Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Ursuleţul care nu putea păpa iaurţel

Interviul e tras cu câteva zile înaintea finalei Champions League de la Kiev, dintre Real şi „cormorani”. Discuţia e caldă, curge firesc. Carlão vorbeşte deschis despre debut, despre colegi, despre trofee. La un moment dat, reporterul îi oferă jucătorului un […]

...

Un alt tip de naş

Nu înţelegea ce forţă îl împinsese într-acolo, dar ce facem acum, căutăm să explicăm miracolele? Avea 15 ani, tocmai abandonase şcoala, se înhăitase numai cu dubioşi, dependent de zahăr, adică cel mai mare consumator de dulciuri din Calea Lactee, iar […]

...

Doi băieţi de 10

Nu-l anunţaseră prin telefon, astfel de veşti nu se dădeau printr-o galenă. Un tovarăş, ziarist la un cotidian din Lyon, trăsese în faţa casei. Cum naiba să-i spună aşa ceva dacă nu sec, direct? „Maurice, «LL» s-a stins, s-a dus!”. […]

...

Şefu’ de sală cu medalie olimpică de aur

„Dacă faci linişte auzi cum Jocurile Olimpice bat la uşă, dar tot ce ştim despre al nostru domn Dave Wottle e că are o lună de miere de excepţie. Să fim înţeleşi, nu-s mironosiţă, sunt pasionat de sex ca mai […]

...

Cum a devenit din om Superman

„Christopher, dacă batem acum palma, eşti de acord să porţi pe sub costum un altul, unul plin de muşchi?”. „Nu!”, vine răspunsul. „Ei, drăcie, am văzut 200 de actori, am tras de toate vedetele de pe lume şi când ziceam […]

...

Doamna Ghica şi „Călugărul” îmblânzit

Cu doi ani înainte ca un bărbat să taie, oficial, panglica inaugurării Vârfului Mönch din Alpi, Elena, din neamul marilor Ghica, scoate un steag pe care scrie, cu aur, ”VALACHIA” şi-l înfige la 4.105 metri

Permalink to Doamna Ghica şi „Călugărul” îmblânzit
sâmbătă, 3 martie 2018, 10:28

Îi era sete. O sete groaznică. Sete de apă, de apă de izvor. Gândi că e o ironie, să te găseşti înconjurat de un infinit de zăpadă, iar tu să ai buzele lipite. Se aplecă după un bulgăre când simţi cum un firişor de sânge îi pleacă din nas. Îi curmă drumul cu limba. Acolo, jos, printre muritori, după un asemenea gest, ar fi căutat o groapă în care să se ascundă. Aici, sus, la 4.000 de metri, aproape de zei, lucrurile stăteau altfel.

Ruşinea pierise. Jean Almer, unul dintre cei patru ghizi, o văzuse. Glăsui în franceză: „Madame, vom face contra voinţei Dumneavoastră. Vom renunţa la escaladarea vârfului!”. Nu-l lăsase să-şi ducă la bun sfârşit vorba. „Domnul meu, domnii mei, nu putem trece peste aceste dificultăţi? Uite, «Călugărul» e aici, în faţa noastră! Vă daţi bătuţi? Fie! Continuu singură!”. Avalanşele curgeau de-a stânga şi de-a dreapta, viscolul bătea cu putere. Cine erai tu, fiinţa lui Dumnezeu?

Fiică de Mare Ban, traducătoare de „Iliada”
Elena Ghica era fiica lui Mihalache, Mare Ban şi Vornic din Lăuntru, fondatorul Muzeului Naţional din Bucuresci. Familie celebră, cu rădăcini adânci pe iste meleaguri. Se născuse geniu: la patru ani alerga pe cărările dintre rândurile scrise în greaca veche, în cea modernă, pre limba lui Voltaire, Goethe ori Shakespeare. Se lipise de o „Iliada” şi o tradusese. Avea profesori de scrimă, de înot, de echitaţiune. Zămislea poezii, ducea luptă baionetă la baionetă cu matematicile.

