Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Ce mai e suta în ziua de azi?

E 8:00 şi deja e agitat. Aşa, de dezmorţire, urcă şi coboară scările, preţ de două etaje. Casă frumoasă, de piatră, în Sant’Ippolito, „Raiul cioplitorilor”, Italia. „Hai să ne tutuim, pentru că ăsta e avantajul treningului. Cu el pe tine […]

...

Cealaltă Olimpiadă

Tipul care şade la pupitru drege niţeluş glasul, îşi tuşinează buzele de marginea unui pahar plin cu apă, cere puţintică linişte, apoi zice: „Dragii mei domni, în urma celor discutate aici trag concluziunea că am acordul dumneavoastră pentru a purcede […]

...

101 de la 222

John Heisman, antrenorul celor de la Georgia Tech, fierbe. „Noi ne-am chinuit să avem o ligă, să dezvoltăm fotbalul, să creştem aceşti copii, iar ei vin să spună că nu pot aduna o amărâtă de echipă şi că le e […]

...

Au ridicat ştacheta. Nu şi glasul!

A mai făcut asta de zeci, poate de sute de ori. Conferinţă de presă. S-a aşezat în umbra microfoanelor, a zâmbit pentru camerele de luat vederi, a explicat ce şi cum. De data asta, situaţia se prezenta puţin altfel. Pentru […]

...

Albul, cel de-al treilea negru

Imaginea – trasă de John Dominis, un faimos fotograf american – e inclusă de „Time” între cele mai de impact 100 de poze din istorie! Doi atleţi de culoare – Tommie Smith şi John Carlos – urcă pe podium, la […]

...

Albul, cel de-al treilea negru

1968, Olimpiada mexicană. Tommie Smith şi John Carlos fac celebrul salut ”Black Power” care nu ar fi existat fără australianul Peter Norman, omul pe care toţi îl numesc atunci când descriu imaginea ”celălalt tip”

Permalink to Albul, cel de-al treilea negru
sâmbătă, 21 octombrie 2017, 9:29

Imaginea – trasă de John Dominis, un faimos fotograf american – e inclusă de „Time” între cele mai de impact 100 de poze din istorie! Doi atleţi de culoare – Tommie Smith şi John Carlos – urcă pe podium, la Olimpiada din Mexico City, 1968, fără pantofii de sport, cu şosete de culoare neagră, fiecare c-o mănuşă, cu o insignă în piept, pentru a protesta împotriva segregaţiei rasiale, atât la competiţiile sportive, cât şi în viaţa de zi cu zi. Gestul devine faimos în toată galaxia, dar omenirea ignoră unul dintre personajele-cheie: albul de pe locul secund.

E Peter Norman, australian, un vitezist, unul dintre cei mai rapizi oameni de pe planetă. Pe 16 octombrie, de dimineaţă, termină al doilea la 200 de metri, niţeluş peste 20 de secunde, record naţional. Urmează premierea. Norman se trage lângă Smith şi Carlos. Cei doi îi spun ce au de gând. „Crezi în drepturile omului?”. „Pete” e devotat Armatei Salvării, le răspunde că-i va susţine, că ştie că Dumnezeu a lăsat pe Pământ toţi oamenii egali. Americanii se uită ciudat la el: în SUA albii bat ca la fasole la negri, ai lor n-au voie la aceleaşi şcoli, chiar şi aici, pe pământ aztec, există două olimpiade, de două culori diferite, iar el le spune: „Am să fiu alături de voi?”. DA! De emoţie, au uitat în Satul Olimpic una dintre perechile de mănuşi. Norman îi învaţă ce să facă: câte una în fiecare mână! Pe drumul spe podium, băiatul de la Antipozi face rost şi de insigna PODO, Proiectul Olimpic pentru Drepturile Omului. O agaţă-n piept. Carlos îl priveşte pentru ultima oară: „Am crezut că văd, la el, frică. Am zărit iubire”, avea să spună, peste ani.

