Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
De la 63-0 la 63-1. 36 de ani în trei secunde

Îl ştiau de ceva vreme pe Vladimir, dar niciodată nu-l văzuseră aşa cu tupeu. 11 inşi, mai marii baschetului din URSS, stăteau pe scaune şi-l priveau înmărmuriţi. „Tovarăşi, dacă vreţi să accept funcţia, vă spun că o accept, dar numai […]

...

Când 7 mai a fost 7 septembrie

Mucurile îngheaţă, terenu-i greu. Pe hârtie, stadionul poate primi 1.000 de oameni, dar în tribune şi pe margini sunt 6.000 de suflete. Victoria, echipa Tecuciului, oraşul lui Calistrat Hogaş, are meci, în 16-imile Cupei României, cu cei de la Corvinul […]

...

De Marcos de Oscar

„Ochi de peruzea” face semnul. E momentul în care trebuie să-şi desfacă picioarele, ca să treacă cel mic printre. Puştiulică râde, e fericit. Tipul de 1,80 duce un deget spre buze, pentru ca Beñat, în bucuria lui, să nu-i trezească […]

...

„Biciclim de 70 de ani!”

Sunt unşi numai cu ceară de poante. „Uite, vezi bicicleta de afară? Pe ea pedalează 179 de ani. Hai să rotunjim la 180! 180 în numai doi oameni, patru pedale şi două roţi!”. Nu-i poveste. Sau e? Şezi la un […]

...

Bobul cu aripa frântă

Ar fi trebuit să fie acolo. Ar fi trebuit. Aşa îi promisese. „Termin colea treaba şi viu negreşit!”. Iosif Fekete lucra, de vreo şase ani, la „Monumentul Aviatorilor” din Bucureşti. Avea vreo 24 de primăveri, venise din Hunedoara, când marea […]

...

Boxerul din vârful peniţei

Arthur Cravan a fost un geniu neînţeles. A scos, de unul singur, ziare, a încrucişat mănuşile cu ”greii” timpului, prieten cu Picasso, rudă cu Oscar Wilde, a dat startul Dadaismului şi s-a evaporat, pur şi simplu!

Permalink to Boxerul din vârful peniţei
sâmbătă, 27 ianuarie 2018, 9:46

„Dacă-l trosnesc acum, scap de circul ăsta, dar nu mai iau mălaiul. Stau liniştit până într-a şasea şi atunci lovesc”. Jack Johnson, campionul lumii la „grecuceni”, cel mai cunoscut afro-american al momentului, un boxer imens, nici măcar nu e transpirat. Barcelona, Plaza de Toros „Monumental”, duminică, 23 aprilie 1916. E Paştele, sunt 300 de ani de la moartea lui Cervantes, Barcelona are meci greu cu Real Union Irun, dar, şi aşa, vreo 5.000 de muşterii s-au adunat să urmărească „meciul secolului”. Pe bune? „Gigantul din Galveston”, omul care se ia la luptă cu taurii, e în ring cu un… poet, pe care-l loveşte ca şi cum i-ar bate nituri pe corp, dar toţi gândesc că aşa ceva nu s-a mai văzut?

Arthur Cravan se ţine pe picioare până în runda a şasea. Cu una înainte, prinse a se clătina, văzuse, niţeluş, cerul, cum sta întins pe podea, dar Johnson semnase că nu-l omoară până nu vine sorocul, pentru că oamenii dăduseră banii şi totul se filma! Da, în 1916, meciurile sale se trăgeau pe peliculă. Bun, destul despre el, cine-i oponentul?

Prenumele, de la un poet. Numele, de la un sat
Elveţian. Născut Fabian Avenarius Lloyd. Om de litere, navigator pe cărările dintre cuvinte. Irlandez după neamuri, nepot de-ai marelui Oscar Wilde. Ca să-şi impresioneze logodnica, pe Renée Bouchet, renunţă la numele său. Arthur vine de la Rimbaud, pe care-l iubea la nebunie, Cravan de la sătucul Cravans, din Franţa, unde fata scosese primul „oaaa”. Unii afirmă că la 16 ani era, deja, genial. Tot atunci bate un profesor. E dat afară de la un liceu militar cu ştaif. Se apleacă asupra scrisului. Între 1912 şi 1915, la Paris, unde ajunge, scoate „Maintenant”, o revistă la care era unicul angajat. Merge pe străzi c-o tărăbuţă, urlă „Numai 25!” şi vinde versuri şi proză. Primul Război Mondial muşcă din Europa, oamenii de litere se revoltă. Nu suportă cărţile prăfuite din librării, ridică hazardul la rang de principiu de creaţie, neagă legăturile dintre expresie şi gândire. Da, Dadaism în formă pură, înainte de apariţia, oficială, a acestuia!

