Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
PR sud-nord, DR nord-sud

Sunt şase la număr, în acea primăvară călduroasă şi umedă din ’88. La cum sunt costumaţi, cu cizme înalte, cu căşti, şi la aparatele pe care le cară în spate, ai spune că sunt Căpitanul Nemo, Pierre Aronnax şi ceilalţi […]

...

Madame Blondel, prima de două ori

În sala cea mare a „Grand Hotel du Boulevard”, prima clădire de acest fel ce a avut trasă apă curentă în Bucureşti, vorbeşte prinţul George-Valentin Bibescu. E 5 aprilie 1904 şi cei 25 de domni fondează „Automobil Club Regal”, cea […]

...

„Ţi-o aşeza, perfect, pe creştet. Apoi ţi-l împrumuta pe Nichita!”

Ianuarie 2018. Afară-i iarnă, dar în anticariatul clujean e cald. Dreapta tânărului extrage din raft un Dumas-tatăl, „După 20 de ani”, capodopera. Dă să-şi reamintească isprăvile lui D’Artagnan, Porthos, Athos şi Aramis, când un A4 împăturit şi îngălbenit de vreme […]

...

„Când ne tac picioarele, morţi suntem!”

„Mike, e gata! Auzi? S-a terminat! Nu te mai poţi da jos din pat. Dimineaţa, Niamh îţi adună picioarele şi ţi le regrupează. Coloana vertebrală, acele T1 şi T6 sunt paradite iremediabil. Genunchiul la stângul a decedat de ceva vreme, […]

...

Cei crescuţi în sunet de antiaeriană

„De fiecare dată când mama vorbea, la telefon, acasă, plângea. De fiecare dată! Nu pricepeam nimic. Locul ăsta, «acasă»», nu trebuia să fie ceva frumos? Îi vedeam ochii, o întrebam ce are. Se ştergea, prindea a râde. Mereu mă păcălea […]

...

Şefu’ de sală cu medalie olimpică de aur

La 800 de metri, la JO de la München, din 1972, Dave Wottle pleacă ultimul în marea finală. Termină primul, după o cursă incredibilă. Cu tot cu şapca de golf, cea de 75 de cenţi

Permalink to Şefu’ de sală cu medalie olimpică de aur
sâmbătă, 26 mai 2018, 10:06

„Dacă faci linişte auzi cum Jocurile Olimpice bat la uşă, dar tot ce ştim despre al nostru domn Dave Wottle e că are o lună de miere de excepţie. Să fim înţeleşi, nu-s mironosiţă, sunt pasionat de sex ca mai toată lumea, dar tot ce e mai important acum e să alergăm la Olimpiadă, nu prin pat!”. Vara lui 1972. În faţa camerelor de luat vederi, unul dintre antrenorii lotului de atletism american, Bill Bowerman, fornăie. „Cine naiba a mai auzit să te căsătoreşti între calificări şi Jocurile Olimpice? Cine?”.

Dave Wottle e subiectul. 22 de ani. În copilărie era aşa de înalt şi de costeliv încât doctorul i-a chemat pe părinţi până la cabinet. „Cea mai bună soluţie pentru a pune ceva pe el e să se apuce de alergat”. S-a apucat, dar aşa, mai mult de gură bătrânilor. Era chitit pe istorie, a intrat la „Bowling Green State University”. La un concurs, s-a ataşat de o milă. 1971 a fost plin de accidentări, dar, pe final, s-a tras lângă 1.500m. A ajuns şi la 800, însă nu se dădea în vânt. Proful de sport de la BGSU i-a zis să încerce şi aici. „Ce naiba să fac eu la 800? Mă calcă pe cap etiopienii, mă calcă pe cap rusnacul”, spunea. „Rusnacul” era Evgheni Arjanov, un băiat care în ultimii patru ani nu pierduse nicio cursă.

Trial, cununie, Olimpiadă
Dar s-a băgat. A câştigat trialul USA, a oprit la 1:44.3, miros de nou record mondial. Apoi i-a venit de căsătorie, fără să anunţe pe nimeni în afara lui Jan, viitoarea sa soţie. Antrenorii s-au supărat, l-au scos din lot, l-au băgat iar, până la urmă a ajuns la München.

La 800 a trecut de semifinale, a venit marea finală. 2 septembrie 1972. Ca de fiecare dată, şi-a pus şapca de golf pe cap. Una de 75 de cenţi. Fusese hipiot, păr lung, chestii-socoteli. Basca-l ajuta la alergat, rămăsese cu ea, devenise un fel de marcă înregistrată. L-au botezat, din cauza ei, „Şeful de sală”. N-a putut dormi în noaptea de dinainte. De emoţii şi de tendinita ce-l chinuia de ceva vreme. Ce tehnică, ce stil? Dave era un nonconformist total. Ştia că trebuie să intre pe stadion şi să dea ce e mai bun. Punct.

„Wottle e accidentat…Să urmărim şapca!”
A primit culoarul cu numărul 3. S-a purces la drum.

La secunda 30 a ieşit din cadrul de filmare. Adică a plecat atât de prost încât regizorul transmisiunii nu l-a mai prins în imagine când a prezentat grupul de alergători. S-a clopoţit la 52.3, dar el tot nu era în peisaj. Comentatorul, băiat giorno, l-a scuzat: „Wottle e accidentat, se vede că-l jenează ceva!”.

