Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Mihai I şi jeep-ul „Banditului”

„«Bandito», mâine se anunţă vreme frumoasă, nu ne băgăm la o vânătoare mică de fazani?”. Generalul George Patton nu permite multora să i se adreseze cu acest apelativ, căpătat pe la 1916, în Mexic, dar Hobart Gay, şeful său de […]

...

38 de puncte Celsius

„Ţârrr!”. Soneria telefonului apucă să respire o singură dată. Apoi e sugrumată de mâna lui Grover. „Cine dracu’ e la ora asta?”, îşi descleştează dinţii. „Tim, lasă textele! Du-te la recepţie, vezi ce iei de acolo să-mi deschizi uşa, nu […]

...

Majestatea Sa, Cerul

„Mihai, trebuie să înţelegi că nu mai poţi zbura, eşti băiat mare de acum, pricepi. Dacă e vorba de ceva oficial, să zicem, dar aşa, de agrement, exclus! Ştiu că iubeşti avionul, însă statutul tău nu-ţi mai permite, da?”. Depeşa-i […]

...

Viaţa de după ultimul gong

Se simţea, aşa, precum o minge din burete, în care toţi dau şi ea, sărmana, tot încasează! „De unde naiba avea forţa asta, de unde găsise braţele aşa de lungi?”. Cu coada ochiului privea spre al său antrenor, Luis „Curaj” […]

...

Undeva, cândva

„Îmi privesc fotografiile vechi. Băieţaş, ce vrei de la mine? Şi pentru ce porţi chipul şi numele meu?” George Călinescu Anders Bengtsson era un puştiulică fiert pe fotbal când pătrunsese, întâia oară, în redacţia revistei suedeze „Offside”. Acolo, pe un […]

...

12.900 $ + un om au ţinut Barcelona vie

În 1937, Barça se sufocă. Războiul Civil i-a luat jumătate dintre abonaţi, fotbaliştii nu-s plătiţi, clubul moare. Se merge în Mexic şi SUA, se face rost de bani

Permalink to 12.900 $ + un om au ţinut Barcelona vie
sâmbătă, 16 septembrie 2017, 11:25

Din 6 august, de când preşedintele lor, Josep Sunyol, fusese asasinat mişeleşte în primele zile ale Războiului Civil Spaniol ce avea să macine patria lui Cervantes doi ani, opt luni şi 15 zile, se vedeau mai mult prin case conspirative. Se murea pe capete, nimănui nu-i stătea mintea la fotbal. FC Barcelona pierduse, deja, 4.000 de socios în numai câteva luni. În primele zile ale lui 1937 situaţia era neagră. Rossend Clavet fusese un atlet de marcă al clubului catalan, imediat după Primul Război Mondial. La retragere, rămăsese lângă echipa de fotbal, fusese omul bun la toate, secretar tehnic, contabil, secretar general. Acum se înhămase la preşedinţie.

„Fraţilor, e groasă!”, demarase el discuţia. Pe bune? Spania se afla în plină urgie, iar el vorbea despre „probleme”? FC Barcelona avea să moară. „Fanii fie sunt pe front, fie au emigrat în Franţa, fie au murit. Fără cotizaţii nu putem trăi. Nu avem bani de salarii, mă tem că acesta este finalul”. Nu glumea, aproape patru decenii de istorie aveau să fie aruncate la coş.

Salvarea vine de peste Atlantic
În primele zile ale lui februarie, Iborra, portarul, i-a bătut la uşă. „Don Calvet, cu ceva vreme în urmă, pe la noi, pe la echipa de baseball, a jucat un tip, Mas Serrano. A ajuns în Mexic, om de afaceri, bani destui. Am rămas frate cu el. Mi-a scris depeşă de acolo. Ştie că la noi e greu. Ne aşteaptă la câteva meciuri, dacă putem ajunge”.

Asta era! FC Barcelona nu avea cum să moară. Partide, bilete vândute, bani, balon de oxigen.

Irlandezul Patrick O’Donnell e antrenorul. El ştie de unde adună 16 jucători. 15 de la catalani, plus „Tache”, cedat de Sevilla. Se ajunge de cealaltă parte a Atlanticului, după un drum lung şi obositor. Se ancorează în Mexic. Aici e linişte, oamenii iubesc fotbalul. Barça trebuie să joace cinci partide. Atâtea are aranjate. Finalmente, vor fi nouă! Cu America, cu Atlante, cu España, de două ori cu Necaxa, campioana. Pe 18 iulie e ultima partidă la azteci acasă. Se caută bilete de întoarcere, nu se găsesc decât peste vreo 100 de zile, prin Veracruz, apoi New York, Le Havre şi, finalmente, Barcelona! Da, pare greu de crezut, dar astea-s vremurile.

„Soccerul” nu-i prea dezvoltat. Comparaţie. La un meci de fotbal „de-al lor” se adună 18.000 de suflete, la unul european, doar 6.000. Dar e bine şi aşa! Pe 6 septembrie FC Barcelona debutează la „gringos” în sufragerie, contra lui Brooklyn Hispano Soccer Team. 4-2. Apoi dă piept cu o selecţionată de prin părțile acelea. „New York Times” trimite corespondenţi la faţa locului, apar şi primele „fişe tehnice”, sărace, ce-i drept, dar importante pentru întâiul turneu al catalanilor printre yankei.

