Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Vameşul şi tabloul cu fotbalişti

Brâncuşi e rege aici. Uite „Miracolul” sau „Foca”, cu marmura cu vinişoare! Colo-i „Vrăjitoarea” din arţar! Hop, un Degas, un Gauguin, un Picasso şi a sa „Femeie cu părul galben”, niţeluş mai la dreapta un Cezanne, băiatul cu tablou de […]

...

30 de ani. Azi. „La Superba”. Freddie. Barcelona

Domnul bate tocurile pantofilor, regulamentar, asemenea unui husar honved. Doamna din faţa lui întinde mâna, bărbatul o ia şi o sărută. Apoi se îmbrăţişează, cald. Tipul e Freddie Mercury. Lady e Montserrat Caballé. Martie 1987. Solistul “Queen” a zburat până […]

...

„Să te bucuri dacă mai poţi merge!”

Din cabinet ieşise mai mult mort decât viu! Nu se prinsese dacă fusese o încercare de umor negru, englezesc. Staţi, staţi aşa, că putea reproduce exact ceea ce auzise: „Santi, dacă vei mai merge prin grădină, alături de fiul tău, […]

...

Sburătorul

„Omule, avem milioane de probleme pe cap, de ce nu ne înţelegem noi? Îţi ajunge cât ai stat pe front! Clar? Gata, am pus punct!”. Zicând asta, ofiţerul vrea să se ridice. Dar afacerea nu e gătată. „OK, nu mă […]

...

Iarna e fix ca vara!

Luneca pe schiuri de la şapte ani. Sus, la Păltiniş. La 12 intrase, deja, la concursuri. Erau zile când cobora în Sibiul natal chiar de acolo, din cea mai veche staţiune montană de la noi. L-au aflat, l-au chemat la […]

...

Noaptea-n care apele se despărţiră

În august 1990, un argentinian flutură un stindard pe parchetul finalei CM de baschet. E momentul în care doi coloşi, doi coechipieri, Divac şi Petrovici, decid să nu-şi mai vorbească. Niciodată

Permalink to Noaptea-n care apele se despărţiră
sâmbătă, 10 martie 2018, 9:49

„Vă jur pe ce am mai sfânt, nu am făcut nimic cu intenţie. În plus, eram profesor de istorie, cu astfel de lucruri, cu simboluri naţionale, nu te joci!”. Spune asta şi priveşte, scurt, peste umăr, când în stânga, când în dreapta, ca şi cum ar vrea să scape de o umbră a trecutului. Are undeva pe la 70 de ani, pare un tip liniştit, citit, un om de ispravă. Un anonim care, cu 30 de ani în urmă, a provocat un scandal uriaş în baschet. Cel care-a produs Marea Schismă.

„Nu-s croat, ci argentinian din părinţi croaţi, născut în Rosario, locul de baştină al lui Messi”, dă drumul vorbelor Tomas Sakici. Curtea unei căsuţe cuminţi, Santa Teresita. Pe 19 august 1990, în Argentina, la Luna Park, Iugoslavia şi URSS se dueleză pentru finala Campionatului Mondial de baschet. Fiul lui joacă la Huracan de San Justo, e microb în familie, aşa că au două bilete în buzunar. Scot de la naftalină steagul, unul nemaifluturat de mai bine de 45 de ani şi purced să-şi vadă la lucru croaţii favoriţi: Kukoc, Petrovici, Cutura, Divac. Alo, stop niţel!, ultimul e sârb, nu… Dar Tomas aşa ştie. Sau cel puţin asta spune că ştie.

Iugoslavii au pierdut, în grupe, la Porto Rico, sovieticii, la sârbi, în faza a doua. Pac, semifinalele, Petrovici şi ai lui, 98-91 cu SUA, ruşii, instrucţie de front cu portoricanii. În ultimul act, copiii lui Dusan Ivkovici se distrează cu URSS-ul, 92-75.

Televiziunile nu ieşiseră din „live” când el a intrat
„Ştiam că televiziunile nu terminaseră transmisiunea în direct, dar nu-mi doream circ. Am scos steagul croat şi, acolo, în bucuria aceea, am intrat pe parchet”. La o privire atentă, se poate observa un tip pe la 40 de ani, cu pulover şi mustăcioară, agitând simbolul ascuns mai bine de patru decenii şi jumătate. „Mi s-a părut normal, în echipa campioană mondială nu erau numai sârbi, dimpotrivă”, sună, la reconstituire, vorbele lui Sakici.