E boem, intelectualii-l iubesc. Leagă prietenie cu Tristan Tzara, românul, cofondator al faimosului curent, bea la masă alături de Marcel Duchamp, marele pictor, cinează cu Don Pablo Picasso. În SUA lansează, pe la 1914, zvonul că s-a văzut cu al său unchi, chiar ieri. „The New York Times” preia vestea. Oscar Wilde e mort de la 1900…

Ca orice pasăre rară, visează să zboare mereu. Azi e la Berlin, mâine, uite-l la New York, ţop, de aici în California, apoi merge direct în sala maşinilor unui vapor cu aburi care-l duce în Australia!

Barcelona, NY, Mexic, Argentina, Anglia…
Scrie şi boxează. E mare, lăsat de la natură cu un corp atletic, dar nu profesează, rămâne la statutul de amator. Cu toate acestea, pe la 1910, ţine două pagini în „La Boxe&Les Boxeurs”. Fuge, non-stop, de războiul care parcă-l apucă de glezne. Pentru a se reîntoarce în America are nevoie de bani, aşa că acceptă meciul cu Johnson. Barcelona fierbe. Echipat cu un şort alb, atacă şi el, împarte pumni, dar e clar că nu are nicio şansă. Cedează. Primeşte banii pentru NY.

În 1917, pe pământ yankeu, se iubeşte cu poeta Mina Loy. Se căsătoresc în Mexic. Pe 6 aprilie SUA intră în război. Plănuiesc să fugă în Argentina. Mina se urcă pe un vas direct şi, pentru că nu au bani, Arthur îi spune c-o ajunge din urmă… În noiembrie 1918 este văzut, ultima oară, în Salina Cruz. De atunci, trupul său este de negăsit. Se bănuieşte că s-a înecat. Se bănuieşte.

În 1919, în Hampstead, Anglia, se naşte Fabienne Cravan Lloyd, fiica sa. Războiul de care Arthur tot fugise se isprăvise.

„Am 20 de ţări în minte şi car cu mine în suflet culorile a 100 de oraşe”
Arthur Cravan

* Sursa: Muzeul Picasso / Barcelona

Comentarii (5)Adaugă comentariu

Tibisor (63 comentarii)  •  27 ianuarie 2018, 10:04

Ce viata …

ovidiu_3003 (105 comentarii)  •  27 ianuarie 2018, 14:51

…in lume nu s mai multe Romanii …ci una doar …ce sa cautam cu 20 de tari ?

Belphegor (5 comentarii)  •  27 ianuarie 2018, 15:03

Frumos. Și trist ]n acela;i timp.

genu (6 comentarii)  •  27 ianuarie 2018, 17:34

De ani de zile traduceti in romana intamplari citite pe site-uri spaniole, contributia dvs fiind limbajul de cartier adaugat din belsug. Dac-ati fi un pic onest ati trece si autorul(real) la final. Semanati leit cu Alexandru Mitru din copilaria mea, care doar a pastisat lucrarea lui N.A. Kun. Sa nu credeti ca sunt hater, doar m-a amuzat asa zisul efort ”arheologic”. Chapeau, coane!

gigimigi (1 comentarii)  •  30 ianuarie 2018, 9:54

Frumos, foarte frumos

Comentează

Redacția GSP și echipa de investigații te invită să sprijini jurnalismul apăsând butonul DA!

Publicitatea pe net este vitală ca să putem produce în continuare investigațiile, știrile și faptele pe care le regăsești zilnic aici. Așa că avem nevoie de acceptul tău ca să-ți oferim, în continuare, jurnalism independent, în timp real și verificat.

Redacția GSP și partenerii noștri utilizează tehnologii precum cookies, profilare și prelucrare automata a datelor, pentru a personaliza către tine articolele și reclamele. Prin acceptarea cookie-urilor, ne ajuți să utilizam această tehnologie pe site și să ne finanțăm ziariștii. Ai posibilitatea să iei oricând altă decizie, printr-o simplă revenire pe site. Pentru detalii, te rugăm să citești Documentul de informare a utilizatorilor despre prezenta cookie-urilor pe site și Termenii de utilizare.

Da, sunt de acord