Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Zborul 548

Aşa stăteau de fiecare dată: cum dădeai bineţe avionului, medaliile parcau pe partea dreaptă. În faţă, fetele. Rhode Lee Michelson, 17 ani, bronz. Lângă ea, Laurence Rochon Owen, cu un an mai tânără, campioană a Statelor Unite, şerifă peste toată […]

...

Vameşul şi tabloul cu fotbalişti

Brâncuşi e rege aici. Uite „Miracolul” sau „Foca”, cu marmura cu vinişoare! Colo-i „Vrăjitoarea” din arţar! Hop, un Degas, un Gauguin, un Picasso şi a sa „Femeie cu părul galben”, niţeluş mai la dreapta un Cezanne, băiatul cu tablou de […]

...

30 de ani. Azi. „La Superba”. Freddie. Barcelona

Domnul bate tocurile pantofilor, regulamentar, asemenea unui husar honved. Doamna din faţa lui întinde mâna, bărbatul o ia şi o sărută. Apoi se îmbrăţişează, cald. Tipul e Freddie Mercury. Lady e Montserrat Caballé. Martie 1987. Solistul “Queen” a zburat până […]

...

„Să te bucuri dacă mai poţi merge!”

Din cabinet ieşise mai mult mort decât viu! Nu se prinsese dacă fusese o încercare de umor negru, englezesc. Staţi, staţi aşa, că putea reproduce exact ceea ce auzise: „Santi, dacă vei mai merge prin grădină, alături de fiul tău, […]

...

Sburătorul

„Omule, avem milioane de probleme pe cap, de ce nu ne înţelegem noi? Îţi ajunge cât ai stat pe front! Clar? Gata, am pus punct!”. Zicând asta, ofiţerul vrea să se ridice. Dar afacerea nu e gătată. „OK, nu mă […]

...

Ion Iliescu, revoluţionarul

Născut la Brăila, dar emigrat în patria tangoului, Juan Iliesco este considerat unul dintre cei care au ajutat enorm la dezvoltarea şahului argentinian. Multiplu campion, românul a fost un tip simpatic, extrem de apreciat

Permalink to Ion Iliescu, revoluţionarul
sâmbătă, 21 aprilie 2018, 10:28

Gândeşte în română, suduie pe limba lui Voltaire. I se răspunde cu engleză, după ce mutările-s calculate-n spaniolă. Da, da, da, şahul e un sport al minţii jucat într-o perfectă linişte, dar muşteriilor de aici, din cafeneaua „Marzotto” din Buenos Aires, le place acest „Turn Babel”, cu jucători care stau în picioare, trag tutun, ascultă tango, apoi lovesc cu palma masa.

Cum stai şi priveşti, în stânga e Ion Iliescu, un tip pe la 20 şi un pic de ani. El e ucenicul. În dreapta, Salomon Sinay, maestrul locului. Fix în capul său respiră don Llorca, al doilea profesor. Tânărul e sub foc continuu. Sinay atacă nervos, cavalerul trebuie să se apare; Llorca e calm, se lasă „cucerit”, analizează orice mişcare, eroul trebuie să facă primii paşi pe tablă. „Juan, de mâine jucăm pe ceas, precum sportivii adevăraţi. Altfel, tu stai o oră la un pion!”. Râsete şi acordeon de tango.

Ion Traian Iliescu s-a născut la Brăila, 1898. Tata, român, mama, franţuzoaică. În Primul Război Mondial fusese luat prizonier. 18 luni vieţuise în Havelberg, printre alţi 4.500 de combatanţi din toate naţiile lumii. La eliberare, decisese să plece în lumea cea largă. Paris, apoi Anvers, apoi Oostende. Trecuse Atlanticul, ajunsese în Argentina.

Primii paşi, la 23 de ani. Eva şi Juan Peron
În 1921 s-a apucat să înveţe şah în cafenea, cu cei doi profesori vestiţi. Asimila tot şi, în doi ani, îi bătea. În 1924 era primit în Cercul de Şah. Între 1931 şi 1938 a pendulat între locurile 2 şi 12 în campionatul argentinian. În 1939, Juan Iliesco cucereşte titlul, dar isprava nu îi este omologată, neavând, încă, cetăţenie. În 1943 obţine, finalmente, medalia de aur: e egalul lui Gideon Stahlberg, numai că acesta nu are cinci ani pe pământ argentinian şi pierde. Începe să colinde toată ţara. Marele Tartakower, ruso-polono-francezul, ajunge la Buenos Aires. Scot piesele, termină la egalitate.