Camerele surprind, ca o adiere de aripi, momentul. Omul cu stindardul e blocat de… Vlade Divac. „Mi-a luat steagul din mână, l-a făcut ghemotoc. Nu m-a înjurat, nu m-a scuipat, aşa cum s-a spus, doar l-a aruncat. Preţ de câteva secunde am stat faţă în faţă, poate la 10 centimetri depărtare. Eu, 1.80 m, el, 2.16. Nu căutam scandal, mai ales că oamenii de la ambasadă deja intraseră pe teren. Aveau mâinile în buzunar, am crezut că ascund pistoale!”.

E momentul în care, în acea euforie, Drazen Petrovici intervine. Recuperează steagul croat, i-l dă lui Tomas. Divac vede tot. Este momentul Marii Rupturi. Sunt cele mai negre secunde ale baschetului de acum 30 de ani. Drazen şi Vlade, coechipieri la trupa vicecampioană olimpică la Seul, campioană mondială la Buenos Aires, se despart, nu mai vor să audă unul despre celălalt. Războiul din fosta Iugoslavie n-a început, dar ei, un sârb şi un croat, şi-au retras ambasadele. „Peste ani am aflat că am făcut o grozăvie”, avea să spună argentinianul.

„Mă bucur să te revăd, prietene!”
În octombrie 1991, la un an de la evenimente, Croaţia îşi declară independenţa. Petrovici e trădător pentru Belgrad, Divac devine persona non-grata la Zagreb. 140.000 de morţi, 4.000.000 de oameni strămutaţi de la locurile lor, cea mai mare grozăvie în Europa după al Doilea Război Mondial.

Divac evoluează 16 ani în NBA. Petrovici decedează în iunie 1993, în Germania. Accident de maşină. 28 de primăveri. Neîmpăcaţi, cu adevărat, niciodată.

Peste ani, un tip înalt, cu barbă, sârb, bate la uşa casei unei familii croate. Este primit de un bărbat şi de către o femeie. Fratele şi mama. Se uită pe nişte poze cu tineri. Apoi camera-l urmăreşte pe o alee de cimitir. Zăpadă. Pune un buchet de flori, face cruce, sărută poza de pe monument. Se retrage. Ba nu, se apleacă şi acolo, pe lespedea rece, lasă ceva. „Mă bucur să te revăd, prietene!”. Operatorul, pişicher, focusează. În bătaia vântului rece, pe bucata de hârtie, două maiouri albastre se îmbrăţişează: un 4 cuprinde un 12.

* Sursa: Once Brothers

Comentarii (28)Adaugă comentariu

Antipaste (2 comentarii)  •  10 martie 2018, 10:15

Itit recomand documentarul "Once brothers" sau cum vorbeste Divac despre Petro: https://www.youtube.com/watch?v=DKYoktdtxOI&t=4270s

nic (1 comentarii)  •  10 martie 2018, 11:40

articol bun

pawn (8 comentarii)  •  10 martie 2018, 12:48

@Antipaste pai si citeaza la sfarsitul articolului ca si filmul ala a fost sursa de inspiratie. oricum, documentarul cu pricina mi se pare unul dintre cele mai bune si mai emotionante filme despre sport.

Szöke (20 comentarii)  •  10 martie 2018, 14:44

Asta e nimic pe langa ce exista, de secole, intre noi si voi.

ovidiu_3003 (105 comentarii)  •  10 martie 2018, 15:47

Yugoslavia a fost o mare putere in baschet ...

Antipaste (2 comentarii)  •  10 martie 2018, 16:19

@pawn Sorry n-am vazut . Dar documentarul este extraordinar. Imaginile cu Divac in Zagreb sunt absolut memorabile.

Che Guevara (10 comentarii)  •  10 martie 2018, 16:29

Desprinderea Yugoslaviei in 5/6 tari separate a fost o mare prostie. Interese politice straine sunt de vina pentru asta. Intr-o perioada in care vrem o Europa unita, in care cele doua Germanii s-au reunit, Iugoslavia si Cehoslovacia au fost dezintegrate. Acest lucru nu foloseste popoarelor respective. Foloseste numai politicienilor care au infiintat astfel mai multe Parlamente, mai multe Guverne si mai multe presedentii. Paradoxul pe care il traim este ca noi, romanii, am ajuns sa traim in aceeasi tara cu olandezii sau cu locuitorii din Guiana Franceza, in timp ca sarbii, croatii, slovenii, macedonenii, kosovarii si bosniecii traiesc separati si au ajuns sa se urasca de moarte dupa o convetuire pasnica de 50 de ani.

