Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Cum a devenit din om Superman

„Christopher, dacă batem acum palma, eşti de acord să porţi pe sub costum un altul, unul plin de muşchi?”. „Nu!”, vine răspunsul. „Ei, drăcie, am văzut 200 de actori, am tras de toate vedetele de pe lume şi când ziceam […]

...

Surâsul de schi din Valea Plângerii

Dâmboviţa nu era fată rea, dar, când veneau ploile cele mari, dădea pe-afară. Umfla mahalaua dintre dealul lui Şerban Vodă şi Cărămidarii de Jos, de unde se iţise în viaţă Romica Puceanu, regina muzicii lăutăreşti, şi-acolo, în Grădina Bellului, năştea […]

...

Tată, să nu râdeți de mine!

Ultima oară când m-am uitat la un meci de fotbal cu o echipă românească a fost prin 2006. Atunci alergau pe teren doi băietani, unu’ pe la 25 de ani, Joaquin, la niște spanioli, și altul de vreo 22, la […]

...

Viaţa de după clic

Făcea ceea ce făcuse de mii de ori: prăjina rezemată pe umărul drept, scuturarea talcului din palmă, concentrarea. Pe tânărul din stânga nu-l sesizase. Înainte să-şi facă paşii, omul declanşase. Clic, clic, clic! Ea-şi văzuse de săritură, el, de poză. […]

...

Prima oară şi ultima dată

Îşi amintea, perfect, când „descălecase” într-o sală de sport. O măsuraseră, o cântăriseră. 156 cm şi 40 de kilograme. „Da, nu e greşit nimic, practic eram precum un curcan, niţeluş mai gras”, glumea în 2010. „Cu tot respectul, sunteţi primul […]

...

Ion Iliescu, revoluţionarul

Născut la Brăila, dar emigrat în patria tangoului, Juan Iliesco este considerat unul dintre cei care au ajutat enorm la dezvoltarea şahului argentinian. Multiplu campion, românul a fost un tip simpatic, extrem de apreciat

Permalink to Ion Iliescu, revoluţionarul
sâmbătă, 21 aprilie 2018, 10:28

Gândeşte în română, suduie pe limba lui Voltaire. I se răspunde cu engleză, după ce mutările-s calculate-n spaniolă. Da, da, da, şahul e un sport al minţii jucat într-o perfectă linişte, dar muşteriilor de aici, din cafeneaua „Marzotto” din Buenos Aires, le place acest „Turn Babel”, cu jucători care stau în picioare, trag tutun, ascultă tango, apoi lovesc cu palma masa.

Cum stai şi priveşti, în stânga e Ion Iliescu, un tip pe la 20 şi un pic de ani. El e ucenicul. În dreapta, Salomon Sinay, maestrul locului. Fix în capul său respiră don Llorca, al doilea profesor. Tânărul e sub foc continuu. Sinay atacă nervos, cavalerul trebuie să se apare; Llorca e calm, se lasă „cucerit”, analizează orice mişcare, eroul trebuie să facă primii paşi pe tablă. „Juan, de mâine jucăm pe ceas, precum sportivii adevăraţi. Altfel, tu stai o oră la un pion!”. Râsete şi acordeon de tango.

Ion Traian Iliescu s-a născut la Brăila, 1898. Tata, român, mama, franţuzoaică. În Primul Război Mondial fusese luat prizonier. 18 luni vieţuise în Havelberg, printre alţi 4.500 de combatanţi din toate naţiile lumii. La eliberare, decisese să plece în lumea cea largă. Paris, apoi Anvers, apoi Oostende. Trecuse Atlanticul, ajunsese în Argentina.

Primii paşi, la 23 de ani. Eva şi Juan Peron
În 1921 s-a apucat să înveţe şah în cafenea, cu cei doi profesori vestiţi. Asimila tot şi, în doi ani, îi bătea. În 1924 era primit în Cercul de Şah. Între 1931 şi 1938 a pendulat între locurile 2 şi 12 în campionatul argentinian. În 1939, Juan Iliesco cucereşte titlul, dar isprava nu îi este omologată, neavând, încă, cetăţenie. În 1943 obţine, finalmente, medalia de aur: e egalul lui Gideon Stahlberg, numai că acesta nu are cinci ani pe pământ argentinian şi pierde. Începe să colinde toată ţara. Marele Tartakower, ruso-polono-francezul, ajunge la Buenos Aires. Scot piesele, termină la egalitate.

