Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Cum a devenit din om Superman

„Christopher, dacă batem acum palma, eşti de acord să porţi pe sub costum un altul, unul plin de muşchi?”. „Nu!”, vine răspunsul. „Ei, drăcie, am văzut 200 de actori, am tras de toate vedetele de pe lume şi când ziceam […]

...

Surâsul de schi din Valea Plângerii

Dâmboviţa nu era fată rea, dar, când veneau ploile cele mari, dădea pe-afară. Umfla mahalaua dintre dealul lui Şerban Vodă şi Cărămidarii de Jos, de unde se iţise în viaţă Romica Puceanu, regina muzicii lăutăreşti, şi-acolo, în Grădina Bellului, năştea […]

...

Tată, să nu râdeți de mine!

Ultima oară când m-am uitat la un meci de fotbal cu o echipă românească a fost prin 2006. Atunci alergau pe teren doi băietani, unu’ pe la 25 de ani, Joaquin, la niște spanioli, și altul de vreo 22, la […]

...

Viaţa de după clic

Făcea ceea ce făcuse de mii de ori: prăjina rezemată pe umărul drept, scuturarea talcului din palmă, concentrarea. Pe tânărul din stânga nu-l sesizase. Înainte să-şi facă paşii, omul declanşase. Clic, clic, clic! Ea-şi văzuse de săritură, el, de poză. […]

...

Prima oară şi ultima dată

Îşi amintea, perfect, când „descălecase” într-o sală de sport. O măsuraseră, o cântăriseră. 156 cm şi 40 de kilograme. „Da, nu e greşit nimic, practic eram precum un curcan, niţeluş mai gras”, glumea în 2010. „Cu tot respectul, sunteţi primul […]

...

Noaptea când Titanicul a scufundat onoarea

Pe 15 aprilie 1912, Sir Duff-Gordon, un sportiv desăvârşit, mituieşte marinarii pentru a prinde o barcă de salvare pe vaporul ce se scufunda fiind inexpugnabil

Permalink to Noaptea când Titanicul a scufundat onoarea
sâmbătă, 14 aprilie 2018, 10:32

„Titanicul”, superlativul absolut din lumea mărilor şi oceanelor, a „bărbierit” aisbergul la 23:40, sâmbătă noaptea, pe 14 aprilie 1912, cu 2.224 de suflete la bord. La 1:05, a patra barcă de salvare, numărul 1, este lansată la apă. Capacitate: 40 de locuri. Se desprinde de pachebot cu doar 12 oameni în ea, dintre care şapte sunt marinari. De sus, de pe punte, secundul Charles Lightoller urlă: „Numai femeile şi copiii!”. Undeva, printre bucăţile de gheaţă, pitulat sub o manta, respiră un domn, aşa, cam pe la o jumătate de secol de viaţă.

Se intitulează Sir Cosmo Duff-Gordon. Proprietar de pământuri vaste în Scoţia, deţinător de vinării în Spania, un sportsman desăvârşit. Până la acel moment. La „Jocurile Intercalate” din 1906, de la Atena, ţinute la 10 ani de la prima Olimpiadă modernă, prinde un „argint”, la scrimă. Chiar capetele încoronate, Regele Eduard al VII-lea sau Regina Alexandra, îi aplaudă, în picioare, prestaţia, la duelul cu G. Casimir. Peste doi ani, Lordul Desborough, preşedintele Asociaţiei Olimpice Britanice, îl însărcinează cu organizarea JO de vară de la Londra, unde se descurcă cu brio. Încrucişează braţele cu faimosul luptător elveţian Armand Cherpillod, fondează, la 1904, Liga Londoneză de Scrimă, e membru în Royal Automobile Club. Educat la Eton, se căsătoreşte cu faimoasa „Lucille”, una dintre primele creatoare de modă din istorie.

Cosmo vs Astor
În primăvara lui 1912 se află în Franţa. Plăteşte 39,12 lire sterline, primeşte tichetul cu numărul 11.755 şi urcă, alături de consoartă, de la Cherbourg, pe cel mai sigur vas al tuturor timpurilor. Patru zile de rummy, cărţi, lectură. Apoi, tragedia.