pawn (8 comentarii)  •  10 martie 2018, 17:48

@Che Guevara era o bijuterie de tara. foarte diversa, fiecare republica venea cu particularitatile ei de tot felul (de la geografie la cultura, gastronomie...). am fost insa in iugoslavia si inainte si dupa 1989 si ma rog, as avea mult prea multe de scris. spune mai sus un maghiar ca si intre noi si ei ar fi rivalitate etc. eu stiu ce spun: sarbii si croatii efectiv m-au uimit inainte de '89 prin violenta temperamentului lor. nu se compara cu nimic din ce-am vazut in toata europa. o brutalitate si o obsesie pentru confruntare (violenta, daca se poate) ceva ce n-am intalnit. cred ca nu puteau sa stea intr-un stat centralizat, dar o federatie ar fi fost solutia cea mai buna. am fost recent in serbia si efectiv traiau mai bine in 1990. drumuri nemarcate, haiducie la carciumi si benzinarii (preturi neafisate), lume saraca...

marian0904 (58 comentarii)  •  10 martie 2018, 18:14

Omul (profesor de istorie) se da nevinovat. A scos drapelul la aer dupa 45 de ani. Prin anii ”70, erau si atentate. Iar, mai devreme, ajungem si la Ante Pavelici. Oare de ce parintii dlui Sakici au plecat tocmai in Argentina? I s-a pus aceasta intrebare? Sunt unii care, daca vor ceva, stiu sa apese pe anumite butoane.

Che Guevara (10 comentarii)  •  10 martie 2018, 18:41

@pawn Stiu ca in Serbia se traieste mai rau decat in 1990 acum. Sunt multe de spus, ai dreptate. Dar toata aceasta nebunie a fost creata si alimentata de politicieni. Yugoslavia a fost o federatie. RSF Iugoslavia se numea. Probabil ca pe croati i-a deranjat ca sarbii voiau sa conduca tot. Serbia la vremea respectiva era un fel deTeleorman al Romaniei de azi... Oamenii sunt foarte patimasi in Balkani. Dar in spatiul ex-iugoslav sunt si mai patimasi. Iar acest mod de a-si trai viata si de a-si exploata sentimentele la maximum i-a costat. In definitiv, toti suntem oameni si acest lucru ar trebui sa fie deasupra oricaror interese politice sau ale unui grup izolat. Am prieteni croati, am si prieteni sarbi. Toti sunt OK. Poate e mai bine ca s-au despartit.Inn Slovenia si Croatia circula Euro acum. E incredibil cum, dupa comunism, ei au trecut printr-un razboi de 5 ani si tot sunt cu vreo 20 de ani mai dezvoltati si mai civilizati decat Romania. Avem atat de multe exemple in jurul nostru si nu invatam de la nimeni nimic.

Silviu (1 comentarii)  •  10 martie 2018, 18:43

@Szöke ... voi nu existati

Unu oarecare (12 comentarii)  •  10 martie 2018, 18:44

Frumos articol

Constantin (2 comentarii)  •  10 martie 2018, 19:22

@ Szöke...anul viitor se vor implini 100 de ani de la prima vizita a armatei romane in Budapesta. Iar anul acesta este centenarul Marii Uniri...sa nu uiti niciodata asta!

stelu blues an (8 comentarii)  •  10 martie 2018, 20:42

MAI CHE GUEVARA REVOLUTIONAR DE PROFESIE ,DE TACEAI FILOZOF,REVOLUTIONAR RAMANEAI.ARDE O LA REVOLUTIE ,*** DAR LASA ISTORIA IN PACE.SIGUR CA MARELE IPOCRIT REVOLUTIONAR CAUTATOR DE DREPTATE A FACUT ISTORIE DIN PACATE UNA NEGATIVA.ASADAR MERGI PE CARAREA PE MAIDANUL FOTBALULUI,E MAI SIMPLU.AUGURI.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Dejan (1 comentarii)  •  10 martie 2018, 21:16