În 1946, Argentina se duelează cu Spania. Colonelul Peron, însoţit de frumoasa Eva, 27 de ani, cu care s-a căsătorit vara trecută, vine să dea mâna cu maeştrii. Primul pe care-l salută e Iliescu. „În acel moment am simţit cum şahul, pe care-l consideram orfan atunci, are prieteni destul de puternici”, avea să declare ceva mai târziu.

Joacă prin parcuri, scrie la ziar
E iubit peste tot, pentru că are un stil popular. Joacă în parcuri. Deşi nu cunoaşte spaniola literară la perfecţiune, ţine coloane de şah în „El Dia”, unele extrem de apreciate. Luptă enorm pentru ca tinerii să poată evolua contra consacraţilor. Într-o zi, intră cu un tânăr cu ochelari tip sifon în Cercul de Şah. „E Jacobo, va ajunge departe!”, spune. „Greucenii” se uită urât, în casta lor se pătrunde greu. Bolbochan va deveni mare maestru şi va reprezenta Argentina la trei olimpiade de şah. La fel, îl va ajuta şi pe Joaquin Ojeda. „Nu-i datorăm lui Iliesco ceva concret, o anumită operă, ci totul”, avea să spună, în 1959, Bolbochan, după un meci cu imensul Bobby Fischer.

Anii trec. Iliescu participă la turneul de la Mar del Plata, unul dintre cele mai tari din lumea iberică. E un bătrânel super simpatic. Trece pe lângă jucătorii de şah, se face că se împiedică, le dărâmă acestora tabla, apoi îşi cere scuze şi le pune, la perfecţiune, piesele exact pe poziţiile pe care erau. Are un fiu, Pochito, care-l urmează printre regi şi regine, dar nu ajunge la înălţimea sa!

Ion Iliescu se stinge pe 2 februarie 1968. Istoria şahului argentinian îl reţine ca pe un adevărat revoluţionar.

* Sursa: „Luces y sombras del ajedrez argentino”

Comentarii (14)Adaugă comentariu

Bibi (196 comentarii)  •  21 aprilie 2018, 11:25

Multumesc, Catalin !

_ge (5 comentarii)  •  21 aprilie 2018, 11:56

Inca o data, Bravo Catalin !

Valeriu (18 comentarii)  •  21 aprilie 2018, 12:53

Multumim, Catalin!

Tibisor (57 comentarii)  •  21 aprilie 2018, 14:28

E placut sa afli cate ceva din sportivii de demult ...

Valentin (1 comentarii)  •  21 aprilie 2018, 14:39

Ca de fiecare data, o poveste impresionanta.

Mircea (12 comentarii)  •  21 aprilie 2018, 14:43

Waw ! Cool ! Bine ca nu m-am oprit numai la citirea titlului ;)

ovidiu_3003 (93 comentarii)  •  21 aprilie 2018, 15:03

...asa este ...Robert Fischer ...a fost...imens...

Florin (13 comentarii)  •  21 aprilie 2018, 15:55

au fost, sunt si vor mai fi si alti romani in strainatate, care ne reprezinta natia cu mandrie.interesant de stiut, multumesc!!

criticul (37 comentarii)  •  21 aprilie 2018, 20:42

Ca de obicei,o poveste interesantă scrisă și spusă de Cătălin Oprișan, unul dintre puținii gazatari sportivi adevărați atât de la GSP cât și din România de azi.

raison (12 comentarii)  •  23 aprilie 2018, 7:35

Mai rasfirati , baieti . mai rasfirati !

Andreescu Bogdan (1 comentarii)  •  23 aprilie 2018, 9:15

Multumim de povesti. Sunt minunate sa aflam de asemenea oameni. Apropo te rog Catalin poate gasesti ceva de sora lui Culae Lupescu care a fost campioana mondiala de 4 ori la popice ......de acelea adevarate nu ca acum. multumesc.

Andrian (1 comentarii)  •  26 aprilie 2018, 0:05

Când am citit titlul am crezut altceva, dar aprofundand nu am rămas dezamăgit deloc, dimpotriva. Frumos.

Comentează