Olimpicul măcelar
Şocul e imens. Acasă, în Australia, îl aşteaptă oprobriul infinit. Între 1969 şi 1971 câştigă toate probele posibile. Greşeşte doar la Campionatul Australian din 1972, o singură dată. Federalii anunţă că aceasta era unica şansă, Norman nu merge la JO de la München. Nu zice nimic. Vrea să se angajeze, ca profesor de educaţie fizică, la o şcoală. Lumea-l ştie drept „scutul negrilor” şi nu-şi găseşte de muncă nicăieri! Iar nu zice nimic! Pentru că în tinereţe a fost ucenic de măcelar, ia simbrie printre carcasele de oi. E 1973 şi eroul Australiei bate numai la uşi ferecate pentru că a apărat sportivii de culoare! În atletism nimeni nu-i vorbeşte, deşi recordul e încă al său. Se bagă la fotbal, la West Brunswick, cinci ani.

În 1985 merge să alerge la o cursă de caritate. Tendonul lui Ahile îi joacă feste. Nu se tratează, dă-n cangrenă. Dependenţă de medicamente, dependenţă de calmante, depresie, „tratament” cu alcool. La uşă ciocăne Olimpiada de la Sydney. Vin la el, că poate-l ung „ambasador”. Îi dă pe uşă afară. Pe 17 octombrie 2003, Universitatea San Jose dezveleşte o statuie ce aminteşte de protestul din 1968. Surpriză! Pe podium se află doar doi atleţi. Povesteşte Ricardo Gouveia, artistul. „I-am cerut să-mi pozeze, pentru a-i face statuia. Mi-a zis: «Pune-i numai pe Tommie şi pe John. Locul meu, argintul, îl laşi gol. Vor veni oamenii să facă fotografii. Să se aşeze pe postamentul de la doi, să apară cu cei care contează cu adevărat. Eu am una, din 1968. Nu-mi mai trebuie alta!»”. Boier până la capăt.

S-a stins pe 3 octombrie 2006. Infarct. Americanii din atletism au declarat 9 octombrie „Ziua Peter Norman”. Priviţi imaginile de la înmormântarea sa! Partea cu ieşirea din biserică. Sicriul îi este purtat de opt inşi. Primii doi sunt Tommie şi John. Reverenţa supremă.

* Sursa: „Salutul” (2008)

Comentarii (17)Adaugă comentariu

independentu (27 comentarii)  •  21 octombrie 2017, 13:19

superb

Octavian (8 comentarii)  •  21 octombrie 2017, 17:19

E grozav cu egalitatea care nu se termina. Sant American de 27 de ani, evident Roman pana atunci. Scorul meu la admiterea la medicina in America a fost in primii 60 din 60,000. Harvard nu m'a luat pntru ca trebuia sa'si faca cota de oameni de culoare si cota de insi care contribuie la fundatie, la fel si Yale, si Hopkins, si Columbia ... Am mers la o facultate din primele douazeci (20) din US desi notele mele erau pentru una din primele UNA (1). (stiu gramatica nu e corecta). Baietii (si fetele) de culoare care au ajuns la Harvard, Yale si Hopkins, si Columbia ... erau cu doua-trei deviatii standard sub mine. Acolo unde am ajuns am primit vreo doua zeci de mii ajutor. Asa ca am iesit din scoala cu vreo trei sute de mii datorii. Bineinteles colegii mei de culoare au primit "fully funded grants". Sant casatorit cu o femeie Indiana, ai carei strabunici au fost adusi in Americi de Englezi ca "indentured servants" adica tot sclavi. Familia mea a fost macelarita inRomania de Rusi si Germani si dupa aia incarcerata. Dar asta nu conteaza. Fata noastra (care arata relativ alba) a castigat in aceeasi zi un turneu de tenis paralel/identic cu unul castigat de o fetita de culoare. Desi fetita de culoare e cu patru luni mai mare decat fata mea, si desi fata mea castigase anterior in fata ei, fetita de culoare a primit "full scholarhip" la o academie de tenis (aproximativ $35,000/an.) Eu am continuat sa platesc. E foarte probabil ca familiile fetei mele au fost mult mai persecutate pe unde au fost decat cele ale fetitei cu "scholarship". Nici unul dintre noi nu a avut sclavi. Dimpotriva multi dintre noi au fost in conditii de sclavie. Nici unul dintre noi n'a insultat vreun negru. NICIODATA. Acum fetele mele sant la college. Bineinteles ca nu primesc ajutor, ca de, arata albe si tata castiga bani. As putea sa continui...