În 1946, Argentina se duelează cu Spania. Colonelul Peron, însoţit de frumoasa Eva, 27 de ani, cu care s-a căsătorit vara trecută, vine să dea mâna cu maeştrii. Primul pe care-l salută e Iliescu. „În acel moment am simţit cum şahul, pe care-l consideram orfan atunci, are prieteni destul de puternici”, avea să declare ceva mai târziu.

Joacă prin parcuri, scrie la ziar
E iubit peste tot, pentru că are un stil popular. Joacă în parcuri. Deşi nu cunoaşte spaniola literară la perfecţiune, ţine coloane de şah în „El Dia”, unele extrem de apreciate. Luptă enorm pentru ca tinerii să poată evolua contra consacraţilor. Într-o zi, intră cu un tânăr cu ochelari tip sifon în Cercul de Şah. „E Jacobo, va ajunge departe!”, spune. „Greucenii” se uită urât, în casta lor se pătrunde greu. Bolbochan va deveni mare maestru şi va reprezenta Argentina la trei olimpiade de şah. La fel, îl va ajuta şi pe Joaquin Ojeda. „Nu-i datorăm lui Iliesco ceva concret, o anumită operă, ci totul”, avea să spună, în 1959, Bolbochan, după un meci cu imensul Bobby Fischer.

Anii trec. Iliescu participă la turneul de la Mar del Plata, unul dintre cele mai tari din lumea iberică. E un bătrânel super simpatic. Trece pe lângă jucătorii de şah, se face că se împiedică, le dărâmă acestora tabla, apoi îşi cere scuze şi le pune, la perfecţiune, piesele exact pe poziţiile pe care erau. Are un fiu, Pochito, care-l urmează printre regi şi regine, dar nu ajunge la înălţimea sa!

Ion Iliescu se stinge pe 2 februarie 1968. Istoria şahului argentinian îl reţine ca pe un adevărat revoluţionar.

* Sursa: „Luces y sombras del ajedrez argentino”

Comentarii (14)Adaugă comentariu

Bibi (198 comentarii)  •  21 aprilie 2018, 11:25

Multumesc, Catalin !

_ge (5 comentarii)  •  21 aprilie 2018, 11:56

Inca o data, Bravo Catalin !

Valeriu (18 comentarii)  •  21 aprilie 2018, 12:53

Multumim, Catalin!

Tibisor (64 comentarii)  •  21 aprilie 2018, 14:28

E placut sa afli cate ceva din sportivii de demult ...

Valentin (1 comentarii)  •  21 aprilie 2018, 14:39

Ca de fiecare data, o poveste impresionanta.

Mircea (12 comentarii)  •  21 aprilie 2018, 14:43

Waw ! Cool ! Bine ca nu m-am oprit numai la citirea titlului ;)

ovidiu_3003 (105 comentarii)  •  21 aprilie 2018, 15:03

...asa este ...Robert Fischer ...a fost...imens...

Florin (14 comentarii)  •  21 aprilie 2018, 15:55

au fost, sunt si vor mai fi si alti romani in strainatate, care ne reprezinta natia cu mandrie.interesant de stiut, multumesc!!

criticul (40 comentarii)  •  21 aprilie 2018, 20:42

Ca de obicei,o poveste interesantă scrisă și spusă de Cătălin Oprișan, unul dintre puținii gazatari sportivi adevărați atât de la GSP cât și din România de azi.

raison (12 comentarii)  •  23 aprilie 2018, 7:35

Mai rasfirati , baieti . mai rasfirati !

Andreescu Bogdan (1 comentarii)  •  23 aprilie 2018, 9:15

Multumim de povesti. Sunt minunate sa aflam de asemenea oameni. Apropo te rog Catalin poate gasesti ceva de sora lui Culae Lupescu care a fost campioana mondiala de 4 ori la popice ......de acelea adevarate nu ca acum. multumesc.

Andrian (1 comentarii)  •  26 aprilie 2018, 0:05

Când am citit titlul am crezut altceva, dar aprofundand nu am rămas dezamăgit deloc, dimpotriva. Frumos.

Comentează