Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Ion Iliescu, revoluţionarul

Născut la Brăila, dar emigrat în patria tangoului, Juan Iliesco este considerat unul dintre cei care au ajutat enorm la dezvoltarea şahului argentinian. Multiplu campion, românul a fost un tip simpatic, extrem de apreciat

Permalink to Ion Iliescu, revoluţionarul
sâmbătă, 21 aprilie 2018, 10:28

Gândeşte în română, suduie pe limba lui Voltaire. I se răspunde cu engleză, după ce mutările-s calculate-n spaniolă. Da, da, da, şahul e un sport al minţii jucat într-o perfectă linişte, dar muşteriilor de aici, din cafeneaua „Marzotto” din Buenos Aires, le place acest „Turn Babel”, cu jucători care stau în picioare, trag tutun, ascultă tango, apoi lovesc cu palma masa.

Cum stai şi priveşti, în stânga e Ion Iliescu, un tip pe la 20 şi un pic de ani. El e ucenicul. În dreapta, Salomon Sinay, maestrul locului. Fix în capul său respiră don Llorca, al doilea profesor. Tânărul e sub foc continuu. Sinay atacă nervos, cavalerul trebuie să se apare; Llorca e calm, se lasă „cucerit”, analizează orice mişcare, eroul trebuie să facă primii paşi pe tablă. „Juan, de mâine jucăm pe ceas, precum sportivii adevăraţi. Altfel, tu stai o oră la un pion!”. Râsete şi acordeon de tango.

Ion Traian Iliescu s-a născut la Brăila, 1898. Tata, român, mama, franţuzoaică. În Primul Război Mondial fusese luat prizonier. 18 luni vieţuise în Havelberg, printre alţi 4.500 de combatanţi din toate naţiile lumii. La eliberare, decisese să plece în lumea cea largă. Paris, apoi Anvers, apoi Oostende. Trecuse Atlanticul, ajunsese în Argentina.

Primii paşi, la 23 de ani. Eva şi Juan Peron
În 1921 s-a apucat să înveţe şah în cafenea, cu cei doi profesori vestiţi. Asimila tot şi, în doi ani, îi bătea. În 1924 era primit în Cercul de Şah. Între 1931 şi 1938 a pendulat între locurile 2 şi 12 în campionatul argentinian. În 1939, Juan Iliesco cucereşte titlul, dar isprava nu îi este omologată, neavând, încă, cetăţenie. În 1943 obţine, finalmente, medalia de aur: e egalul lui Gideon Stahlberg, numai că acesta nu are cinci ani pe pământ argentinian şi pierde. Începe să colinde toată ţara. Marele Tartakower, ruso-polono-francezul, ajunge la Buenos Aires. Scot piesele, termină la egalitate.

În 1946, Argentina se duelează cu Spania. Colonelul Peron, însoţit de frumoasa Eva, 27 de ani, cu care s-a căsătorit vara trecută, vine să dea mâna cu maeştrii. Primul pe care-l salută e Iliescu. „În acel moment am simţit cum şahul, pe care-l consideram orfan atunci, are prieteni destul de puternici”, avea să declare ceva mai târziu.

Joacă prin parcuri, scrie la ziar
E iubit peste tot, pentru că are un stil popular. Joacă în parcuri. Deşi nu cunoaşte spaniola literară la perfecţiune, ţine coloane de şah în „El Dia”, unele extrem de apreciate. Luptă enorm pentru ca tinerii să poată evolua contra consacraţilor. Într-o zi, intră cu un tânăr cu ochelari tip sifon în Cercul de Şah. „E Jacobo, va ajunge departe!”, spune. „Greucenii” se uită urât, în casta lor se pătrunde greu. Bolbochan va deveni mare maestru şi va reprezenta Argentina la trei olimpiade de şah. La fel, îl va ajuta şi pe Joaquin Ojeda. „Nu-i datorăm lui Iliesco ceva concret, o anumită operă, ci totul”, avea să spună, în 1959, Bolbochan, după un meci cu imensul Bobby Fischer.

Anii trec. Iliescu participă la turneul de la Mar del Plata, unul dintre cele mai tari din lumea iberică. E un bătrânel super simpatic. Trece pe lângă jucătorii de şah, se face că se împiedică, le dărâmă acestora tabla, apoi îşi cere scuze şi le pune, la perfecţiune, piesele exact pe poziţiile pe care erau. Are un fiu, Pochito, care-l urmează printre regi şi regine, dar nu ajunge la înălţimea sa!

Ion Iliescu se stinge pe 2 februarie 1968. Istoria şahului argentinian îl reţine ca pe un adevărat revoluţionar.

* Sursa: „Luces y sombras del ajedrez argentino”

Comentarii (15)Adaugă comentariu

Bibi (213 comentarii)  •  21 aprilie 2018, 11:25

Multumesc, Catalin !

_ge (8 comentarii)  •  21 aprilie 2018, 11:56

Inca o data, Bravo Catalin !

Valeriu (28 comentarii)  •  21 aprilie 2018, 12:53

Multumim, Catalin!

Tibisor (77 comentarii)  •  21 aprilie 2018, 14:28

E placut sa afli cate ceva din sportivii de demult ...

Valentin (1 comentarii)  •  21 aprilie 2018, 14:39

Ca de fiecare data, o poveste impresionanta.

Mircea (15 comentarii)  •  21 aprilie 2018, 14:43

Waw ! Cool ! Bine ca nu m-am oprit numai la citirea titlului ;)

ovidiu_3003 (108 comentarii)  •  21 aprilie 2018, 15:03

...asa este ...Robert Fischer ...a fost...imens...

Florin (14 comentarii)  •  21 aprilie 2018, 15:55

au fost, sunt si vor mai fi si alti romani in strainatate, care ne reprezinta natia cu mandrie.interesant de stiut, multumesc!!

criticul (47 comentarii)  •  21 aprilie 2018, 20:42

Ca de obicei,o poveste interesantă scrisă și spusă de Cătălin Oprișan, unul dintre puținii gazatari sportivi adevărați atât de la GSP cât și din România de azi.

raison (12 comentarii)  •  23 aprilie 2018, 7:35

Mai rasfirati , baieti . mai rasfirati !

Andreescu Bogdan (1 comentarii)  •  23 aprilie 2018, 9:15

Multumim de povesti. Sunt minunate sa aflam de asemenea oameni. Apropo te rog Catalin poate gasesti ceva de sora lui Culae Lupescu care a fost campioana mondiala de 4 ori la popice ......de acelea adevarate nu ca acum. multumesc.

Andrian (1 comentarii)  •  26 aprilie 2018, 0:05

Când am citit titlul am crezut altceva, dar aprofundand nu am rămas dezamăgit deloc, dimpotriva. Frumos.

Comentează