Octavian (8 comentarii)  •  21 octombrie 2017, 17:30

Ar fi frumos sa scrieti de Romanii care au murit la Marasesti (Bunicul meu a fost printre 11 insi care s'au intors acasa dintr'un batalion de trei mii (3000). Ca si Australianul care n'a venit la podium, e posibil ca nu intelegeti ca a'i sustine pe unii care nu va vor recunoaste drept al lor nici pe Dumneavoastra nici pe copiii copiilor dumneavoastra e impotriva interesului propriu.

Octavian (8 comentarii)  •  21 octombrie 2017, 17:37

Bunicul meu dupa tata a fost agent sanitar la Marasesti in transee. Asa a primit primele cinci hectare de pamant (de la Rege). Bunicii dupa mama au fost invatatori si au cumparat pamant. Credeti ca au fost tratati in anii 40-50-60 mai bine decat erau tratati cetatenii de culoare in America? Tata a fost dat afara de la Medicina. Mama a fost data afara de la Biologie. Credeti ca statul Roman le-a oferit conditii sa se antreneze sa ajunga campioni olimpici? Va dati seama ca Americanii antrenau campioni olimpici de culoare si pe vremea lui Hitler? Care bineinteles sant suparati ca erau persecutati.

Octavian (8 comentarii)  •  21 octombrie 2017, 18:13

In 1986 Valentin si gasca lui organizau scoli de fizica la Poiana Brasov. Am participat (pe banii mei - m'a costat cam o luna jumate de salariu). Am rezolvat o problema pusa de un strain. M'a invitat la Bonn pentru un doctorat. Credeti ca Valentin (marele generos al familiei) m'a lasat sa ma duc? Poate asa a fost mai bine... Acu' sant medic American. Daca Valentin ma lasa probabil ajungeam profesor la vreun colegiu. Inca mai platesc datoriile de la medicina - mai am vreo 95 de mii. Dar nu'mi trece prin cap sa dispretuiesc imnul Americii. Noroc cu ***' care a castigat pe an mai mult decat un medic untr'o viata si care urineaza pe tara care l'a facut milionar. Ca altfel am fi toti prosti si n'am protesta taica!

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

1718 (1 comentarii)  •  21 octombrie 2017, 18:28

Oprisane, ai mai publicat despre ei...

Octavian (8 comentarii)  •  21 octombrie 2017, 18:49

"By the way" - cum zic intolerantii. Daca bietu' alergator suferea material, cum de nu s'a prins comunitatea de Culoare si nu i'a gasit o forma de ajutor de 20-30 de mii pe an + asigurare medicala? Pai e simplu, cum sa'i dai bani unui *** albinos? God forbid to pay for a *** blanco. Bineinteles, au gasit fondurile sa se deplaseze la inmormantare si sa plateasca un fotograf scump (poate chiar doi sau trei.) Fotografiile arata bine. Doamne Dumnezeule, si i'au carat si sicriu'! Cata generozitate!

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

ovidiu_3003 (64 comentarii)  •  21 octombrie 2017, 19:23

...comentariile lui Octavian sunt scrise din suflet ...de ce le cenzurati ?...nu avem dreptul sa intelegem ce spune omul ?

gio (2 comentarii)  •  21 octombrie 2017, 21:10

@Octavian ii strici asa zisului ziarist catalin oprisan bunatate de articol politically correct. Omul reusise sa ne emotioneze pana la lacrimi cu aricolul lui despre gestul impotriva as zisei discriminari a bietilor atleti de culoare si vii tu sa zici ca niste negrii cu note mai mici ti-au suflat bursa doar pentru ca erau negrii. Iti inteleg frustrarea si revolta cand citesti un articol absolut intr-o lume nedreapta in care autorul articolului castiga si el un ban ca sa promoveze "valorile" epocii moderne.