***

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

gio (5 comentarii)  •  10 martie 2018, 21:51

@Che Guevara. Nu, dimpotriva, unirea acelor natii, desii inrudite, totusi diferite, a fost o mare prostie. Unirea s-a petrecut din cauza ambitiei istorice a Serbiei de a crea Serbia mare. Si n-au convietuit 50 de ani pasnic, croatii cum au prins ocazia in al doilea razboi au facut Croatia independenta, Tito a restabilit yugoslavia si i-a pedepsit pe croati ingropand familii intregi de vii, peste tot si toate fiind kosovo, niciodata cu adevarat linistit. Cat despre bosnia, aia o duceau foarte bine sub austrieci, un Imperiu progresist care asigura libertatea religioasa, autonomie administrativa si dezvoltare economica, chiar nu au fost defel incantati sa devina "yugoslavi". Cireasa de pe tort: madedonenii de fapt sunt bulgari vorbind un dialect bulgaresc, pe care Tito la impaunat cu ceva cuvinte sarbesti si a inventat "limba macedoneana". Yugoslavia, o farsa!

gio (5 comentarii)  •  10 martie 2018, 21:59

@marian0904. De ce nu s-ar da nevinovat, stii tu sa aiba vreo vina? Parintii lui Sakici propabil au fugit sa scape de represalile partizanilor lui tito, au murit multi nevinovati in urma crimelor comise de partizanii insetati de sange. Daca iti inchipui ca era niste procese democratice, drepturile omului etc esti departe de realitatea de atunci. Familii croate ingropate de vii iar germanii din banat care n-au reusit sa fuga cu armata germana au avut parte de o soarta crunta. Ma refer aici la civili nevinovati.

Filbert (6 comentarii)  •  10 martie 2018, 23:14

@Che G. Crearea Iugoslaviei dupa 1918 a fost o prostie, au pus la un loc niste etnii inrudite genetic insa deosebite religios si cultural. Separarea insa a fost o mare tragedie...

pawn (8 comentarii)  •  11 martie 2018, 0:22

umm...cred ca m-am exprimat prost mai sus, cand am zis ca iugoslavia trebuia sa ramana o federatie, stiind bine ca aveau socoteli intre ei. voiam sa zic "uniune". o entitate cu granite libere. bai, baieti (ca vad pe aici tot felul de avocati ai unora si altora): nationalismul este cea mai sigura cale de (auto)distrugere. si sarbii (dar si croatii, ba si slovenii) au priceput asta pe pielea lor. unchiul meu din timisoara (care ma ducea in iugoslavia inainte de 1989) imi zicea clatinand din cap: "bai, astia nu sunt sanatosi; tot timpul bat cu pumnii in masa, ca nu uita ei ce le-au facut ailalti in nu stiu ce razboi mondial. cetnicii, ustasii, albanezii, dracu sa-i ia". asa ca...potoliti-va. am cucerit noi budapesta? am fost la stalingrad? l-am batut pe baiazid? ok. schimba asta cu ceva pretul kilului de ceapa in carrefour? nu.

qseb (1 comentarii)  •  11 martie 2018, 8:27

de acord cu pawn

Che Guevara (10 comentarii)  •  11 martie 2018, 13:38

@pawn sunt de acord cu tine. Nationalismul este o tampenie mare cat casa. Iar razboaiele nu folosesc decat politicienilor. Popoarele au numai de suferit. Pentru ceilalti... Tito a fost un mare luptator si un revolutionar in felul sau. A facut si el, ca si Ceausescu, ceea ce l-a dus minte sa faca la momentul respectiv. Germania nazista nu a reusit niciodata sa ocupe Serbia. Acest lucru s-a datorat partizanilor care au luptat pentru fiecare palma de pamant sic are au fost condusi de Tito care nici nu era sarb. Din ce stiu eu, era slovac. In rest, toata zona respectiva e plina cu oameni incapatanati ca niste catari. Indivizi care prefera dusmania si ura in loc sa gandeasca logic. Cu atat mai mult gestul de reconciliere al lui Vlade Divac e un act de curaj si o dovada a faptului ca, dupa ce a locuit atatia ani in USA, a realizat ca nationalismul, xenofobia si ura fata de semeni pe criterii etnice este o tampenie.

Mihai (3 comentarii)  •  11 martie 2018, 18:51

@Pawn Nationalismul este firesc, e iubirea de neam. Ce s-a intamplat in Iugoslavia are radacini adanci in istorie, mereu popoarele din Balcani au fost incitate sa se dusmaneasca intre ele, desi sunt extrem de asemanatoare. Nu confundati nationalismul cu xenofobia sau sovinisimul. Nu poti sa zici: nu-mi iubesc familia, ca s-ar putea supara familia altuia. E aberant. E aberant sa spui ca urasti pe cineva doar pentru ca e român, negru sau rus. Dar nu e aberant să-ți iubești familia și neamul. @ Che guevara Tito era croato-sloven. Dar nu a fost singurul partizan. Mai erau si alte grupari de partizani, care se luptau cand cu ocupantul, cand intre ele. In final, anglo-americanii au hotarat sa-l sprijine doar pe Tito. Unele din problemele Iugoslaviei au fost create chiar de tito, care a trecut niste aberatii in constitutiile tarii. Pentru pawn cat si „che guevara”: mai puneti mana si cititi carti pe subiect, pe langa studiul obligatoriu al limbii romane. Nu de alta, dar in discursul vostru miroase ideologia corectitudinii politice de la o posta.

