Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Iarna e fix ca vara!

Luneca pe schiuri de la şapte ani. Sus, la Păltiniş. La 12 intrase, deja, la concursuri. Erau zile când cobora în Sibiul natal chiar de acolo, din cea mai veche staţiune montană de la noi. L-au aflat, l-au chemat la […]

...

De la 63-0 la 63-1. 36 de ani în trei secunde

Îl ştiau de ceva vreme pe Vladimir, dar niciodată nu-l văzuseră aşa cu tupeu. 11 inşi, mai marii baschetului din URSS, stăteau pe scaune şi-l priveau înmărmuriţi. „Tovarăşi, dacă vreţi să accept funcţia, vă spun că o accept, dar numai […]

...

Când 7 mai a fost 7 septembrie

Mucurile îngheaţă, terenu-i greu. Pe hârtie, stadionul poate primi 1.000 de oameni, dar în tribune şi pe margini sunt 6.000 de suflete. Victoria, echipa Tecuciului, oraşul lui Calistrat Hogaş, are meci, în 16-imile Cupei României, cu cei de la Corvinul […]

...

De Marcos de Oscar

„Ochi de peruzea” face semnul. E momentul în care trebuie să-şi desfacă picioarele, ca să treacă cel mic printre. Puştiulică râde, e fericit. Tipul de 1,80 duce un deget spre buze, pentru ca Beñat, în bucuria lui, să nu-i trezească […]

...

„Biciclim de 70 de ani!”

Sunt unşi numai cu ceară de poante. „Uite, vezi bicicleta de afară? Pe ea pedalează 179 de ani. Hai să rotunjim la 180! 180 în numai doi oameni, patru pedale şi două roţi!”. Nu-i poveste. Sau e? Şezi la un […]

...

Birlic, Biciuşca şi Fantezist

Grigore Vasiliu, unul dintre cei mai mari actori români din toate timpurile, a iubit caii, hipodromul şi pariurile sportive. Aproape şapte ani a poposit pe "Băneasa", aducând cu el piese grele ale scenei noastre

Permalink to Birlic, Biciuşca şi Fantezist
sâmbătă, 23 septembrie 2017, 10:12

„Grigore – aşa l-a strigat dintotdeauna, pe numele mic, nu pe poreclă – uite, mă specialistule, ai văzut că echipajul pe care am pariat e pe primul loc?”. „Da, dar ăia de vin în urma sa sunt din cursa următoare!”. Cei doi râd. Râde şi tribuna. Tipul impozant e Sandu Giugaru. Pricăjitul e Birlic. Artişti Emeriţi ai Republicii Populare Romîne, actori imenşi. Nu-s pe scenă, nu-s în bătaia reflectoarelor, ci pe hipodrom, la Băneasa. Pariori sportivi.

Locu-i faimos. Plămădit de arhitectul Ioan Berindei, la 1908. În 1950, partea de galop a început să dispară. Se pregătea terenul Combinatului Poligrafic „Casa Scânteii”. Apoi, în 1960 a murit şi trapul. Apărea Pavilionul Expoziţional, „Romexpo” de mai târziu.

Grigore Vasiliu plecase din Fălticeni. Voia să se facă actor. Ai lui îi ziseseră că e o meserie ruşinoasă. Intrase la Drept, la Cernăuţi. Ca să proptească ban pe ban se băga, figurant, la piesele de teatru de la „Naţionalul” de acolo. Directorul Dragoş Protopopescu îi dăduse un rol de tâmpit, mic, în „Musca Spaniolă”. Fusese mai gâgă decât o cerea textul, spectatorii îl aplaudaseră pe el, nu pe cei care ţineau afişul. Apoi îl jucase, fenomenal, pe Birlic, porecla lui Costache Perjoiu, un funcţionar moldav. Aşa avea să fie cunoscut de atunci încolo.

Parior în vremea RPR
Ajunsese la Bucureşti. Geniu. 1953, „O scrisoare pierdută”, 1956, „Bădăranii”, la Veneţia. Atunci prinsese drag de cai, de pariuri. Primea 600 de lei pe ziua de filmare. Ca o comparaţie, un regizor bun scotea 720. Pe lună. Mergea pe hipodrom zilnic. Comuniştii nu vedeau cu ochi buni pariurile, dar băieţii se descurcau. Într-o zi, Birlic a alergat pe la toţi. S-a dus la marele Vraca, l-a prins pe Nicu Niculescu-Buzău, a trecut pe la armeanul Ion Şahighian, regizorul. „Am un pont uriaş, Biciuşca e numele calului, ne va face mari!”, a spus. A păcălit-o până şi pe Carmen Stănescu. Oamenii au scos toţi banii, au pariat, au aşteptat. Biciuşca a terminat printre ultimii. S-a mers acasă cu tramvaiul, la clasa a II-a…