Octavian (8 comentarii)  •  21 octombrie 2017, 21:14

Da din suflet. Si suferinta care n'o sa fie niciodata compensata ori recompensata. Aud ca Valentin are o colectie impresionanta de tablouri. Lucru mare tata! Probabil cumparate toate din salariu' de cercetator. Mare tantalau trebuie c'am fost ca n'am cumparat si eu tablouri din salariul ala! Evident ca se gaseau pe toate drumurile. Exact ca branza si carnea macra! Multumesc Ovidiu.

Octavian (8 comentarii)  •  21 octombrie 2017, 21:27

Bineinteles, in vremurile perpetuum Staliniste: - prin '53 lui taica-meu i se spargea sticla de apa pe podeaua din camera in care dormea, ca masa n'avea - prin '83 am avut decomensare acuta (aproape am murit) incercand sa'mi incalzesc camera in care dormeam saracii cetateni de culoare din America o duceau rau de tot (batuti de "albi ca la fasole") tremurau si inghetau mai rau ca la coada la lapte la 3 noaptea in Drumu' Taberii in Decembrie. De astia care joaca zilele astea la SF49ers si alte organizatii putrede, ce mai zic? Chiar au nevoie sa mearga prin Cuba ca pe-aici - prin State - sufera ingrozitor. Inca odata, Ovidiu, Multumesc.

djeordje (2 comentarii)  •  21 octombrie 2017, 22:50

***

Marian Olteanu (1 comentarii)  •  21 octombrie 2017, 22:58

Buna seara, in cursul zilei de azi am spus ca CFR se va incurca in citeva meciuri, a facuto azi cu Vitorul, o seara placuta continuare

gio (2 comentarii)  •  22 octombrie 2017, 0:38

***

last_moromete (1 comentarii)  •  22 octombrie 2017, 8:25

@Octavian Nu am cum să nu vă dau dreptate, fără ca asta să scadă cu ceva valabilitatea articolului dlui Oprişan. Discriminarea de atunci a fost înlocuită de discriminarea pozitivă de acum - s-a sărit de la o extremă la cealaltă. Rostul celor două puncte de vedere este să găsim normalitatea de la mijloc. P.S. Am rezerve în privinţa aducerii în discuţie a istoriei noastre - comunismul s-a remarcat mai puţin prin discriminare şi mai mult prin oprimare generală.

octavian (8 comentarii)  •  22 octombrie 2017, 20:25

@Moromete: Multumesc pentru comentariu - replica mea: "Somnul ratiunii creaza monstrii" Nu e interesul unui Roman sa propage mituri despre alte atleti de culoare. Cat de mizerabile trebuie sa fi fost conditiile in care traiau cei doi medaliati de culoare din 1968 daca au reusit sa ia medalii olimpice? Wikipidia zice ca Owens n'a avut bursa: Cat de grea si prost platita trebuie sa fi fost munca prestata de Owens daca a reusit sa ajunga la Berlin in 1936 si sa ia multiple medalii? Cat de generosi au fost prietenii de culoare ai australianului alergator daca n'au aflat si n'au gasit o forma sa'l angajeze / ajute cand era discriminat? Daca acceptam miturile altora, printre altele ne denigram pe noi. Comunistii au discriminat impotriva valorilor care ii periclitau (adevar, competenta, ratiune, proprietate, ...) Nu pare mare lucru cand o fetita perceputa alba nu primeste ajutor desi castigase impotrive uneia negre care primeste. Dar e acelasi lucru pe care l'a facut comunismul - cand l'a pus pe betivul satului presedinte de CAP si pe eroul de la Marasesti la zdup. Cand accepti absurditate la un nivel, nu te mira ca se va intampla si la nivelul urmator. Cand le ridici ode unor mincinosi, nu te mira de ce se va intampla in urmatoarea generatie.

Tudor (1 comentarii)  •  23 octombrie 2017, 18:14

pt octavian Cine-a condus și conduce, nu numai, România și SUA? Cine are'n mână finanțele? Degeaba ștergeți ceea ce'm scris.