Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Pantera din „Pantera Roz”

1988. „Click”! şi poza „bronzului” de la Europenele de baschet feminin din Bulgaria e trasă. Trupă frumoasă. Olivera Cirkovici, fata de 19 ani şi 1,93 m. Nina Bjedov, viitorul „argint” de la Mondialele de peste doi ani. Danira Nakici, locul […]

...

Jesus, cel cu ieşiri de înger

„Într-o seară, după cină, se pusese, aşa, cu cei 1,83 metri ai lui, în faţa noastră şi ne zisese, scurt, că a descoperit Paradisul”. Raiul era aproape de sătucul Pechon, la graniţa dintre Cantabria şi Asturias, Spania. Plaja Amio. „Adăugase […]

...

Compozitorul înălţimilor

„Mă Ionele, mă băiatule, gata, ajunge, mori pe aici şi rămâne ţărişoara asta fără o minte luminată!”. În mijlocul terenului, un tânăr, aşa, pe la un 30 şi niţeluş de ani, oboseşte o minge, alături de câţiva ciraci. E chiar […]

...

Fotbal+încă ceva

Cu stânga ţine poza, cu arătătorul de la dreapta ţintuieşte personajul. „Ăsta-s eu, zugrav. Într-o seară, tipul pentru care lucram a venit şi ne-a zis că are de dat gata o piscină, cu gresie, cu faianţă, cu vopsit nişte vestiare. […]

...

Ce fotbalul uneşte, cine poate dezbina?

Când cei de la QPR îi deteră vestea că tre’ să vie tras la ţol festiv la meciul cu Brentford, John Wild nu se arătase surprins. Gândise că se retrage vreun băiat ori e o lansare de card, ceva. Habar […]

...

101 de la 222

În 1916, băieţii de la Georgia Tech fac instrucţie de front cu ”Buldogii” de la Cumberland, în recordul mondial la fotbal american la nivel de colegiu: 63-0, 63-0, 54-0 şi 42-0 pe reprize

Permalink to 101 de la 222
sâmbătă, 4 noiembrie 2017, 10:48

John Heisman, antrenorul celor de la Georgia Tech, fierbe. „Noi ne-am chinuit să avem o ligă, să dezvoltăm fotbalul, să creştem aceşti copii, iar ei vin să spună că nu pot aduna o amărâtă de echipă şi că le e greu să joace? Acum s-au găsit?”. E final de septembrie, 1916. Aici, pe Bătrânul Continent, Primul Război Mondial muşcă din trupul Europei, dar acolo, în Statele Unite, lumea mai are vreme să se gândească şi la sport.

Istorioara e simplă.

În primăvară, băieţii de la Cumberland College, o micuţă şcoală presbiteriană din Lebanon, Tennessee, călcaseră în picioare trupa de baseball a celor de la Georgia Tech, 22-0. Cei din urmă ţipaseră că gazdele folosiseră jucători profesionişti, nu se putuse demonstra, iar scorul rămăsese aşa. John Heisman era tehnician şi colo, şi colo. Adică după ce suferise ruşinea asta şi nu putuse dormi două anotimpuri, acum, când la rând venea meciul de fotbal american, când urma dulcea răzbunare, ăştia anunţau că nu se prezintă? Că au deja cinci luni de când au renunţat la echipa de profil? Nuuu, aşa ceva nu se putea!

De la Shakespeare la megafon şi cască pe cap
Heisman era „nebun”. „Pionierul fotbalului din Sud”, aşa era alintat. În timpul liber interpreta, magistral, Shakespeare. Apoi scria cărţi de sport, antrena la baschet, la baseball, la fotbal. Scria cronici de meci. La şedinţele de pregătire nu şedea pe gazon. Urca în înaltul tribunei cu o portavoce – „ca să văd cum sunt jucătorii aşezaţi” – şi, de acolo, urla la megafon de se auzea peste Atlantic. Acum, la 47 de ani, simţea că reputaţia i-a fost ştirbită după acel 22-0, trebuia să facă ceva!