La 1:05 – deja s-a trecut pe 15 aprilie 1912, barca e pregătită de lansare. Lady Duff-Gordon, „Lucille”, urlă că ea nu pleacă fără al său bărbat. Atunci domnul, scrimerul, luptătorul, sportsmanul, uită de onoare, uită de fair-play. Se duce direct către ofiţerul William McMaster Murdoch. Îi spune că dacă e lăsat să scape, dacă va ajunge, viu, pe pământ, îl va îmbrăca în aur. Pe el şi pe toţi oamenii din echipaj, pe vâslaşi. Fix la doi paşi de el se află John Astor al IV-lea, cel mai bogat om de pe vas şi unul dintre cei mai potenţi financiar din lume, cu o avere de două miliarde de dolari raportată la 2016.

Ar fi putut cumpăra mateloţii, ar fi putut cumpăra aisbergul, ar fi putut arvuni apele reci ale oceanului. Dar ceva din interior nu-l lasă. Ajută la desfacerea mecanismelor înţepenite de la bărcile de salvare, pune o pălărie de femeie pe capoul unui băieţaş, îşi sărută soţia. Trupul său avea să fie recuperat peste o săptămână, cu iniţialele „J.J.A.” pe manşeta cămăşii. Sir Cosmo întoarce capul, se ascunde, scapă. La proces, va recunoaşte că a aruncat vorba despre bani, atunci, în vacarmul de pe punte, dar că se numea „ajutor”, nu „mită”.

Apoi, refuză să mai scoată un cuvinţel. Numai Cerul ştie ce s-a petrecut cu exactitate acolo, în seara când Titanicul a luat cu el, în hăurile oceanului, onoarea. Cert este că din 15 aprilie 1912, soţia, Lucille, a refuzat să mai împartă acelaşi pat cu el. Deşi n-au divorţat, niciodată, în acte, au rămas doar „prieteni apropiaţi”.

Misterioasa tăietură din ziar
Sportsmanul s-a stins, singur, pe 20 aprilie 1931, în Londra. Bătrânii locului povestesc că fix cu o lună în urmă, primise un plic ciudat din Statele Unite. De fapt, o tăietură dintr-un ziar. „Casa mea e la doi paşi de «Navin Field», terenul celor de la Detroit Tigers”. „Vă duceţi să vedeţi, din când în când, un home run?”. „Nu, niciodată!”. „De ce?”. „Strigătele de acolo, chiar dacă sunt de bucurie, îmi aduc aminte de urletele oamenilor care cădeau în apă. Nu-mi pot duce copiii acolo!”. Vorbele lui Frank William Goldsmith, supravieţuitor. Avea doar 10 ani în acea noapte.

Pe 15 aprilie 1912, Titanicul lua viaţa a 60 de copilaşi…

Comentarii (8)Adaugă comentariu

daniel (1 comentarii)  •  14 aprilie 2018, 10:44

Imi place articolul!

ovidiu_3003 (93 comentarii)  •  14 aprilie 2018, 15:02

...foarte sigur vapor ...

andipanda (4 comentarii)  •  14 aprilie 2018, 18:05

Articol deosebit, ca toate ale lui Catalin.Nu stiu de unde le scoate...Felicitari.

marian0904 (51 comentarii)  •  14 aprilie 2018, 19:42

In ziua unui meci de fotbal dintre un Rapid (sunt vreo 4) si o Stea nationalizata, tu ne dai asa o intamplare cu un aristocrat, sportman pe deasupra, care-si pierde onoarea (poate chiar si identitatea) in cateva minute. De la a fi urmarit de rege, la a te ascunde ca-ntr-o gaura de sarpe e o cale, uneori, scurta. Bravo!

sundance kid (1 comentarii)  •  15 aprilie 2018, 7:07

Eu m-as fi" invirtit " in jurul fostului chelner actual general cu patru stele decorat de chior .

Tiberiu Lascarache (1 comentarii)  •  15 aprilie 2018, 8:11

In fata unui pericol iminent,atunci cand in joc iti este propria viata,este foarte greu sa-ti pastrezi verticalitatea.De cele mai multe ori,instintictul de consrvare primeaza,de aceea oamenii puternici,nobili sufleteste sunt atat de putini(rari).

Alex One (11 comentarii)  •  15 aprilie 2018, 8:24

De la nu plec fara sotul meu la refuzul de a mai imparti acelasi pat ,cine sa le inteleaga pe femei ? Articol de bun gust, mai uitam putin de huligani,batai, gaze lacrimogene, "provocari rapidiste" si alte asemenea troglodisme. Felicitari d-le Oprisan.

Gary (1 comentarii)  •  15 aprilie 2018, 14:59

Doar prostia si ticalosia omeneasca nu au limite! Sugestiv remind;felicitari!

Comentează