Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Fotbalul, un sport de masă

În 1937, în plin Război Civil, spaniolul Alejandro Finisterre, rănit, roagă un prieten "lemnar" să-i facă nişte jucători din lemn de merişor şi o minge mică, din plută: naşterea "futbolinului"

Permalink to Fotbalul, un sport de masă
sâmbătă, 23 iunie 2018, 9:30

„Dacă am murit, de ce gândesc? Dacă nu m-am prăpădit, de ce nu pot mişca mâna, piciorul?”. Auzi nişte voci. Simţi o adiere de deget ce-i îndepărta praful de pe ploape. „E viu, uite unul viu!”. Câteva mâini zdravene îl extraseră dintre tonele de moloz. Apoi, linişte.

Se trezi pe un pat de spital. „Chavalito, eşti în Montserrat. Prima oară te-au dus la Valencia. Acolo au zis că eşti prea grav, te-au trimis încoace!”. Stai niţeluş! Plecase din La Coruña, ajunsese în Madrid, de acolo, rănit, la Valencia şi, de aici, la Barcelona. Ce era cu el?

Venise pe lume în 1919, în Galicia, Spania, la Capul Finisterre, locul pe care romanii cei vechi îl considerau capătul lumii, „finis terrae”. Se intitula Alejandro Campos Ramirez, dar, pentru că se vedea poet, îşi zisese Alejandro Finisterre. Tatăl său ţinea, local, un magazin de pantofi. Europa mirosea a praf de puşcă, afacerea murise. Ajunsese, sărman, la Madrid. N-avea bani de liceu, dar directorul, văzând setea lui de carte, îl puse să aibă grijă de elevii mai mici, pentru a-l lăsa, gratis, la cursuri.

Spitalul unde nimeni nu juca fotbal
Apoi începu’ Războiul Civil Spaniol. În noiembrie 1936, în timpul bombardamentelor din capitală, clădirea în care locuia a fost culcată la pământ. Aşa ajunsese pe un pat de spital. Avea doar 17 ani…

Aici nimeni nu putea juca fotbal. Copiii de seama lui – sau mai mici – ar fi ieşit afară, dar erau ţintuiţi de paturi. Ideea cu fotbalul acela cu jucători din lemn, rânduiţi pe nişte bare, pe un suport asemănător unei mese, îl chinuia de ceva vreme. Văzuse o singură dată o astfel de piesă – nişte marinari englezi, debarcaţi pe tărâmuri iberice căraseră după ei, din Albion, o masă plină de omuleţi – şi, de atunci mintea îi rămăsese acolo. Era însă ceva modest, empiric…

În ianuarie 1937, la spital fusese vizitat de un bun prieten, Francisco Javier Altuna, un tip ce făcea mobilă, un „lemnar”, cum îi spune el. Omul s-a uitat puţin ciudat când Alejandro i-a cerut „o masă mai mică decât cea de ping-pong, cu două porţi scobite, cu fotbalişti din lemn de merişor turcesc, mingea din plută, iar barile ce trec prin ei să fie din oţel”. A, şi să aibă picioarele dezlipite, nu prinse, ca până acum!

„Paco” a trebăluit la ea o lună. Finisterre, organism tânăr, a părăsit halatele albe. A primit noua jucărie, a studiat-o, a modificat ce era de modificat şi, în februarie 1937, s-a prezentat la Oficiul de Invenţii din Barcelona. I-au dat patentul pentru „futbolin”. Dar războiul nu avea timp de joacă ori de jocuri. Trupele lui Franco avansau, aşa că Alejandro a trebuit să părăsească oraşul. S-a tras înspre Pirinei, i-a trecut la pas. Într-o noapte, pe o furtună cruntă, papirusul cu recunoaşterea invenţiei i-a fost luat de ploi.

Tată fără „fiu”, dar bunic cu mulţi nepoţi
Anii au trecut. În 1948, la Paris, unde se stabilise, a văzut, într-un magazin, fix în geam, o masă de futbolin, invenţia sa. I-au spus că jocul prinsese în Spania, mai ales după cel de-Al Doilea Război Mondial, că ajunsese în mai multe state europene. A mers, glonţ, la Asociaţia Internaţională pentru Refugiaţi. A explicat ce şi cum, că el este tatăl legitim, nu prea l-au crezut, dar, ca să scape de a sa gură, i-au dat nişte bani.

Cu ei a plecat peste Atlantic: Ecuador, Guatemala, Mexic, Argentina. S-a întors în Spania abia după ce apele se limpeziseră, în timpul Tranziţiei. Câţiva fabricanţi de futbolin din Valencia produceau mesele în număr destul de mare. S-a dus la ei. L-au ignorat. A vrut să uite de „copilul” său. A devenit editor, poet, publicist, s-a ocupat de scrieri. S-a stins în februarie 2007, la 87 de ani. I-au aruncat cenuşa acolo de unde plecase, la Finisterre.

