Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Jesus, cel cu ieşiri de înger

„Într-o seară, după cină, se pusese, aşa, cu cei 1,83 metri ai lui, în faţa noastră şi ne zisese, scurt, că a descoperit Paradisul”. Raiul era aproape de sătucul Pechon, la graniţa dintre Cantabria şi Asturias, Spania. Plaja Amio. „Adăugase […]

...

Compozitorul înălţimilor

„Mă Ionele, mă băiatule, gata, ajunge, mori pe aici şi rămâne ţărişoara asta fără o minte luminată!”. În mijlocul terenului, un tânăr, aşa, pe la un 30 şi niţeluş de ani, oboseşte o minge, alături de câţiva ciraci. E chiar […]

...

Fotbal+încă ceva

Cu stânga ţine poza, cu arătătorul de la dreapta ţintuieşte personajul. „Ăsta-s eu, zugrav. Într-o seară, tipul pentru care lucram a venit şi ne-a zis că are de dat gata o piscină, cu gresie, cu faianţă, cu vopsit nişte vestiare. […]

...

Ce fotbalul uneşte, cine poate dezbina?

Când cei de la QPR îi deteră vestea că tre’ să vie tras la ţol festiv la meciul cu Brentford, John Wild nu se arătase surprins. Gândise că se retrage vreun băiat ori e o lansare de card, ceva. Habar […]

...

Fotbalişti făuritori de Reîntregire

„Avem trei sferturi de minge, ne mai trebuie un teren, o căsuţă unde să ne schimbăm, încă vreo 10 băieţi, un nume şi nişte tricouri. În rest, stăm bine, aş zice”. Asta era gluma preferată a lui Ionică Pavel, licean […]

...

Doamna Ghica şi „Călugărul” îmblânzit

Cu doi ani înainte ca un bărbat să taie, oficial, panglica inaugurării Vârfului Mönch din Alpi, Elena, din neamul marilor Ghica, scoate un steag pe care scrie, cu aur, ”VALACHIA” şi-l înfige la 4.105 metri

Permalink to Doamna Ghica şi „Călugărul” îmblânzit
sâmbătă, 3 martie 2018, 10:28

Îi era sete. O sete groaznică. Sete de apă, de apă de izvor. Gândi că e o ironie, să te găseşti înconjurat de un infinit de zăpadă, iar tu să ai buzele lipite. Se aplecă după un bulgăre când simţi cum un firişor de sânge îi pleacă din nas. Îi curmă drumul cu limba. Acolo, jos, printre muritori, după un asemenea gest, ar fi căutat o groapă în care să se ascundă. Aici, sus, la 4.000 de metri, aproape de zei, lucrurile stăteau altfel.

Ruşinea pierise. Jean Almer, unul dintre cei patru ghizi, o văzuse. Glăsui în franceză: „Madame, vom face contra voinţei Dumneavoastră. Vom renunţa la escaladarea vârfului!”. Nu-l lăsase să-şi ducă la bun sfârşit vorba. „Domnul meu, domnii mei, nu putem trece peste aceste dificultăţi? Uite, «Călugărul» e aici, în faţa noastră! Vă daţi bătuţi? Fie! Continuu singură!”. Avalanşele curgeau de-a stânga şi de-a dreapta, viscolul bătea cu putere. Cine erai tu, fiinţa lui Dumnezeu?

Fiică de Mare Ban, traducătoare de „Iliada”
Elena Ghica era fiica lui Mihalache, Mare Ban şi Vornic din Lăuntru, fondatorul Muzeului Naţional din Bucuresci. Familie celebră, cu rădăcini adânci pe iste meleaguri. Se născuse geniu: la patru ani alerga pe cărările dintre rândurile scrise în greaca veche, în cea modernă, pre limba lui Voltaire, Goethe ori Shakespeare. Se lipise de o „Iliada” şi o tradusese. Avea profesori de scrimă, de înot, de echitaţiune. Zămislea poezii, ducea luptă baionetă la baionetă cu matematicile.

Se luase cu Aleksandr Kolţov-Masalski, rus, ofiţer de pe la 15 ani. Iubirea se rupsese. Ea, Elena, poposise în Elveţia. Dăduse veste că vrea să se ia la trântă cu „Călugărul”, cu Vârful Mönch din Alpii Bernezi. 1.70 contra 4.105 metri!

La acea vreme, alpinistele erau rare. Maria Paradis, cea care la 1808 culcase „Mont Blanc”-ul. Apoi Henriette d’Angeville, pe la 1838, şi cam asta era tot… Poseda pantaloni de lână, groşi, cu dungi albe şi negre, apoi un fel de haină lungă, ce-i trecea peste genunchi şi o cam încurca la mers, pălărie rotundă, de fetru, cizme largi. Prietenii voiră să o sparie. La hotelul „Aigle” din Grindelwald, unde trăsese, veneau cu tot felul de hârtii ce povesteau despre grozăvii: oameni pierduţi prin hăuri, degerături, legende cu dispăruţi. În van.

Pe 8 iunie 1855 a plecat în urcuş. Ea, patru ghizi, patru ajutoare. Furtună. Noaptea, Aeolus s-a dus, şi el, la odihnă. Pe 9, soare puternic. Elena avea ochelari albăstriţi. Au obosit. Au făcut mas. Au fiert ienupăr, au băut ceai. Pe 10, pe la şase seara, au zis să doarmă. Fata de 27 de ani nu putea. Ştia că orele astrale sunt aproape.

