiu CEA MAI BUNĂ”, îl rugase.

La bătaie cu Michael Jackson
Acum, Bonnie primise „Total Eclipse of the Heart”. O capodoperă. Simţea că i se potriveşte. A ascultat-o de nouă ori, la rând. „Da, asta este!”, a spus după mai bine de o oră. Balada are niţeluş peste şapte minute. O taie la patru şi jumătate, ca s-o facă bună pentru posturile de radio. Pleacă la drum în 1983, se bate cot la cot cu două Everesturi ale muzicii, „Billie Jean” şi „Beat It”. Devine numărul unu în 24 de ţări, în perioada de vârf vinde 80.000 de copii pe zi!!!

Are nevoie, logic, de un videoclip. Russell Mulcahy, un regizor australian, care a lucrat, printre alţii, cu Duran Duran, Sir Elton John ori Queen este rugat să se ocupe de imagine. Locaţia aleasă e Sanatoriul Holloway, din Anglia, o construcţie veche, de peste 200 de ani, trecută în stadiul de conservare în 1980. Cadrele-s inspirate din „Futureworld”, pelicula din 1976, cu Peter Fonda.

Fotbal la un fost sanatoriu
Bonnie Tyler are un vis cu câţiva elevi, care practică scrima, înotul ori joacă fotbal, pentru ca, la final, să se trezească din reverie. Moment în care în cadru apare Gianfranco Zola. Sau nu? Băiatul din imagine are undeva pe la 17, poate 18 ani. În 1983, italianul a împlinit 17 primăveri, deci lucrurile se leagă. În 2015, lămureşte misterul într-un interviu. „Am fost întrebat de sute de ori dacă eu sunt! Nu sunt! Aveam 17 ani pe atunci, e adevărat, dar îi petreceam în Italia, nu în Anglia”, spune el.

Gianfranco e înregimentat la Corrasi Oliena, prima sa trupă, înainte de a face pasul spre cariera de profesionist, la Nuorese, în 1984. Jurnalistul îi arată imaginea din clip, Zola aproape că nu mai poate spune nimic. „Jur că nu sunt eu. Tipul seamănă, e drept, dar nu e Zola! Încă ceva! Nu aveam cum să joc în acel clip. Dacă Bonnie auzea cum cântam, cu siguranţă că nu mă lăsa să respir nici măcar prin faţa castelului”, glumeşte jucătorul trecut pe la Parma ori Chelsea.

Gata! Problema-i rezolvată! Chiar dacă cei doi – actorul şi Gianfranco – seamănă, chiar dacă au, ambii, undeva pe la 17 – 18 ani, nu Zola e în clip. Melodia prinde enorm, la fel şi imaginile, care, la un top alcătuit în noiembrie 2002, ajung pe locul 94 la „Greatest Music Video of all Time”. Atunci de ce pe siteul imdb.com, unul destul de „curat” şi de respectat, în dreptul lui Zola, creditat cu câteva apariţii prin seriale, se poate citi: „A apărut în clipul lui Bonnie Tyler, «Total Eclipse of the Heart», în scena de la final, ca unul dintre băieţi?”.

* Sursa: offthepost.info

Comentarii (6)Adaugă comentariu

constantin (10 comentarii)  •  8 iulie 2018, 11:07

Nu ştiu, dar ce rost avea să mintă Zola? Chiar nu găsesc motivul pentru care acesta ar minţi.

Cristian (2 comentarii)  •  9 iulie 2018, 6:38

Este melodia mea internationala preferata. JUR

der_grosse (2 comentarii)  •  9 iulie 2018, 9:08

who cares!? --------------

:)) (1 comentarii)  •  9 iulie 2018, 21:00

Ala nu e Zola, e Dodel!

seba (97 comentarii)  •  9 iulie 2018, 21:17

am vazut de multe ori clipul, dar niciodata nu m-am gandit ca tipul este zola. foarta placut sa citesc ceva, orice, despre zola. unul dintre cei mai misto fotbalisti pe care i-am vazut si ca stil de joc si ca fel de a fi. el si iniesta au o eleganta aparte.

stefan 2 (1 comentarii)  •  10 iulie 2018, 8:05

e cum zice ganditorul *traim intr-o societate a spectacolului*, in care nu exista dragoste, moarte, durere, suferinta...o simulare a raiului, ce inundatii, ce oameni morti si evacuati, ce terenuri si case acoperite de ape, ce conteaza ca doi romani din cinci traiesc la limita saraciei...problema principala e daca Gianfranco Zola a aparut intr-un clip...

Comentează

Redacția GSP și echipa de investigații te invită să sprijini jurnalismul apăsând butonul DA!

Publicitatea pe net este vitală ca să putem produce în continuare investigațiile, știrile și faptele pe care le regăsești zilnic aici. Așa că avem nevoie de acceptul tău ca să-ți oferim, în continuare, jurnalism independent, în timp real și verificat.

Redacția GSP și partenerii noștri utilizează tehnologii precum cookies, profilare și prelucrare automata a datelor, pentru a personaliza către tine articolele și reclamele. Prin acceptarea cookie-urilor, ne ajuți să utilizam această tehnologie pe site și să ne finanțăm ziariștii. Ai posibilitatea să iei oricând altă decizie, printr-o simplă revenire pe site. Pentru detalii, te rugăm să citești Documentul de informare a utilizatorilor despre prezenta cookie-urilor pe site și Termenii de utilizare.

Da, sunt de acord