Mihai (3 comentarii)  •  11 martie 2018, 18:56

@gio Delirezi. Regatul sarbo-croato-sloven nu s-a facut din cauza ambitiilor sarbesti de a crea serbia mare. S-a facut pentru ca toate aceste natiuni au realizat ca au o sansa mai mare de a supravietui impreuna si asta decisesera marile puteri. Asta cu serbia mare e o mare prostie. Sarbii erau cei mai interesati de unire dintr-un motiv foarte simplu: ei sunt cei mai numerosi, sunt in toate celelalte popoare, era singura sansa sa fie impreuna. Natiunea bosniaca nu a existat pana in secolul XX, creata de tito. O mare tampenie. Cum sa spui ca bosniacii isi doreau sa traiasca in imperiul austro ungar ca le era bine? De gavrilo princip ai auzit? Unde invatati istorie?!

Mihai (3 comentarii)  •  11 martie 2018, 19:07

Ultimul : sarbii si croatii vorbesc aceeasi limba, pana si numele sunt asemanatoare. Diferentierea s-a facut cand croatii au ales sa ramana sub jurisdictia Papei, dar si-asa nu au fost mari probleme. Necazurile au inceput cand imperiul autriac i-a folosit impotriva celorlalti, sarbii fiind, ca si romanii, considerate natiuni de mana a doua. Bosnia e denumirea unei regiuni, nu a unei natiuni. In bosnia traiau si sarbi si croati si sloveni si romani, printre altele. Acolo si-au facut de cap turcii, bosniacii de azi fiind doar sarbi si croati islamizati. Multumim imperiilor facatoare de pace si aducatoare de prosperitate

Szöke (20 comentarii)  •  11 martie 2018, 22:49

Silviu & Constantin: Asa credeti voi! Si la ce v-a folosit? Budapesta n-a fost si nici nu va fi vreodata confundata cu Bucharest.

Che Guevara (10 comentarii)  •  12 martie 2018, 1:33

@Mihai: Ce stiu sigur este ca Tito nu vorbea corect sarbeste. Originile sale sunt putin "fabricate". Un prieten sarb mi-a zis ca Tito era slovac. Nu sloven. Atentie! Ma gandesc ca o fi avut mai multe date decat mine cand a zis asta. Oricum ar fi, inainte de '89 Iugoslavia era 50% cu rusii, 50% cu americanii. Existau mici afaceri private. Exista deschidere catre Occident si libera circulatie. Se cunoaste faptul ca sarbii, bosniecii si croatii vorbesc aceeasi limba. Diferenta este ca sarbii au trecut la grafia chirilica in 1990. Acum sarbii sunt 99% cu rusii si e vai de mama lor in comparatie cu ce erau in trecut. Croatia si Slovenia sunt membre UE, au ca moneda Euro si printre altele au cea mai mica coruptie din uniune si un salariu minim pe economie peste 1000 de Euro. Inutil sa spun ca preturile pe litoralul croat sunt mult mai mici decat in Romania, de exemplu. Iar calitatea serviciilor cu mult mai buna. Peisajele sunt geniale, apa este limpede si clima foarte blanda. A compara Romania cu aceste tari este un non-sens. Si aceste tari au trecut printr-un razboi. Asta am scris mai sus. Si imi cer scuze daca am scris cu greseli, sunt greseli de tastare in nici un caz nu decurg din necunoasterea limbii romane.

mickey13 (1 comentarii)  •  15 martie 2018, 14:22

Multumesc Catalin Oprisan! Multumesc @Antipaste! Drazen Petrovici a fost idolul meu. In '93 aveam 15 ani si am fost socat de vestea mortii (cred eu) celui mai mare basketbalist european. Pur si simplu era magnific pe teren, juca din placere si cu o usurinta de parca mingea era o prelungire a mainii. Nu am cuvinte! Multumesc baieti!

Comentează