A murit departe de casă
Aerul se rarefia. Puterile o părăseau. Avea vedenii. La 10:00, Almer i-a spus că e cazul să renunţe. La 10:05, plecau, pentru alte cinci ore, în zigzag, să doboare „Călugărul”. Pe la trei şi-un pic, nouă temerari sunt în vârf, la 4.105 metri altitudine. Printre ei, şi o femeie. Care se pune în genunchi, face cruce şi scoate un steag galben-albastru. Îl înfige în zăpadă şi-l lasă să danseze, liber, în vânt. Cu litere de aur a scris „VALACHIA”. Numele ţării sale.

Unii spun că dacă s-ar săpa, s-ar afla că Elena Ghica a fost prima care a cucerit Mönch-ul. Oficial, Christian Almer a făcut-o, în 1857. Apoi a plecat spre Mont Blanc, Everestul Bătrânei Europe… A continuat să scrie, să picteze, să tragă cu arma. A semnat cu Dora d’Istria. „Dor” e românesc, intraductibil, „Istria” e Dunărea-tracică.

Patria n-a mai vrut-o. Atena a făcut-o Cetăţean de Onoare, Ravenna a chemat-o la 600 de ani de la naşterea lui Dante. S-a stins la Florenţa. După incinerare, se odihneşte în cimitirul „Trespiano”. I-au deschis testamentul. Plecată de mai bine de 30 de ani din patrie, lăsase averea Eforiei Spitalelor din Bucureşti, mai exact Sfântului Pantelimon. Un strămoş, domnitorul Grigore al II-lea Ghica, săltase lăcaşul, pe la 1735…

Ea e DOAMNA GHICA de azi.

* Sursa: „Hronic pe Glob”, Valentin Borda, 1983

Comentarii (18)Adaugă comentariu

Unu oarecare (12 comentarii)  •  3 martie 2018, 11:01

Foarte fain scris. Felicitari domnule Oprisan.

Costin (1 comentarii)  •  3 martie 2018, 11:20

Astazi, un numar de 9 romani pleaca din tara in fiecare zi, uitati de patrie sau in cautarea patriei! Si sunt dintre cei care nu cred in statistica.

Sebi (2 comentarii)  •  3 martie 2018, 11:50

Multumim pentru articole...

ovidiu_3003 (105 comentarii)  •  3 martie 2018, 13:02

...si ...cate zile ...i a trebuit ...sa imblanzeasca pe calugar ?

ovidiu_3003 (105 comentarii)  •  3 martie 2018, 13:02

...si ...cate zile ...i a trebuit ...sa imblanzeasca pe calugar ?

Valeriu (20 comentarii)  •  3 martie 2018, 15:11

Frumos, emotionant, inaltator!

ovidiu_3003 (105 comentarii)  •  3 martie 2018, 15:21

nu se intelege prea bine cand a fost cucerit varful ...pe 11 iunie ...la 15 si un pic ?

Vali (12 comentarii)  •  3 martie 2018, 15:36

@3gaură,gaură,3.Pe la si ceva si un pic din creierul (care?) tau. Nu incerca sa te dai mai deștept? decât te crezi... Lasă povestea sa fie citită,ajunge atâta ură și venin...du-te d...u!

ovidiu_3003 (105 comentarii)  •  3 martie 2018, 16:26

...bine ,Vali...nu te ambala atat ...dar imi spui ce te a manat pe tine sa mi dai replica aceasta ?...ura ?...vidul din capul tau ?...ce am facut ?

lulutzu (1 comentarii)  •  3 martie 2018, 16:39

Citesc cu interes orice articol despre familiile Ghica, eu, insumi, fiind un Ghica. Departat de tara imi caut, inca, radacinile.

Vali (12 comentarii)  •  3 martie 2018, 19:53

@3003Postarile tale pline de ura la adresa tuturor celor ce nu sunt olteni,sau nu sunt de acord cu tine.Cam ajunge...

ovidiu_3003 (105 comentarii)  •  3 martie 2018, 20:59

...ura este prietena ta ...nu a mea ...mie imi place sa cumpar acest ziar ...

marian0904 (60 comentarii)  •  3 martie 2018, 21:20

O adevarata doamna! Doamna Ghica e, de fapt, printesa Elena Ghica. Si se pare ca a mai imblanzit si alte ”varfuri”. Multumesc!

daniels (1 comentarii)  •  3 martie 2018, 22:04

Super

bimbash (1 comentarii)  •  4 martie 2018, 3:49

@lulutzu. Ghica sunt cu origini albaneze. Chiar Elena a scris despre asta...

Valentin (2 comentarii)  •  4 martie 2018, 7:49

Excelent. Excelent. Am cumpărat ziarul, am văzut pe ultima pagină. Frumos scris. Excelent scris. Nu vreau să arunc ziarul, împachetez ouă. :). No offence, cred.

pacific ionel (2 comentarii)  •  4 martie 2018, 12:36

Domnule Oprisan poveștile dumneavoastră sunt frumoase și sunt convins că scriind mai des genul acesta de articole chiar veți deveni '' un arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor'' Eu chiar citesc cu mare plăcere aceste articole. Felicitări.

exidpol (3 comentarii)  •  4 martie 2018, 15:46

...ar fi interesant de aflat ce a făcut Mihalache (căciulă mare, Mare Ban și Vornic al Trebilor din Lăuntru, fondatorul Muzeului Naţional din București), cu cloșca cu puii de aur, că la muzeu se află doar copiile obiectelor...

Comentează