A început, treptat, să-i dea ghetuţe. La 1:00 a prins plutonul. La 1:09 a depăşit primul său adversar, care, de fapt, era ultimul… S-a trezit şi comentatorul. „Tipul cu şapcă, haideţi să-l urmărim pe tipul cu şapcă!”. La 1:33 este, deja, al patrulea, se apropie linia dreaptă. În faţa ochilor are doi kenyeni şi un CCCP. Accelerează. Scapă de Boit şi de Ouko, care începe să înoate. Poate să-l prindă pe Evgheni? Poate, fix la fotografie, unde sovieticul născut în Ucraina se aruncă, efectiv! Dave Wottle, probabil cel mai atipic concurent posibil, termină primul cursa de 800 de metri. 1:45.86. Stadionul e în picioare, Franz-Josef Kemper, germanul, vine să-l felicite, dar e clar că americanul nu prea pricepe ce se petrece. E calm, cu şortul ce-l strânge la subraţ, cu jambierele ce-i gâdilă rotulele.

Vine festivitatea de premiere. Wottle e cu şapca pe cap, aşa ascultă imnul. Imediat, reporterii sar pe el. „Războiul Rece” e în toi, un yankeu a învins un sovietic, bătălia pe medalii e mare, 99-94, finalmente, pentru vecini. Reporterii americani simt miros de audienţă, vin cu microfoanele. „Dave, ai concurat cu şapca pe cap, ai câştigat cu şapca pe cap. E un protest reuşit, nu ne trebuie Războiul din Vietnam, nu?”. Atunci, omul face ochii mari, îşi dă seama. „Ce protest, ce Vietnam? Doamne, mă simt de doi lei, vai de capul meu! Am uitat, pur şi simplu, şapca pe cap, de emoţie! Cum să stau aşa, cu ea, la imn? Vă rog să mă scuzaţi!”.
Campion olimpic. Şef de sală în toată sinceritatea sa.

* Sursa: bgsu.edu

Comentarii (9)Adaugă comentariu

Stefan Patriche (2 comentarii)  •  26 mai 2018, 13:39

Copios. Ştim cu totii poveştile Olimpiadei muncheneze (apropo, mama e ceva verişoară +leat, din Vişani , evident, cu Neculăiţă Martinescu), dar asta e haioasă tare. Unii are US style, no menkind style.

Tibisor (62 comentarii)  •  26 mai 2018, 15:39

Tare povestea ... sapca aia , face acum toti banii ... merci de articol !

criticul (39 comentarii)  •  26 mai 2018, 16:09

Frumoasă poveste,a unui om care a crezut până la capăt în șansa sa și a devenit campion olimpic la Jocurile Olimpice de la Munchen 1972.

corneliu (1 comentarii)  •  26 mai 2018, 20:40

Frumoasă povestea. Olimpiada din 1972 a fost tragică și doar atât îmi mai aduc aminte despre ea.

seba (97 comentarii)  •  26 mai 2018, 20:44

Hai ca iar m-ai facut sa zambesc 😊 Multumesc.

Relu Ricsa (1 comentarii)  •  26 mai 2018, 21:14

frumos scris, dar inflorit mai rau decat ar face-o Lutu:) Orice om ii place hiberboleea:) Inregistrarea este usor accesibila. Nu a fost niciodata in afara cadrului... A fost mereu aproape de ceilalti, dar finalul a fost, intr-adevar, fulminant.

gin (7 comentarii)  •  26 mai 2018, 21:18

Povestea omului cu sapca o stiam, ba chiar am vazut acea finala si multumesc lui Catalin ca mi-a readus-o in memorie. Primul care a castigat o finala olimpica in halul asta a fost Peter Snell la Roma 1960. Tot la 800 m. Ba chiar si romanca Natalia Marasescu a castigat o finala europeana indoor la 1.500 m, insirandu-si adversarele, in frunte cu mareata Kazankina, ca margelele pe ata. Si pentru ca istoria se repeta, sa revedem finala de 800 m din 2004, de la Atena. Cum a umilit un rus, Iuri Borzakovski, un pluton de elita: cu Kipketer, Mulaudzi, Bungei, etc. Aste consideratii nu vor sa umbreasca admiratia mea pentru acest articol. Pacat ca nu mai intereseaza pe nimeni atletismul.

gin (7 comentarii)  •  26 mai 2018, 21:23

Tot la Olimpiada din 1972, un tacanit a profitat de neatentia organizatorilor si a intrat pe stadionul olimpic arhiplin care astepta sosirea maratonistilor. Avea tricou numar de ordine, tot tacamul si cand a intrat pe stadion, toata lumea l-a aclamat ca pe un erou. Cand colo.... era un biet student austriac, in cautare de un crampei de glorie. Maratonul olimpic de la Munchen a servit statisticilor... singurul munchenez campion olimpic. Frank Shorter, baiatul unui soldat din fortele armate de ocupatie americane cantonate in capitala Bavariei.

ovidiu_3003 (103 comentarii)  •  27 mai 2018, 8:29

...a avut ...noroc...

Comentează

Redacția GSP și echipa de investigații te invită să sprijini jurnalismul apăsând butonul DA!

Publicitatea pe net este vitală ca să putem produce în continuare investigațiile, știrile și faptele pe care le regăsești zilnic aici. Așa că avem nevoie de acceptul tău ca să-ți oferim, în continuare, jurnalism independent, în timp real și verificat.

Redacția GSP și partenerii noștri utilizează tehnologii precum cookies, profilare și prelucrare automata a datelor, pentru a personaliza către tine articolele și reclamele. Prin acceptarea cookie-urilor, ne ajuți să utilizam această tehnologie pe site și să ne finanțăm ziariștii. Ai posibilitatea să iei oricând altă decizie, printr-o simplă revenire pe site. Pentru detalii, te rugăm să citești Documentul de informare a utilizatorilor despre prezenta cookie-urilor pe site și Termenii de utilizare.

Da, sunt de acord