Le-a scris celor de la Cumberland College. „Ştim că vă este greu, dar mai ştim că va trebui să plătiţi o amendă de 3.000 de dolari (undeva la 66.000 în zilele noastre) dacă nu vă respectaţi angajamentul. Uite, noi, cei de la Georgia, suntem dispuşi să vă dăm aceşti bani, cheltuieli de transport, numai să ajungeţi aici!”. Momeală muşcată.

E 7 octombrie 1916, „Grant Field”, acum parte a „Bobby Dodd Stadium”, Atlanta, Georgia. Heisman, pişicher, a chemat câţiva gazetari, cu care se contrează mereu la statistică: ei spun că scorul a fost mai mic la ultimul meci, că unele faze nu-s aşa cum le descrie tehnicianul, el îi face orbi, iar „dansul” acesta merită toţi banii!

George E. Allen e „head coach” la „Buldogi”. L-a văzut şi pe la baseball, aşa că dacă va ieşi bine…

126-0 la pauză
E 3:00 trecute fix când băieţii intră pe teren. Cumberland a adunat, degrab’, 12-16 băieţi de pripas, cât de o echipă. Au primit 500 de dolari, nu 3.000, deranjul. Începe treaba. Doar primul atac e mai moale. Apoi… 63 la 0 în primul sfert, 63 la 0 în al doilea. Cum ar veni, 126-0 la pauză…

Heisman intră în vestiar. E în transă. „E bine, vă faceţi jocul, dar să nu credeţi că s-a terminat. Oricând vă pot surprinde. Be alert, men! Să-i lovim curat, dar să-i lovim tare!”. A doua parte e mai domoală. 54 la 0 şi 42 la 0. Statistica e încă în pamperşi la acea vreme, dar tot se păstrează ceva. 97 la sută din partidă s-a jucat numai în terenul „Buldogilor”, 32 de touchdowns-uri. Finalmente, 222-0, cea mai mare diferenţă înregistrată, vreodată, la un meci de fotbal american dintre colegii. Record mondial! De ce s-a terminat 222-0? Cine poate şti? După 0-22 la baseball pare o pură coincidenţă nu?

După cel de-al Doilea Război Mondial se mai consemnează un 106-0, apoi un 104-32, dar niciodată nu se mai repetă dezastrul din 1916. NCAA-ul nu-l recunoaşte, s-a apucat de păstrat recorduri în 1937, dar ziarele-s clare, la fel şi băieţii care au jucat în acel meci.

În octombrie 1956, la 40 de ani de atunci, a avut loc o reunire: 28 de jucători au ajuns la ea. Un „Cumberland” şi-a adus aminte că a oprit, cu patru decenii în urmă, o acţiune periculoasă. Fără jertfa sa s-ar fi terminat 229-0!!!

Heisman s-a stins prin 1936. Trofeul acordat, anual, celui mai complet jucător din fotbalul american la nivel de colegiu poartă numele său.

* Sursa: gatech.edu

Comentarii (4)Adaugă comentariu

Oae (21 comentarii)  •  4 noiembrie 2017, 22:00

Lasa-ne, bace, cu sporturile astea fara zer de peste Ocean. Scrie, bre, mai bine de oina noastra de-acum un veac sau iarba nu-ti mai place?

Boeangiu Marian (1 comentarii)  •  4 noiembrie 2017, 22:02

Frumoasa, interesanta si instructiva aceasta poveste. Nu o stiam, nu am citit The Guardian in ultimele zile.

ovidiu_3003 (105 comentarii)  •  5 noiembrie 2017, 7:23

...un sport care n o sa prinda in veci intr o tara subdezvoltata ca Romania...

gogu kioru (6 comentarii)  •  5 noiembrie 2017, 7:59

***

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Comentează