Lumea bună era acolo. Birlic cel maiestuos din „D-ale Carnavalului”, Birlic cel nepieritor din „Două loturi”, Birlic cel blajin din „Titanic Vals” se îndrăgosteşte de cai. Cumpără unul, devine patron. Îl botează „Fantastic”, crede că va da lovitura. Dar bidiviul nu-l ascultă. Nici pe el, nici pe jocheu. După un an, maestrul vinde tot: cal, fân, grajd. Rămâne doar pe pariuri. În 1959 joacă în „Băieţii noştri”, o comedie lirică, cu temă sportivă. Trage „duble” alături de Fory Etterle, elevul regretatei Lucia Sturdza- Bulandra. În pauzele de filmare, pentru că Birlic vorbea numai despre cai şi cote, Etterle cere să-i fie schimbată rulota.

Un As la Oscar
Povestea nu mai ţine mult. Cu ani în urmă, buldozerele intraseră pe hipodrom. Trei arhitecţi şi un inginer lucrau, deja, la planurile „Pavilionului Expoziţiei Realizărilor Economiei Naţionale”. În 1960, hipodromul dispare definitiv.

Birlic, actorul despre care se spune că dacă engleza se vorbea la Bucureşti atunci el culegea cel puţin un Oscar, îi mai supravieţuieşte un deceniu. E văzut pe străzile urbei lui Bucur mergând grăbit. „Maestre, unde te duci?”. „Către Angela, să-i citesc ziarul!”. Angela Mateescu, prima sa soţie, murise de multă vreme. „Alerg către Bellu. Să-i lecturez şi ei anunţurile de mică publicitate şi rezultatele sportive, cum fac de obicei”…

* Surse: Adevărul, Jurnalul, Filmat în România

Comentarii (12)Adaugă comentariu

ovidiu_3003 (105 comentarii)  •  23 septembrie 2017, 15:28

Comunistii au fost oameni ...de treaba ...

Romulus65 (3 comentarii)  •  23 septembrie 2017, 16:18

Mare actor, transforma orice rol intr-o opera de arta!

Florentin Calancea (1 comentarii)  •  23 septembrie 2017, 16:29

Ca fiu al unuia din medicii veterinari ai hipodrmului, nascut in 1950, care a participat la cursele de trap și galop care aveau loc duminica, doresc sa precizez: - cursele de galop nu au încetat în 1950, anul nașterii mele, ci mult mai târziu, aproape de 1958; -la hipodrom erau case de pariuri unde se paria legal, deci băieții nu trebuiau" sa se descurce". - o perioada scurta, la cursele de trap s-au organizat întreceri în care chiar artiștii erau conducatori (driveri).

Leopardu (4 comentarii)  •  23 septembrie 2017, 18:57

Superb domnu Oprisan!

naica (7 comentarii)  •  23 septembrie 2017, 19:32

Frumos, Cataline! E bine ca ne reamintim de genii pe care... nu le putem uita !

stelu blues an (8 comentarii)  •  23 septembrie 2017, 20:08

mah ovidiu3330000333 ma intreb cat poti fi de ***?esti de o prostie colosala mah

Doru (34 comentarii)  •  24 septembrie 2017, 1:47

Saluti.Mersi.

urod (3 comentarii)  •  24 septembrie 2017, 2:58

Pe vremea aia se vorbea mai mult franceza....Luis de Funes...era cel putin la fel de bun actor ca si francezul. Este greu sa se mai nasca un asemenea actor.

olandezu (3 comentarii)  •  24 septembrie 2017, 7:48

imi place jurnalistul Catalin Oprisan,orice scrie,citesti cu drag si cu multa placere,jntotdeauna foarte documentat,BRAVO !

ovidiu_3003 (105 comentarii)  •  24 septembrie 2017, 8:25

...de ce ba prostule ?...nu se muncea fortat in comunism ?

ovidiu_3003 (105 comentarii)  •  24 septembrie 2017, 11:23

...comunistii daramau,construiau ...se aflau in treaba ...

catyo (1 comentarii)  •  24 septembrie 2017, 14:22

Ferice de cei ce au apucat sa-l vada pe viu pe Maestru pe scena! Eu ma numar printre ei.

Comentează