Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Jesus, cel cu ieşiri de înger

„Într-o seară, după cină, se pusese, aşa, cu cei 1,83 metri ai lui, în faţa noastră şi ne zisese, scurt, că a descoperit Paradisul”. Raiul era aproape de sătucul Pechon, la graniţa dintre Cantabria şi Asturias, Spania. Plaja Amio. „Adăugase […]

...

Compozitorul înălţimilor

„Mă Ionele, mă băiatule, gata, ajunge, mori pe aici şi rămâne ţărişoara asta fără o minte luminată!”. În mijlocul terenului, un tânăr, aşa, pe la un 30 şi niţeluş de ani, oboseşte o minge, alături de câţiva ciraci. E chiar […]

...

Fotbal+încă ceva

Cu stânga ţine poza, cu arătătorul de la dreapta ţintuieşte personajul. „Ăsta-s eu, zugrav. Într-o seară, tipul pentru care lucram a venit şi ne-a zis că are de dat gata o piscină, cu gresie, cu faianţă, cu vopsit nişte vestiare. […]

...

Ce fotbalul uneşte, cine poate dezbina?

Când cei de la QPR îi deteră vestea că tre’ să vie tras la ţol festiv la meciul cu Brentford, John Wild nu se arătase surprins. Gândise că se retrage vreun băiat ori e o lansare de card, ceva. Habar […]

...

Fotbalişti făuritori de Reîntregire

„Avem trei sferturi de minge, ne mai trebuie un teren, o căsuţă unde să ne schimbăm, încă vreo 10 băieţi, un nume şi nişte tricouri. În rest, stăm bine, aş zice”. Asta era gluma preferată a lui Ionică Pavel, licean […]

...

Hoţii, vardiştii şi piraţii Sfântului Petru

Campionatul de fotbal al statului Belize e plin de nume exotice. Locul în care poliţiştii remizează cu bandiţii, iar luptătorii pentru libertate umilesc frumoasa trupă a corsarilor din San Pedro. Asasinii şi militarii stau la pândă

Permalink to Hoţii, vardiştii şi piraţii Sfântului Petru
sâmbătă, 24 februarie 2018, 10:40

Doamne-Doamne a aruncat Belizele pe mâna stângă a planisferei, fixând-o pe Coasta de Est a Americii Centrale, acolo, în Marea Caraibilor. A mărginit-o cu Mexicul şi cu Guatemala, pe uscat, şi la un cioc de barză cu Hondurasul, pe apă, dacă o tai drept. Nişte băieţi plecaţi, demult, din Noua Scoţie, cu coviltire, au parcat aici. Plajă ca la carte, peisaje frumoase, populaţie cât Sectorul 6 din Bucureşti, niţeluş peste 300.000 de suflete.

Colonie britanică, independentă din 1981.

De fotbal, localnicii s-au apucat pe la 1919. De fapt, nişte marinari britanici, un fel de apostoli ai balonului rotund, au ancorat pe acele meleaguri, au aruncat mingea şi au dat drumul la treabă. 50 de ani, numai distracţie. Prin 1970 s-a constituit un fel de campionat inter-provincii, dar nimic serios.

În 2012 s-a decis să se pornească, pe bune, cu o întrecere adevărată, ca la carte, cu apertura şi clausura. Opt echipe.

Cine o fi botezat trupele?
De jos, din Sud, din districtul Toledo, Punta Cana, au venit „Luptătorii Libertăţii”, care, în decurs de un cincinal, şi-au schimbat numele pân-au ameţit. „Asasinii din Placencia” au răspuns, şi ei, „Prezent!”, chiar dacă aşezarea numără numai 1.512 oameni. Din ei se face selecţia, trupă numai de belizieni.

Hop, mai sus, în centrul ţării, respiră „Bandiţii din Belmopan”. Trupă grea, cu şapte titluri. Au şi stadion civilizat, „Isidoro Beaton”, au buget, îşi permit un mijlocaş brazilian, Amilton. Tot de aici se trag şi cei de la „Police United”. Un fel de Dinamo. Ofiţeri activi, bani de la bugetul de stat, patru jucători din patria lui Pele, chiar şi un guatemalez! „Piraţii Sfântului Petru” sunt cei mai cool. Nu-s de pe insula-mamă, vin din Ambergris Caye, Paradis în stare pură. Aici e locul din care a plecat la drum celebra melodie a Madonnei, „La Isla Bonita”, de pe albumul „True Blue”, din 1986. Fredonăm, împreună, primele acorduri? „Last night I dreamt of San Pedrooooo”.

Belize Defence Force e cunoscută drept „Echipa militară de fotbal”, Steaua lor. Câştigătoare de „apertura”, cu stadion ridicat pe la 1950. Mai întâi pentru cricket, „Marylebone”, apoi pentru fotbal. Tabloul e completat de către „verzi”, trupă veche, apărută pe la 1976, pepinieră pentru naţionala de fotbal şi Wagiya, din Dangriga. Când se pun să joace între ele, cel puţin din punct de vedere onomastic, e un adevărat spectacol.

Fotbal sau cricket?
Rezultatele nu prea contează, însă lumea se strânge la duelurile dintre „poliţişti” şi „bandiţi” ori la confruntările dintre „Asasini” şi „Piraţii Sfântului Petru”. Afară, n-au făcut mare lucru, în afară de un loc patru la o Copa Centroamericana, nada de nada. Prin 2013, agenţiile de presă au anunţat că înainte de un meci a avut loc o mică altercaţie: vreo 200 de inşi veniseră pentru cricket, alţi 200 pentru fotbal. S-a rezolvat. Au intervenit jucătorii de la „Police United”…

La ora redactării acestor rânduri, campionatul e în toi. „Verzii” au luat apertura, pe locul doi au venit „Bandiţii din Belmopan”. Vă las, „Asasinii” au derby cu „Luptătorii Libertăţii”. Belize, locul în care răufăcătorii, asasinii, poliţiştii şi apostolii convieţuiesc în bună pace.

Comentarii (6)Adaugă comentariu

_ge (5 comentarii)  •  24 februarie 2018, 13:06

Bravo Cataline. Imi face placere sa citesc articolele tale. Ma relaxeaza, spre deosebire de aproape toate celelalte aricole ale colegilor tai de breasla care parca sunt scrise cu incrancenare si cu un soi de frustare in suflet.

Doru (34 comentarii)  •  24 februarie 2018, 15:53

Salut.Mersi.

Constantin (2 comentarii)  •  24 februarie 2018, 16:55

Amuzant articol, mi-a placut.

ovidiu_3003 (105 comentarii)  •  24 februarie 2018, 19:02

...pai sa revii peste un timp sa ne spui si cine a luat clausura ...

Valeriu (20 comentarii)  •  24 februarie 2018, 22:51

Mi-a placut!

Florin (14 comentarii)  •  25 februarie 2018, 0:06

frumos!

Comentează