Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Portretul portarului plouat

În 1958, cea mai bună imagine din lumea a fost "trasă" la un meci de fotbal din Cehoslovacia, de un fotograf de 20 de ani, aflat la început de drum, din mijlocul unui adevărat potop

Permalink to Portretul portarului plouat
sâmbătă, 7 octombrie 2017, 3:41

„Stai aşa, că-s mai multe probleme aici!”, îşi zise auzind comanda. Trebuia să meargă pe un stadion. „Buuun”. „În primul rând, nu le am cu fotbalul, mă trag dintr-o familie de jucători de tenis de masă. Doi. Nu vede ce vreme e afară? Zici că Sfântul Ilie a tras o copertină de culoare maro spre negru peste toată lumea. Deci?”.

Toamna lui 1958, redacţia unui ziar din Praga, „Vecerni”. Tipul care abia a adunat 20 de ani e fotograf. De mic a iubit treaba asta, pasionat, a făcut un liceu de profil, apoi a ajuns să trebăluiască la gazetă. N-a prins loc unde voia, ceva pe „Social”, a ajuns la „Sport”. Trei oameni erau acolo, el, al patrulea. Şeful de secţie, Viaceslav, i-a spus că are nevoie de un „botez”, că ăştia mici, ultimii veniţi, mai duc şi gunoiul. Acum, la şedinţa de sumar, primise cea de-a 13-a muncă a lui Hercule: trebuia să meargă să „acopere”, cu imagini, un meci de fotbal din prima ligă a Cehoslovaciei. „Ok, ne descurcăm”, mormăi în timp ce trase un scaun lângă un băiat de la „Sport”, care-i croşetă, pe loc, un rezumat.

Sparta Praga, „Letna”, Miroslav Ctvrtnicek
Spartak Praha, cunoscută ca Sparta Praga, avea meci, acasă, pe „Letna”, cu Cervena Hviezda Bratislava. Duel interesant, mai ales că gazdele se luptau, umăr la umăr, pentru şefia clasamentului, cu inamicii de la Dukla. Clar? Clar!

În secunda în care a dat să iasă din redacţie spre stadion, el, fotograful Stanislav Tereba, de 20 de ani, angajat la „Vecerni Praga”, a văzut cum barajul de la porţile cerului se rupe şi cea mai puternică ploaie din toate timpurile se coboară peste oraş.

10 minute i-a luat să citească lista cu jucătorii, să vadă care cum atacă, cine-s cei de la Sparta. S-a tras mai pe la mijlocul terenului, sub o jumătate de ’coperiş, dar ploaia rupea tot. Nu-i venea să creadă: afară potop, iar fanii, cu umbrele, cântau în tribune! Doamne, ce nebuni! A scos aparatul, de frig, lentila i s-a aburit. A rezolvat problema, apoi s-a focusat pe Miroslav Ctvrtnicek, portarul gazdelor, un tip pe la 27 de ani, cu ceva experienţă în prima ligă, venit de la Branik Klado.

Stătea într-un lac, pentru că aceea nu se putea numi baltă. În faţa lui, la un metru, un metru şi ceva, doamna minge. Picăturile aveau 10 centimetri una, Miroslav era ud până la al treilea strat de piele. Pe fundal, nebunii cei gălăgioşi, unii chiar cu tobe. A declanşat. O imagine non-acţiune. Un portar de la o echipă de fotbal din prima ligă a Cehoslovaciei, pe o mocirlă infinită, pregătindu-se să degajeze. Singur, departe de coechipieri, departe de adversari. Atât. Nici măcar nu l-a interesat scorul. A ştiut doar că Sparta a învins, a ajuns la redacţie, a scos pozele, a fugit acasă şi, aici, a băut toată producţia de ceai din Ceylon pe o perioadă de doi ani!

20 de juraţi l-au văzut „The Best”
Imaginea a apărut chiar pe prima pagină a ziarului, a primit felicitări. Apoi, fix înainte de Crăciun, l-au chemat în birou. Erau acolo barosanul cel mare, redactorul şef, nelipsitul Viaceslav şi un tip ce vorbea în olandeză. „Stani, domnul e de la fundaţia World Press Foto, cea care desemnează, la nivel mondial, cea mai bună fotografie din lume. 20 de oameni au analizat cadrul tău, ştii tu, cel cu portarul acela în ploaie şi au decis că aceasta e cea mai bună imagine a anului 1958! Vei merge la Amsterdam anul viitor, vei primi premiul, e vorba şi de mult bănet. Bravo, Stani, eşti mare!”.