Money, money, money
Se trage linie, se plătesc salariile, primele, se ajunge la zi. În plus, mai rămân 12.900 de dolari, depozitaţi într-o bancă din Paris. 12.900 de dolari ce salvau o trupă care urma să devină una dintre cele mai galonate din lume, un motor de făcut bani.

Mulţi fotbalişti nu se mai întorc. Ventolra se pierde prin Mexic, Balmaya ori Escola semnează cu francezii de la Sete. Rossend Calvet revine la Barcelona doar cu o duzină de fotbalişti, dar ştie că echipa va supravieţui. Când sediul clubului este bombardat şi avariat, ia trofeele la el acasă, le ascunde în pivniţă. Rămâne 46 de ani angajat. Decedează în 1986, la 90 de ani.

De fiecare dată când se vorbeşte despre faimoasa criză, cei 12.900 de dolari sunt aduşi în discuţie ca „salvatori”. 12.900 plus un om au ţinut pe linia de plutire o trupă ce peste fix 80 de ani primea, numai pentru un jucător, 222.000.000 de euro…

* Sursa: „Omul care a salvat Barcelona”

Comentarii (13)Adaugă comentariu

Hombre (2 comentarii)  •  16 septembrie 2017, 12:19

Nu mi-e clar ce idee vrea sa sugereze articolul. Incepe cu povestea lui Clavet, care salveaza fotbalul din mijlocul razboiului. Ba chiar din bombardamente. Citesti si te intrebi daca pasiunea aluia despre fotbal nu i-a alterat serios contactul cu realitatea. Apoi articolul se incheie cu cati BANI a scos Barcelona acum, nu cu ce fotbal frumos joaca. Pai ori e vorba despre bani, ori despre fotbal, domnule jurnalist sportiv.

stelian (1 comentarii)  •  16 septembrie 2017, 14:43

Fotbalul a ajuns o industrie de făcut bani, ne convine nu ne convine, mie unul nu dar nu conduc eu această industrie !!!! Vrem nu vrem asta e nu avem ce face, bine, totuși că mai vedem ceva spectacol pe afară, câteodată și pe acolo !!!

Bogdan (1 comentarii)  •  16 septembrie 2017, 14:52

Ideea e clara, ce sa mai...Barca is not Spain a jucat cu Espana cand ii ardea buza catalana dupa cascaval. Ce vroiam sa zic...domnu' ziarist de la ziar e una si aceeasi persoana cu individul care face giumbuslucuri dimineata la tv sa trezeasca lumea? De ce zic asta...mai citeste o data materialul ala care te-a inspirat (vezi ce elegant aunt?)....the man who saved barcelona este o'connel, in cine elucubrezi matale...ori poate scrii talica istoria alternativa a barcelonei...

Thomas brams (6 comentarii)  •  16 septembrie 2017, 15:01

Esti un ***. Desteptarea sau valea !!!! O sa mori de foame , ce o sa mai critici ca nu mai este Daum !!!

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

stelu blues an (4 comentarii)  •  16 septembrie 2017, 15:17

bre hombre>ai nevoie de traducere din romana in romana sau ai vrut sa fii si tu asa un gica contra sa ti vezi cognomenul la gazeta?

ovidiu_3003 (69 comentarii)  •  16 septembrie 2017, 16:06

...Pacat ca n a murit ...Barcelona ...nu mai castiga fcsb cupa

gabriel74 (1 comentarii)  •  16 septembrie 2017, 20:27

Un material scris la fel de diferit fata de actual, in concordanta cu diferenta dintre cele doua situatii si conjuncturi. Ca orice imperiu, si acest imperiu numit fotbal se va prabusi intr-o zi tocmai din cauza uciderii pasiunii lui cu dolarii si euroii aruncati pe niste marionete de fotbalisti dirijate de marketing si spalare de bani.

Hombre (2 comentarii)  •  16 septembrie 2017, 23:22

@stelu: Da, bre, baga tu subtitrarea daca ai priceput asa bine. Un fraier pasionat de fotbal s-a luptat acum nu stiu cati ani ca sa poata castiga echipa azi 220M. Chiar si "stirile" de la gsp sunt despre cati bani incaseaza fcsb din europa league. Am ajuns sa ne bucuram de cati bani ii intra in buzunar lui becali, nu de fotbalul in sine.

dorin (1 comentarii)  •  17 septembrie 2017, 1:44

super frumoasa povestea! poate sa nici nu fie adevarata. e parfum de pe vremi !

Iulian (1 comentarii)  •  17 septembrie 2017, 9:58

un om A tinut.... urate greseala in titlul articolului.

urod (3 comentarii)  •  17 septembrie 2017, 10:30

Buna povestea......poate o mai citesc si oamenii din fotbalul nostru....oricum se potriveste cu ce este la noi....adica fotbalul nostru , arata acum ca dupa razboi....sa vedem daca apare si omul care sa-l salveze....

ramon (10 comentarii)  •  19 septembrie 2017, 8:23

Anglia a suportat 6 ani de război, campionatul a fost suspendat (în Italia, Germania s-a jucat). Cluburile au reapărut după război. Și la noi au rezistat majoritatea echipelor, au apărut altele, s-au prăbușit majoritatea celor vechi, care nu s-au adaptat ”noii ordini economice”. Și Real Madrid a trecut peste războiul civil, etc

Vali (8 comentarii)  •  20 septembrie 2017, 0:48

Ca de obicei 3003 e un papagal.Daca se refera la Cupa Campionilor atunci e vorba de Steaua,dacă îi pare rau ca nu a dispărut Barcelona are ceva la cap....