Astăzi, din 46.000.000 de spanioli, 20 la sută declară că sunt pasionaţi de futbolin. Mici, mari, femei, bărbaţi. Toţi sunt nepoţii lui Alejandro, un Gepetto de fotbal de masă, de care nimeni nu-şi mai aduce aminte.

* Sursa: Revista Contexto

Comentarii (10)Adaugă comentariu

constanteanul (19 comentarii)  •  23 iunie 2018, 10:33

Fumos și nostalgic...

constantin (16 comentarii)  •  23 iunie 2018, 11:59

Excelent articol! Ca toate celelalte. Uitându-mă la numărul comentariilor, trag concluzia că istoria sporturilor nu prea interesează, din păcate. Remarc tot cu tristeţe că, în general, istoria nu este citită şi înţeleasă. Unii citesc istorie, dar nu o înţeleg... Şi pentru că nu învăţăm istorie, o repetăm la nesfârşit. Istoria are un obicei: dacă nu o citeşti până o înţelegi, o s-o repeţi până o înţelegi... Noi ne-am învăţat să o tot repetăm.

Tavi (2 comentarii)  •  23 iunie 2018, 17:08

Constantine, nu ai inteles. The point is... Hai sa ti-o zic pe romaneste. Articolele cu adevarat bune nu au nevoie de comentarii. Adica, dupa parerea ta, la un asa-zis articol cu Oierul si la care sunt zeci de comentarii, tu ai zice ca articolul a fost interesant? Nu, omule, citesti ceva bun si te retragi apoi discret ca sa analizezi post-faptic ce si cum. Pur si simplu nu ai de ce sa lasi comment-uri.

ovidiu_3003 (108 comentarii)  •  23 iunie 2018, 20:29

***

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

constantin (16 comentarii)  •  23 iunie 2018, 21:53

@Tavi S-ar putea să fie ca tine. Chiar m-aş bucura.

jos_cenzura (4 comentarii)  •  24 iunie 2018, 4:16

Și eu comentez pur și simplu că să adaug la numărul de comentarii, să încurajez astfel de articole. E mail interesant ce făcea domnul Finisterre decât de face domnul MM.

„VREM UN TURNEU CORECT”? (4 comentarii)  •  24 iunie 2018, 9:02

La "futbolin" merge. Dar la futbolinul adevarat, pe iarba, azi inecat in bani si in interese politice? Titlu in GSP, azi (trimis de Soros de la CNN): "Una dintre surprizele Mondialului e suspectată de doping » Șeful Atenției Antidoping din SUA: "Creșterea suspect de rapidă a prestațiilor trebuie monitorizată!"" Dar, ce sa vezi!? Ieri, in minutul 70 al meciului, suedezii erau deja "terminati" fizic. Dar in minutul 90 al meciului germanii alergau ca in minutul 5... "Surprize, surprize!" Un jucator german s-a lovit la cap si a avut o "hemoragie incontrolabila"! Oare de ce? O fi baut "ceai" dintr-ala galben din care beau si FeCeSeBelele in anul cand le-a crescut in doua luni de vara masa musculara, "sub ochii" preparatorului fizic german, cat altora in zece ani! "Noi vrem Dreptate, dar nu pentru "catei", nu-i asa? Atacul "germanului" Boateng asupra suedezului Berg (de ultimul atac vorbesc, nu si de cele multe de dinainte!) a fost CRIMINAL: atac din spate, cu ambele picioare, fara atingerea mingii si cu intentie clara, oricare arbitru de pe vremea lui Finisterre ar fi dat "rosu" DIRECT! Dar, nu, pentru echipa colectata de pe diverse continente a Germaniei merkelislamiste, aflata din 1945 sub ocupatie americana (deci acum "aliata" a SUA), a fost neaparata nevoie de "tecnologhia VAR" ca sa-i dea MACAR "galben", si in consecinta CUMULAT "rosu"! La fel ca "germanii" zburda pe teren trupa de albanezi de import a Elvetiei in fata Serbiei. De ce" Pentru ca SUA (care au creat Kosovo "independent") vor Serbia ELIMINATA de la Cupa Mondiala. Ca tot SUA vor Rusia eliminata de la Cupa Mondiala, dupa ce au sabortat-o impreuna cu aliatii (vezi cazul Angliei!) pe tot parcursul din momentul cand Rusia a fost numita gazda. Asa ca mai bine jucam "futbolin", acasa! GRATUIT, fara Infantino si alti mafioti inTryganti internationali.

ovidiu_3003 (108 comentarii)  •  24 iunie 2018, 10:10

...comentariul meu a fost catalogat drept rasist ...pai francezii de la Charlie in viziunea voastyra sunt umoristi nevinovati ...ei au voie ...

Comentează