Se luase cu Aleksandr Kolţov-Masalski, rus, ofiţer de pe la 15 ani. Iubirea se rupsese. Ea, Elena, poposise în Elveţia. Dăduse veste că vrea să se ia la trântă cu „Călugărul”, cu Vârful Mönch din Alpii Bernezi. 1.70 contra 4.105 metri!

La acea vreme, alpinistele erau rare. Maria Paradis, cea care la 1808 culcase „Mont Blanc”-ul. Apoi Henriette d’Angeville, pe la 1838, şi cam asta era tot… Poseda pantaloni de lână, groşi, cu dungi albe şi negre, apoi un fel de haină lungă, ce-i trecea peste genunchi şi o cam încurca la mers, pălărie rotundă, de fetru, cizme largi. Prietenii voiră să o sparie. La hotelul „Aigle” din Grindelwald, unde trăsese, veneau cu tot felul de hârtii ce povesteau despre grozăvii: oameni pierduţi prin hăuri, degerături, legende cu dispăruţi. În van.

Pe 8 iunie 1855 a plecat în urcuş. Ea, patru ghizi, patru ajutoare. Furtună. Noaptea, Aeolus s-a dus, şi el, la odihnă. Pe 9, soare puternic. Elena avea ochelari albăstriţi. Au obosit. Au făcut mas. Au fiert ienupăr, au băut ceai. Pe 10, pe la şase seara, au zis să doarmă. Fata de 27 de ani nu putea. Ştia că orele astrale sunt aproape.

A murit departe de casă
Aerul se rarefia. Puterile o părăseau. Avea vedenii. La 10:00, Almer i-a spus că e cazul să renunţe. La 10:05, plecau, pentru alte cinci ore, în zigzag, să doboare „Călugărul”. Pe la trei şi-un pic, nouă temerari sunt în vârf, la 4.105 metri altitudine. Printre ei, şi o femeie. Care se pune în genunchi, face cruce şi scoate un steag galben-albastru. Îl înfige în zăpadă şi-l lasă să danseze, liber, în vânt. Cu litere de aur a scris „VALACHIA”. Numele ţării sale.

Unii spun că dacă s-ar săpa, s-ar afla că Elena Ghica a fost prima care a cucerit Mönch-ul. Oficial, Christian Almer a făcut-o, în 1857. Apoi a plecat spre Mont Blanc, Everestul Bătrânei Europe… A continuat să scrie, să picteze, să tragă cu arma. A semnat cu Dora d’Istria. „Dor” e românesc, intraductibil, „Istria” e Dunărea-tracică.

Patria n-a mai vrut-o. Atena a făcut-o Cetăţean de Onoare, Ravenna a chemat-o la 600 de ani de la naşterea lui Dante. S-a stins la Florenţa. După incinerare, se odihneşte în cimitirul „Trespiano”. I-au deschis testamentul. Plecată de mai bine de 30 de ani din patrie, lăsase averea Eforiei Spitalelor din Bucureşti, mai exact Sfântului Pantelimon. Un strămoş, domnitorul Grigore al II-lea Ghica, săltase lăcaşul, pe la 1735…

Ea e DOAMNA GHICA de azi.

* Sursa: „Hronic pe Glob”, Valentin Borda, 1983

Comentarii (18)Adaugă comentariu

Unu oarecare (10 comentarii)  •  3 martie 2018, 11:01

Foarte fain scris. Felicitari domnule Oprisan.

Costin (1 comentarii)  •  3 martie 2018, 11:20

Astazi, un numar de 9 romani pleaca din tara in fiecare zi, uitati de patrie sau in cautarea patriei! Si sunt dintre cei care nu cred in statistica.

Sebi (2 comentarii)  •  3 martie 2018, 11:50

Multumim pentru articole...

ovidiu_3003 (98 comentarii)  •  3 martie 2018, 13:02

...si ...cate zile ...i a trebuit ...sa imblanzeasca pe calugar ?

ovidiu_3003 (98 comentarii)  •  3 martie 2018, 13:02

...si ...cate zile ...i a trebuit ...sa imblanzeasca pe calugar ?