S-a tras la costum, a ajuns aproape de canale. Sală mare, impunătoare. Tremura tot. L-au rugat să vină şi cu aparatul foto cu care imortalizaze minunea. În spate, un poster, mare, cu imaginea. I-au pus plicul cu bani în mână, l-au rugat să zâmbească. Credeţi că a putut? La plecare, două vorbe. „Îl voi căuta pe Miroslav şi voi bea cu el o bere, deşi ştiu că sportivii nu au voie să facă aşa ceva!”. Din nou, aplauze!

Tipul din cea mai bună poză pe 1958 a plecat, în 2006. Stani trăieşte şi azi. Iar berea au băut-o!

* Sursa: worldpressphoto.org

Comentarii (13)Adaugă comentariu

Doru (34 comentarii)  •  7 octombrie 2017, 16:20

Salut.Mersi.

criticul (47 comentarii)  •  7 octombrie 2017, 17:22

Frumos articol,ca toate celelalte pe care le scrii,Cătăline!

olandezu (4 comentarii)  •  7 octombrie 2017, 18:19

cand o sa scri un articol politic cu tenta sportiva,sti,se poarta ..? AM GLUMIT,IMI PLACE TOT CE SCRI<BRAVO,TINE O TOT ASA..! Esti singurul jurnalist SPORTIV care scrie doar despre SPORT......

naica (7 comentarii)  •  7 octombrie 2017, 20:52

Olandezule == Ai ceva impotriva alaturarii unui "i" la celalalt ?

marian0904 (75 comentarii)  •  8 octombrie 2017, 0:14

Un fotograf si un portar pe potop. Un ghinion transformat intr-un noroc chior. Inainte am citit in interviul lui Dinu ca ”românul . . . trebuie să se lepede de oportunismul dovedit în atâta amar de ani, păgubitor pentru neam, care deocamdată, evident le este și lor cuget și mod de prezentare.” Asta cand le rupea picioarele atacantilor ii era in cuget sau era un mod de prezentare. Pai daca nu fructifici oportunitatea, degeaba ai facut atata scoala. Bravo Catalin! In plus poza e de nota 10.

ghitza pistolarul (5 comentarii)  •  8 octombrie 2017, 0:34

Cred ca daca premiul Nobel s-ar da pentru reportaj , sau editorial de sport, cu siguranta ca ati merita sa-l luati... Ceea ce este dureros pentru mine unul de la tara este faptul ca va complaceti intr-un format de emisiune matinala...cu doi baieti inca necopti! Razvan si Dani... Dar scriitura ca a Domniei tale, mai rar, mai draga Neicusorule!

ovidiu_3003 (108 comentarii)  •  8 octombrie 2017, 1:55

...te si miri ce le a placut la poza asta ...

Vlad Dracul (3 comentarii)  •  8 octombrie 2017, 3:32

Felicitări, Cătălin. Ştii, la un moment dat (acum mulţi ani) mi se pusese pata pe tine pentru c-ai persiflat Stăpânul Inelelor ca fiind doar un film făcut pe computer, şi, deşi-mi menţin părerea că l-ai judecat greşit, tre' să recunosc că şi eu te-am judecat greşit... Îmi plac poveştile tale din trecut, sper să nu te opreşti din a reînvia (fie doar pentru câteva minute, cât durează lecturarea articolului tău) acele frumoase momente din istoria sportului, e nevoie (mare nevoie!) ca generaţia tânără şi lipsită de repere să citească istorisirile tale şi să înţeleagă câte ceva din ele...

olandezu (4 comentarii)  •  8 octombrie 2017, 8:31

naica n-am...

Alex One (16 comentarii)  •  8 octombrie 2017, 9:04

Bravo d-le Oprisan, aveti ceva din harul lui Ioan Chirila. Deci se poate si putina finete nu doar mahala, scandal, injurii, betii, pumni, samd., specialitatile presei de azi.

Leopardu (4 comentarii)  •  8 octombrie 2017, 9:26

Bun articol, domnule Oprisan!

Costel Călinescu (1 comentarii)  •  8 octombrie 2017, 13:04

Mi-a luat-o înainte... Are şi apariţia pe această lume, mai devreme decât mine. Primele fotografii le făceam, la 11 ani după EL. Mi-ai deygropat amintirile mele de început, ale fotografiei.

Deva Dan-Cristian (3 comentarii)  •  8 octombrie 2017, 19:28

Pur și simplu superb...

Comentează