Valeriu (18 comentarii)  •  3 martie 2018, 15:11

Frumos, emotionant, inaltator!

ovidiu_3003 (98 comentarii)  •  3 martie 2018, 15:21

nu se intelege prea bine cand a fost cucerit varful ...pe 11 iunie ...la 15 si un pic ?

Vali (10 comentarii)  •  3 martie 2018, 15:36

@3gaură,gaură,3.Pe la si ceva si un pic din creierul (care?) tau. Nu incerca sa te dai mai deștept? decât te crezi... Lasă povestea sa fie citită,ajunge atâta ură și venin...du-te d...u!

ovidiu_3003 (98 comentarii)  •  3 martie 2018, 16:26

...bine ,Vali...nu te ambala atat ...dar imi spui ce te a manat pe tine sa mi dai replica aceasta ?...ura ?...vidul din capul tau ?...ce am facut ?

lulutzu (1 comentarii)  •  3 martie 2018, 16:39

Citesc cu interes orice articol despre familiile Ghica, eu, insumi, fiind un Ghica. Departat de tara imi caut, inca, radacinile.

Vali (10 comentarii)  •  3 martie 2018, 19:53

@3003Postarile tale pline de ura la adresa tuturor celor ce nu sunt olteni,sau nu sunt de acord cu tine.Cam ajunge...

ovidiu_3003 (98 comentarii)  •  3 martie 2018, 20:59

...ura este prietena ta ...nu a mea ...mie imi place sa cumpar acest ziar ...

marian0904 (51 comentarii)  •  3 martie 2018, 21:20

O adevarata doamna! Doamna Ghica e, de fapt, printesa Elena Ghica. Si se pare ca a mai imblanzit si alte ”varfuri”. Multumesc!

daniels (1 comentarii)  •  3 martie 2018, 22:04

Super

bimbash (1 comentarii)  •  4 martie 2018, 3:49

@lulutzu. Ghica sunt cu origini albaneze. Chiar Elena a scris despre asta...

Valentin (2 comentarii)  •  4 martie 2018, 7:49

Excelent. Excelent. Am cumpărat ziarul, am văzut pe ultima pagină. Frumos scris. Excelent scris. Nu vreau să arunc ziarul, împachetez ouă. :). No offence, cred.

pacific ionel (2 comentarii)  •  4 martie 2018, 12:36

Domnule Oprisan poveștile dumneavoastră sunt frumoase și sunt convins că scriind mai des genul acesta de articole chiar veți deveni '' un arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor'' Eu chiar citesc cu mare plăcere aceste articole. Felicitări.

exidpol (2 comentarii)  •  4 martie 2018, 15:46

...ar fi interesant de aflat ce a făcut Mihalache (căciulă mare, Mare Ban și Vornic al Trebilor din Lăuntru, fondatorul Muzeului Naţional din București), cu cloșca cu puii de aur, că la muzeu se află doar copiile obiectelor...

Comentează

Redacția GSP și echipa de investigații te invită să sprijini jurnalismul apăsând butonul DA!

Publicitatea pe net este vitală ca să putem produce în continuare investigațiile, știrile și faptele pe care le regăsești zilnic aici. Așa că avem nevoie de acceptul tău ca să-ți oferim, în continuare, jurnalism independent, în timp real și verificat.

Redacția GSP și partenerii noștri utilizează tehnologii precum cookies, profilare și prelucrare automata a datelor, pentru a personaliza către tine articolele și reclamele. Prin acceptarea cookie-urilor, ne ajuți să utilizam această tehnologie pe site și să ne finanțăm ziariștii. Ai posibilitatea să iei oricând altă decizie, printr-o simplă revenire pe site. Pentru detalii, te rugăm să citești Documentul de informare a utilizatorilor despre prezenta cookie-urilor pe site și Termenii de utilizare.

Da, sunt de acord